Top of Siriu – Varful Malaia

TIPĂREȘTE

In Muntii Siriu mai facusem o tura faina si ‘’furtunoasa’’ cu exact un an in urma vezi impresii.

Tura de anul acesta s-a iscat din senin, asa cum se iscase furtuna de anul trecut. Cu numai 2 zile inaintea momentului aflu “din lateral” de o drumetie organizata de Ioan St. Cum imi doream sa beneficiez de o excursie organizata de altii (ati vazut ca obisnuiesc sa imi pregatesc si organizez singur drumetiile), iar pe Ioan doream mult sa il cunosc, la care se adauga norocul cat carul pe care il am, aflu ca tocmai ce se retrasese cineva si ca este 1 loc disponibil in conditiile in care altii se trec pe liste cu saptamani bune inainte.

Am primit detaliile si intr-o ora am primit factura si am si platiot online.

Traseul s-a suprapus partial pe cel de anul trecut, dar a avut 2 highlight-uri, care pentru mine au contat mult si au facut diferenta.

9:00 intalnire la iesirea din DN10 din localitatea Crasna (CV)

9:45 start drumetie de la podul de la Crasna Urlatoare, marcaj triunghi albastru

11:45 iesire la gol alpin, in dreptul stanii, pauza 15 minute

12:45 trecem pe marcajul cruce rosie care urca la inceput sustinut pe Varful Malaia

13:15 top of Siriu – Varful Malaia (1.662 m alt.), apoi coborire pe nemarcat pe dupa varf, pe langa Lacul Vulturilor

14:15 Lacul Vulturilor (1.420 m alt.) – Lacul Sec – Poarta Vanturilor, marcaj punct rosu, si a doua pauza

15:00 Porta Vanturilor (1.490 m alt.) – Dosul Muntelui, marcaj banda rosie

16:00 coborire pe nemarcat in Valea Crasna Urlatoare

17:30 cap de linie

De la ramificatia stanga din Crasna cum vii dinspre Lacul Siriu, se mai continua 5 km cu masina pe drum forestier pana la podul de la Crasna Urlatoare, pe care este marcat un triunghi albastru, semn de parcat masinile si de tras bocancii in picioare.

Intrucat prima parte a drumului am descris-o in articolul de anul trecut, am sa punctez doar ca in primele 2 ore de traseu le-am folosit pentru a comunica cu participantii la grup si in special cu Ioan.

La curba in ac de par unde incepe urcusul mai pronuntat si de unde calitatea forestierului este tot mai proasta, este loc cu fragute de mancat asa din mers in cazul nostru sau daca doriti faceti un binemeritat popas.

Cand am ajuns la gol alpin a inceput ploaia. La inceput firava, ne facea sa ne imbracam / dezbracam pelerinele / poncho-urile. Putin mai sus pe dreapta este o stana care nu se vede din poteca decat daca urci putin deasupra ei, sansa de a gasi apa, dar si caini de stana.

In curand poteca se uneste cu cea marcata cu banda rosie care vine din Muntii Ciucas care se zaresc pe partea noastra dreapta de inaintare din cand in cand functie de vointa norilor.

Un tzel ad hoc a devenit sa ajungem pe varf inainte de ora 14 cand era anuntata ploaie.

Inainte de Poarta Vanturilor este o ramificatie marcata cu o sageata si marcaj cruce rosie catre dreapta. De aici incep noutatile fata de tura trecuta. Urmam in urcare accentuata marcajul cruce rosie care urca pe varf. Timpul de 15 minute de pe indicator este subestimat pentru cei care urca in grupuri mai mari sau baga viteza a doua in panta. Ceata ne da tarcoale si vrea sa ne invaluie dar un suflu dinspre Poarta Vanturilor aflata undeva in stanga sub noi o indeparteaza, aducand insa... ploaia. Aici se anunta festin prin august / septembrie, caci muntele este presarat cu tufe de afine.

Ajungem si pe varful Malaia la cota 1.662 m loc marcat cu o mica cruce inclinata. Poza de grup si tur de orizont. Fata de cum am urcat avem in dreapta Muntii Ciucas culmea Ciucas – Gropsoarele – Zaganu, la stanga sub noi, Lacul Vulturilor, pe care il vom vedea mai de aproape in curand, in fata noastra Varful Siriu sau Bocarnea (cu 5 m mai putin inalt decat Malaia), iar in zare Muntii Buzaului atat cat prea putin se vad din cauze meteo.

Din varf incepem coborirea pe un traseu nemarcat, care mai intai continua pe aceeasi directie pe muchie pana in prima sa, unde gasim o poteca ciobaneasca bine evidentiata pe care ne intoarcem 180 de grade, urmand pe curba de nivel drumul pe sub culmea pe care fusesem mai devreme si putin pe deasupra Lacului Vulturilor. Pentru provizii de apa (de baut, ca de ploaie ne-am saturat) o optiune este izvorul de langa lac de la intrare in jnepenis.

Intre Lacul Vulturilor si Poarta Vanturilor drumul se mentine aproximativ la aceeasi cota si trece pe langa Lacul Sec, care nu este sec, dar asa se chema, este insa acoperit de plante si de aceea nu se vede licarul apei de cand pe ici pe colo. Am urmat poteca de pe malul stang al acestuia spre deosebire de tura trecuta.

In Poarta Vanturilor ploaia s-a mai linistit, motiv de pauza de masa. De cand am coborit din sa am avut placerea sa putem admira din mers o multitudine de flori colorate.

Gata masa, din nou la drum! Intrucat vremea parea rezonabila in continuare, Ioan a ales sa inchidem traseul pe alta varianta decat am urcat si asta m-a bucurat, variatiunea asta imi place si o aplic si eu oridecateori am ocazia. Am urmat la inceput banda rosie care coboara catre Neagra, dar nu pentru mult timp, caci in padure candva, se face un drum nemarcat care coboara usor intr-o mare poiana la o stana parasita.

Aici a urmat o scurta sesiune de orientare pentru a prinde poteca de intra in padure. O data prinsa, am urmat-o in sir indian in coborire tot mai accentuata, dar ok. Poteca insa tot tragea in dreapta, iar Ioan avea ca reper o mica inseuare situata mai in stanga si ne-a avertizat ca daca poteca nu va coti in curand stanga vom incepe o coborire mai de-a dreptul caci altfel ne departam.

Poteca insa l-a ascultat si a cotit la stanga. Ce credeti cumva ca poteca asta nu a coborit tot mai de-a dreptul? De fapt a intalnit firul unui paraias care sarea din piatra in piatra tot mai accelerat la vale catre Crasna noastra Urlatoare. Poteca era tot mai putin conturata, trebuia sa ne orientam ba pe un mal al paraului, ba pe altul, sau sa mergem orbeste ca oile, ca sirul indian se rasfirase.

Drumul inedit fain tare, pe placul meu la maxim. Cateva busituri in fund sau cu un crac in rau, am mai patit si eu, caci era foarte alunecos si ne cam tremurau macaroanele. Dar maxim, maxim de fain, ce mi-am dorit!

Am sa punctez, cred ca face bine, chiar daca personal imi fac antireclama, de ce sa alegi un ghid atestat?

Un ghid atestat are in tolba lui cunostinte despre mersul pe munte, despre orientare, despre prim ajutor, despre traseu, despre grup, despre meteo, despre fauna si flora, despre gestionarea unor situatii nedorite.

Un ghid atestat isi asuma responsabilitati fata de grup, emite factura si plateste taxe.

De aici se mai pot detalia alte 2 niveluri, dar nu o voi face.

Sa vina saptamana viitoare ca intru in concediu! Numai bine tuturor!

Muntii Siriu sunt niste munti mai putin batuti la pas decat altii deja ""suprapopulati"". E drept ca vreo 50 de persoane am intalnit pe parcursul zilei. Se poate lega cu o tura la cort in Ciucas sau se poate trece de Valea Buzaului catre Muntii Intorsurii, Tara Luanei.

Relaxare de 20 km parcursi intr-o zi intreaga, cu plecat la 5:30 de acasa si retur la 21:30, cu o ploaie relaxanta si cu trasee nemarcate putin mai salbatice.

---

VIZUALIZĂRI: 2265 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI