Prima vacanta in Croatia - 2003

TIPĂREȘTE

25 iunie 2003

Am plecat din Deva, pe la ora 21. Aproape de miezul nopţii am ajuns la graniţă. Ne-au pus să deschidem portbagajul. Era ticsit. Cel mai mult a fost mâncarea pentru 7 zile. N-a fost foarte, foarte multă, pentru că ne-a ajuns exact 7 zile. Pentru că nu am mai ieşit din ţară din 1987, am făcut aprovizionarea cu mâncare pentru că nu ştiam preţurile şi condiţiile de viaţă din Croaţia.

Prin Ungaria am trecut prin oraşele Mako, Szeged, Pecs, Szigetvar şi am trecut la croaţi prin Barcs. În Croaţia am traversat oraşele Virovitica, Kutina, Sisak, Karlovac, Kraljevica apoi am trecut podul de 1,5 km, şi am ajuns cu bine pe insula Krk, la Malinska.

Croaţia - 2003

Pot să zic că până aici am cam traversat Croaţia, de la un capăt la celălalt. Am ocolit autostrada şi am mers doar pe drumurile naţionale. Impresia care o am acum, este că, Croaţia este doar munţi împăduriţi. După şoselele foarte drepte şi din când în când o curbă în Ungaria, a fost un adevărat şoc să constatăm că aici sunt doar curbe, cam în genul cum mergi la Poiana Braşov, Predeal, Sinaia, Buşteni, Izvorul Rece. Nu erau munţi atât de înalţi ca să fie golaşi, ci erau împăduriţi. La croaţi, n-am văzut câmpie şi pământul arat şi semănat şi... agricultură, pentru că n-au unde, decât în apropierea graniţei cu Ungaria, în rest... munţi (dealuri foarte mari). Acolo aproape că nu ai cum să faci o depăşire pentru că sunt numai curbe şi linie continuă, şi drumul în pantă, urci, apoi cobori, etc. Ei merg în coloană, zeci de kilometri. Nu se grăbesc, n-au treabă. Chiar dacă a fost obositor (să mergi tot în curbe), este totuşi o ţară foarte frumoasă. Croaţia este ţara în care am văzut cele mai multe vile. Cele mai noi şi aproape cele mai frumoase case sunt în Croaţia, şi este explicabil: acolo a fost război, şi erau în reconstrucţie, cu fonduri de reconstrucţie de la Comunitatea europeană, etc. Am întâlnit un sat, în care chiar ne-am şocat: erau numai case (vile) noi. Şi la ieşirea din localitate am găsit explicaţia: era un tanc într-o parcare, făcut "monument", iar în timpul războiului s-au dat lupte grele. Acum satul era "nou-nouţ". Ce mai case, ce mai vile, câte flori, ce mai curţi din faţa casei, ce mai grădini de flori, etc. Superb. Îmi pare rău că am trecut în viteză şi nu ne-am oprit să facem o poză măcar cu tancul de acolo dacă nu şi cu localitatea. În rest, nu am văzut alte urme ale războiului, ci doar multe, multe case noi. Mai ajungeam după un urcuş de câţiva kilometri pe un vârf, şi de acolo se vedea un peisaj superb, apoi coboram în vale, etc. Un lucru, destul de "dubios" era că ne apropiam de Marea Adriatică, mai aveam câţiva kilometri şi nu se vedea marea. Explicaţia era următoarea: când se termina muntele, intrai "direct" în Mare. Faină Croaţia, merită vizitată măcar odată.

Insula Krk - 2003

Insula Krk, are acelaşi specific. Dealuri mari, aproape cât munţii iar solul este foarte stâncos. Vedeam cum sapă câte un excavator pentru diferite lucrări (şosele, şanţ pentru cabluri, fundaţie pentru casă) şi era doar stâncă şi piatră de culoare roşiatică. La apartamentul Lavande condiţiile au fost foarte bune. Am avut frigider, aragaz (la curent) apă caldă, rece, totul curat, mobilier nou-nouţ. Am fost mulţumiţi de condiţiile de cazare. La recepţie ne aşteptau, când am intrat ne-au întrebat direct: Romania? Yes, am răspuns. Ne-am înţeles cu ei doar în engleză. În afară de o familie pe care am mai întâlnit-o (din Focşani), în rest nici o maşină cu număr românesc, nici o vorbă de la vreun român. Cred că suntem singurii, care am avut "curajul" să plecăm în turul Europei cu... Dacia. Mulţumim lui Dumnezeu că n-am avut absolut nici o problemă cu maşina, decât la întoarcere, după ce am alimentat în graniţă pe la Lipova s-a înfundat jiglerul de relanti, şi în rest totul a fost perfect.

Plaja

După cum am spus, Croaţia este stâncoasă, muntoasă, împădurită şi tot aşa era şi... plaja. A fost ciudată prima impresie când am coborât pe... "plajă". Nu eram obişnuiţi cu aşa ceva, dar începând de a doua zi, chiar a început să ne placă peisajul, pentru că era pitoresc. Plaja era formată din... stâci şi bolovani şi pietre mari. Ca să intri în apă, trebuia să te ţii de stânci şi coborai pe pietre. Fundul mării, chiar şi la mal, era din pietre. Am intrat în apă, am făcut 2 paşi şi deja nu mai ajungeam la fund şi am înotat în larg. Mai rău a fost la întoarcere, când a trebuit să ies din apă, că mă mai loveam la picioare de pietre. Am plecat pe malul mării în căutarea unei plaje cu... nisip. După 5 minute, am găsit un mic golfuleţ, unde era un nisip foarte fin, şi foarte alb, şi intrarea lină. Ne-am mutat imediat acolo şi de atunci în fiecare zi mergeam acolo. Nimeni nu era cu cearceaf, ci cu izopren. Singura plajă mai "adevărată" este în oraşul Baska, tot de pe insula Krk. În ultima zi ne-am dus să o vizităm şi am rămas, bineînţeles, toată ziua până seara acolo. În Baska plaja era din pietricele foarte mici, şi bineînţeles rotunjite de apă, iar fundul apei era din nisip fin. Nici aici nu prea puteai sta cu... cearceaful, dar doar dacă aveai şi un prosop mai gros. Erau de închiriat umbreluţe şi şezlonguri. Umbreluţe am închiriat şi noi, pentru că soarele dogorea la preţul de 10 kuna/zi (aproximativ 51000 lei). 1 Euro=7,44 kuna in Karlovac, iar pe insula era 7,35 Kuna. 1 Kuna=~51000 lei

Marea Adriatică

Chiar dacă plaja nu era de invidiat în Croaţia, era totuşi pitorească, dar când vine vorba de apă, cred ce mi-a spus un croat (ştia puţin româneşte, pentru că era patronul unui restaurant în Arad), şi anume că Marea Adriatică este cea mai curată şi limpede Mare din Europa. Apa era foarte caldă (~26 grade Celsius). Stăteam câte o oră fără să-ţi fie frig. Cel mai plăcut lucru şi surpriza cea mai plăcută a fost felul cum se vedea fundul apei. Era superb. A fost cea mai frumoasă şi cea mai plăcută surpriză. Nu ne-am aşteptat ca apa să fie atât de faină. Era de un albastru... "natural", un albastru ca... cerul senin, un albastru... limpede. Într-adevăr nu se compară nici pe departe cu Marea Neagră. Acum, chiar că Marea Neagră mi se pare... neagră. Din toată Croaţia, singurul amănunt pe care sigur n-am să-l uit este apa. În Malinska, unde am spus că plaja era din bolovani, pietre, stânci, în schimb toate astea se vedeu atât de clar în apă, încât era un peisaj super. Atât era de frumos, că-mi plăcea mult mai mult să intru în apă acolo la pietre, decât pe plaja de nisip. Chiar dacă riscam să mă lovesc la picioare, preferam să intru în Mare acolo la bolovani, să vezi... peştii înnotând pe lângă tine. Erau peştişori mici, dar... destul de mulţi. A doua zi am găsit la tarabe de vânzare un fel de sandale, transparente, (aveau mulţi pe acolo) totul din plastic, cu care puteai să intri liniştit în apă fără să te loveşti. Costau 30 Kuna (~150000 lei). Deci, şi problema pietrelor se putea rezolva uşor. La Malinska nu era valuri ca la noi, ci apa unduia ca şi un lac. La Baska, în schimb, apa avea valuri ca şi la noi la Marea Neagră. La Baska, aşa cum am spus fundul apei era din nisip, dar şi acolo am avut surpriza să văd... fundul (apei, nu al altcuiva). La Baska, era la câţiva zeci de metri în larg, o platformă, pe stâlpi de beton înfipţi în fundul mării, pe care te puteai urca şi toată lumea se arunca de acolo în apă. Am înotat până acolo, m-am aruncat şi eu, dar aspectul cel mai fain era că de pe platformă se vedea fundul mării şi peştii înotând în bancuri. Aici la platformă, apa era adâncă de vreo 4 - 5 metri aşa că nimeni n-a reuşit să ajungă la fund. Unii se mai chinuiau. Peste tot în apă întâlneai copii, tineri, băieţi şi fete, şi persoane mai în vârstă cu ochelari pentru apă, tub pentru respirat sub fundul mării şi labe. Am uitat să amintesc un amănunt destul de important: apa mării este de aproximativ... 15 ori mai sărată ca Marea Neagră. Ar trebui să caut undeva pe Internet o statistică mai oficială. Era de ajuns să te arunci în apă cu capul înainte şi deja simteai gust de sare în gură. Iar încă un amănunt important (pentru mine) a fost că n-am întâlnit nicăieri salvamari care să te fluiere şi să te ameninţe cu amendă (ca la noi) dacă te îndepărtai în larg. Acolo am putut înota în voie, cât am vrut, unde am vrut şi cât de departe m-au ţinut muşchii. Şi am profitat din plin de chestia asta. Nu am văzut nici geamanduri, decât mult în larg, dar nu pentru oameni, ci pentru bărci, şalupe şi orice plutea pe apă, ca să nu se apropie de locurile unde înotau oameni. Erau pentru protecţia oamenilor, dar nu erau puse pentru că apa ajungea la aproximativ 2-3 metri (ca la noi), ci acolo unde erau geamandurile, probabil, că apa avea vreo 10 -15 metri. În concluzie, unul dintre cele mai frumoase lucruri din Croaţia este limpezimea şi culoarea (albastră) a Mării.

Croazieră

Duminica, pentru că a fost înnorat şi nu prea puteai să faci plaja, ne-am urcat pe un vaporaş, am plătit 100 kuna de persoană si am făcut un tur panoramic până în oraşul Njivice, apoi au dus vaporaşul într-un loc mai singuratic, într-un golfuleţ, cu apă mai mică şi am coborât în fundul vasului (în cală) care era prevăzută special pentru turişti, cu nişte obloane mari, mai bine zis geamuri de aproximativ 0,6/1 metru, ca să poţi privi fundul mări. Panorama asta a fost superbă. A meritat din plin excursia. Dar n-a fost totul. La un moment dat, unul tip din echipaj, s-a echipat cu tuburi pentru scufundări, labe, etc, şi culegea de pe fundul mării tot felul de chestii interesante, viu colorate şi ni le aducea la geamuri ca să le putem fotografia. Ne-a arătat la geamuri: stea de mare, arici de mare, un fel de şobolan de mare, corali, bureţi de mare, etc. A fost un adevărat spectacol. De fapt, reclama la excursia asta era: Panorama & Dive show. A fost superb. Iar la urmă scafandrul a adus pe vas o stea de mare, un arici şi un fel de vietate mare, moale şi neagră şi destul de urâtă, şi le-a pus într-o găleată cu apă şi le scotea de acolo, ţi le dădea în mână ca să poţi face poză cu ele. Un tip din echipaj (ghidul) dădea şi multe explicaţii în timp ce priveam fundul mării, dar în limba germană, poloneză şi foarte puţin în maghiară, dar noi n-am înţeles... nimic. Ne-am nimerit pe vas cu nemţi, polonezi şi vreo 2 familii de maghiari. Eram vreo 30 de turişti pe vasul respectiv.

Aşa am petrecut primele 7 zile ale vacanţei.

---

VIZUALIZĂRI: 4260 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI