Circuitul lacurilor

TIPĂREȘTE

Am sa va descriu un traseu de acces rapid si relativ usor in Muntii Retezat, mai exact perla acestora, lacurile glaciare din inima masivului. Si cum toata lumea azi doreste sa ajunga intr-un loc cat mai rapid si cu minimum de efort, am sa va arat o astfel de varianta.

Acces

Traseul nostru a inceput in Timisoara pe E 70 spre Lugoj - Caransebes, de aici la stanga pe DN 68 prin Otelu Rosu spre Hateg. Dar nu ajungem in Hateg ci dupa iesirea din Sarmisegetuza cotim spre dreapta spre localitatea Clopotiva si de aici spre colonia Brazi. De aici intram intr-un defileu ingust ce serpuieste pret de aproximativ 22 km pana la Lacul Gura Apei, un lac de acumulare pitoresc peste a carui baraj trecem cu masina. Pana aici drumul este asfaltat si nu ridica probleme.

Urcam pe malul drept al lacului si dupa cateva sute de metri intram in Parcul National Retezat. Bariera. Deschis in sezon de la ora 8.00 dimineata pana se intuneca. Taxa de acces: 7 RON/autoturism, 5 RON/persoana. Surpriza este ca se elibereaza bilete pentru autoturism pentru utilizare auto eliberate de Regia Nationala a Padurilor, Directia Silvica Hunedoara, cu serie si numar si stampila Ocolului Silvic Retezat. Idem la biletul de acces persoane eliberat de Administratia Parcului National Retezat care culmea are bifat si valabilitatea perioadei ca la abonamente de transport. Oare e real? Se intampla in Romania? Totul legal. Mai sa fie!

De aici inainte drum forestier, in general bun, recomand un autovehicul cu garda la sol ceva mai inalta pentru a trece fara emotii de cele 3 - 4 treceri mai dificile de pe parcurs. Doar in sezonul ploios pot aparea probleme.

Pana in Poiana Pelegii, destinatia finala motorizata a traseului sunt 15 km ce se parcurg cam intr-o ora daca ai mila de masina si fotografiezi in exces cum fac eu. Lasam in urma luciul apelor lacului de acumulare si pornim in amonte pe cursul Lapusnicului Mare, un rau naravas al masivului. Trecem prin Poiana Rotunda, foioasele lasa loc coniferelor, trecem pe langa un Jeep rasturnat (soferul a adormit!!!) si ajungem in Poiana Pelegii.

Fiind duminica si luna iulie abia am gasit loc de parcare pe marginea drumului. Mancam ceva, ne echipam si pornim la drum.

Descriere

Nota: Recomand incaltamintea tip ghete sau bocanci pentru parcurgerea traseelor in Muntii Retezat, masivul fiind o adunatura de pietre mai mari si mai mici in unele locuri spalate de ape si care se parcurg greu cu clasicii adidasi sau tenisi ca sa nu mai vorbim de pantofi... terenul e favorabil accidentelor usoare sau Doamne fereste... In rest o haina de ploaie, apa si ceva de mancare, harta sau documentare prealabila ar fi suficient pentru cateva ore pe munte.

Urmam poteca marcata cu cruce rosie si dunga albastra ce incepe cu o coborare in albia Pelegii (parau ce se uneste un pic in aval cu apa ce vine din Lacul Bucura si da nastere Lapusnicului Mare) si urcam in Poiana Pelegii propriu-zis, o poiana larga primitoare plina de corturi. De aici incepe urcusul prin padurea de conifere, acompaniat de susurul raului si gafaielile noastre si ale celorlalti indrazneti ce cauta inaltimile odata cu noi.

Lasam in urma padurea cam in 3/4 ora si iesim intr-un prim prag glaciar, aici stapan e jnepenisul dominat de frumoase exemplare de zimbri. Soarele dogoreste din ce in ce mai tare. Ce o fi cu tricoul meu de e asa ud? O fi concurs de tricouri ude!

- Piti, stai mai incet!

Ajungem si la marginea pragului glaciar. Sper sa vad lacul in sfarsit. Dar odata ajunsi sus constat ca nu se vede lacul Bucura ci un nou prag glaciar aproape fara vegetatie, cu palcuri rare de jnepenis, stancarie si pasuni. Abia dupa ce l-am depasit si pe acesta am vazut in stanga noastra lacul Lia (1930 m altitudine) de forma triunghiulara, inconjurat de jnepenis. In apropiere pasc cativa cai blanzi.

De aici mai mergem 15 minute si ajungem la lacul Bucura (2041 m altitudine, 8,9 ha) perla coroanei, simbolul Muntilor Retezat. Cel mai mare lac glaciar al tarii, cu o forma ce aduce cu un trofeu de blana de urs, atrage anual mii de turisti sa-l viziteze unii chiar campand pe marginea lui. Timp de parcurs din Poiana Pelegii 2 ore.

Ne odihnim pe malul racoros al apei admirand multitudinea pestrita de corturi instalate, inconjurate fiecare de in zid de pietre de marimi diferite impotriva vantului cred eu, fiecare cum s-a priceput mai bine. La un nivel mai ridicat este un refugiu Salvamont pentru cei surprinsi aici de vreme rea.

Ce putem admira aici:

- spre stanga noastra cum am venit (vest) vf. Slaveiul Mic si vf. Slaveiul Mare (2346 m), vf. Judele (2334 m) intunecat si infricosator dar atractiv in acelasi timp, vf. Bucura I (2433 m);

- in fata (nord) vf. Bucura II (2378 m), saua Bucurei, vf. Curmatura Bucurei (2370 m);

- in dreapta vf. Peleaga (2509 m);

Pe jos prin iarba un covor de flori multicolore incanta privirea. Nu vad ca in alte locuri desuri aruncate peste tot, nu tu un pet, nu tu un ambalaj de plastic. Ce sa fie? Nu sunt in Romania? Ori ne-am civilizat peste noapte ori ecologizeaza unii zona in draci.

Pentru ca am ajuns devreme si nici urcusul nu ne-a rapit prea mult timp, am hotarat sa vedem si restul lacurilor din zona, dar de undeva de mai sus. Asa ca hotaram sa purcedem spre Saua Judelui de unde se deschid privirilor panorame largi. Urmam marcajul dunga galbena spre nord - est si dupa circa o ora suntem la poalele vf. Judele. La baza sa este lacul Portii (2260 m) situat la altitudinea cea mai mare din sirul lacurilor din caldarea Bucurii si cel mai frumos dupa parerea mea. In apele sale oglindesc peretii abrupti, aproape verticali ai Turnului Portii si ai Judelui cele doua varfuri gemene, intunecate si totusi atractive macar cu privirea daca nu si cu pasul. Pe versantii stancosi ce marginesc lacul am auzit fluieraturile de avertizare a marmotelor dar nu am vazut nici una. Coboram putin si ajungem la lacul Agatat (2208 m) ascuns privirilor intr-un loc inconjurat de lespezi.

Nemultumita de perspectiva urcam in saua Judele de unde se vad toate lacurile insirate ca niste margele. Ne conduce aici o poteca abrupta rau, in doar 20 minute castigam inaltime si suntem intr-o intersectie de drumuri de unde vedem in urma si lacul Florica (2083 m) si lacul Viorica (2070 m) si lacul Ana (1979 m) cel mai intins din sirul lacurilor insirate dupa lacul Bucura. In cealalta parte a vaii, la limita de sud a Rezervatiei Stiintifice Gemenele (in care este interzis accesul) ne multumim cu admirarea lacului Stirbului (2090 m) cu apele sale de culoarea cernelii ce contrasteaza cu cenusiul stancilor iar in zare se vede lacul Gemenele (1930 m) care da si denumirea Rezervatiei. Spre regretul meu nu zaresc lacul Negru, ascuns de un pinten stancos, cel mai frumos lac din Retezat, nu o spun doar eu ci si regele Carol. In dreapta noastra vf. Bucura I acoperit de lespezi mari si mici deavalma nu ne-a incurajat sa-i urcam pantele.

Ziua fiind pe sfarsite am hotarat sa coboram. Totul a fost mai usor, inclusiv rucsacul golit de rezervele de apa si mancare, asa ca in 2 ore si jumatate eram inapoi in Poiana Pelegii la masina.

Recomandare

Studiati prognoza meteo, mergeti acolo in perioada iunie - octombrie, echipati-va corespunzator, nu va trebuie o conditie fizica de invidiat, bucurati-va de frumusetile naturii. Mall-rile sunt bune dar aduc grave prejudicii portofelului, pe cand aici cu cheltuieli minime va aduce beneficii maxime sufletului.

Carari insorite!

---

VIZUALIZĂRI: 4894 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI