Vârful Penteleu (1772 de metri altitudine). Am ajuns pe acoperișul Buzăului!

TIPĂREȘTE

Componentă importantă a Carpaților de Curbură, Munții Buzăului sunt un areal cu multe obiective naturale ce merită vizitate. Chiar dacă zone întregi din acești munți sunt destul de sălbatice și marcajele traseelor turistice nu arată prea bine în general, există totuși drumeți care străbat potecile. În Munții Buzăului sunt delimitate cinci grupe montane, după cum urmează: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru și Ivănețu, iar cel mai înalt pisc este Vârful Penteleu din masivul cu același nume (1772 de metri) .

Ne propusesem de ceva vreme să ajungem pe Vârful Penteleu, știind că de acolo se deschid priveliști foarte frumoase de jur-împrejur. Poate că ” acoperișul” Buzăului ne atrăgea și din perspectiva unui patriotism local, cert este că la începutul toamnei am făcut din nou planuri pentru cucerirea vârfului.

Am ajuns la Gura Teghii în finalul de săptămână dinaintea începerii școlii, am avut șansa de a găsi cazare în zonă pentru o noapte la Pensiunea Montana din Varlaam vezi impresii, vremea era frumoasă în acea zi, așa că era un moment numai bun pentru o drumeție.

Traseul Varlaam (Gura Teghii) - Cantonul silvic Cernatu - Vârful Penteleu; repere temporale și alte informații

Ora 09.45 - Plecarea cu mașina din Gura Teghii către cantonul silvic Cernatu (8 kilometri parcurși pe Valea Bâsca Mare; drumul este asfaltat parțial).

Ora 10.05 - Am trecut de cantonul Cernatu și am intrat apoi pe drumul forestier ce urcă spre Vârful Penteleu. Din când în când, ne intersectam cu poteca turistică marcată cu bandă roșie.

Ora 10.50 - Am parcurs alți 7,5 kilometri pe drumul forestier; ne aflam la aproximativ un kilometru de ieșirea în golul alpin. Am parcat mașina pe marginea drumului și am continuat pe jos din acel punct (eram pe la 1250 de metri altitudine).

Ora 11.15 - Am ajuns la stâna de sub Vârful Penteleu (aflată la ieșirea în golul alpin, la 1390 de metri altitudine). Locația este cunoscută cu denumirea de stâna Cernatu.

Ora 12.00 - Ajunsesem la stația meteo din Masivul Penteleu (aflată la 1626 de metri altitudine). Pauză de 15 minute înainte de ultima porțiune abruptă spre vârf.

Ora 13.00 - Am ajuns pe Vârful Penteleu! Uraaa! Eram pe” acoperișul Buzăului” .

Ora 13.30 - Plecare de pe vârf, urmând același traseu la coborâre.

Ora 14.50 - Înapoi la stâna Cernatu.

Ora 15.10 - Înapoi la mașină. În jurul orei 17.00 reveneam la Pensiunea Montana din satul Varlaam.

Traseul pe bandă roșie către Vârful Penteleu este lung, marcajele nu sunt foarte bune pe anumite porțiuni, așa că sunt necesare o bună documentare și o atentă planificare a drumeției. Eu citisem înainte informații din diverse surse, detalii care ne-au fost de folos pe parcurs.

Aceia care vor să” atace” vârful pornind pe jos încă de la cantonul Cernatul, trebuie să țină cont că diferența de nivel este mare, aproximativ 1120 de metri. Cantonul Cernatul se găsește pe la 650 de metri altitudine.

Drumul forestier care pleacă spre vârf dincolo de cantonul Cernatul are vreo 8,5 kilometri până în golul alpin. De acolo până pe vârf ar mai fi de străbătut vreo 2 kilometri, deci aproximativ 10,5 kilometri în total (doar la urcare). Pentru că am avut norocul să putem străbate o bună parte a traseului cu mașina, noi am mai parcurs la pas vreo 6 kilometri dus-întors. Acest drum forestier nu este grozav, sunt exploatări în zonă, iar camioanele încărcate au cam stricat drumul (după spusele localnicilor); noi am nimerit într-o perioadă secetoasă, nu plouase deloc de peste o săptămână, astfel că am reușit să trecem cu bine de câteva porțiuni cu adevărat dificile. Dacă ajungeam într-o perioadă mai umedă, probabil că mai mult de un kilometru din drumul forestier Cernatul nu puteam parcurge cu mașina (avem un Logan care a văzut multe la viața lui). Am atins de jos în câteva rânduri, dar am scăpat fără vreo avarie semnificativă.

Pe acest traseu există câteva surse de apă. Prima ar fi Izvorul lui Pamfil (se află cam la o oră de urcat pe potecă plecând de la cantonul Cernatul). Izvorul nu este vizibil din drumul forestier, totuși noi l-am dibuit recunoscând zona din imaginile existente pe internet. O a doua sursă de apă am găsit-o la vreo 10 minute mai jos de stâna Cernatu, când urmăream la pas marcajul spre vârf. O ultimă sursă de apă am descoperit-o în apropierea vârfului (o captare mică, aflată în stânga potecii pe direcția de urcare, la vreo 5 minute sub vârf).

Stâna Cernatul era goală, iar cei de la stația meteo ne-au spus că ciobanii coborâseră de câteva zile doar. Am avut noroc, am scăpat de o întâlnire cu dulăii de la stână. Atenție, această stână poate fi un loc de refugiu în cazul în care vremea rea vă prinde prin zonă. Un alt loc de refugiu este stația meteo dacă vreo furtună vă surprinde pe vârf.

Să pornim către Vârful Penteleu!

La ieșirea din satul Varlaam am traversat podul și am intrat apoi pe drumul de-a lungul râului Bâsca Mare, parcurgând din acel punct cam opt kilometri până la cantonul forestier Cernatul. Acest drum secundar este îngust și este asfaltat pe primii patru kilometri, apoi asfaltul dispare. Oricum, există câteva porțiuni denivelate, însă se va putea trece cu orice mașină.

În apropiere de cantonul Cernatul am traversat podul peste Bâsca Mare, continuând pe partea dreaptă a râului. Există acolo un prim indicator spre vârf, care arată că trebuie urmat marcajul bandă roșie, iar vârful poate fi atins în circa trei ore și jumătate. Pentru a intra pe potecă, trebuie să te întorci vreo 100 de metri de la canton, întrucât cărarea marcată prin pădure nu este chiar bine semnalizată la început. Estimez că noi nu ne-am fi încadrat nicidecum în timpul de pe indicator, având în vedere lungimea traseului, dar și condiția noastră fizică.

Știind că există în zonă drumul forestier Cernatul care ne-ar putea oferi varianta de a mai parcurge cu mașina o parte din traseu, am continuat dincolo de canton de-a lungul văii Bâsca Mare și după vreun kilometru am dibuit intrarea spre dreapta pe acel drum forestier.

Primii trei kilometri din acest drum i-am parcurs destul de ușor, apoi zonele dificile au apărut tot mai des; am avut șansa să putem trece pe margine peste câteva zone umede și denivelate (pentru că nu plouase), iar bolovanii colțuroși i-am ocolit cât am putut, cu mare grijă. Cert este că am reușit să mai parcurgem astfel vreo 7,5 kilometri pe forestier, iar în fața unei pante abrupte prin pădure am întors și am lăsat mașina pe marginea drumului. Din acel loc am continuat pe jos, iar peste circa jumătate de oră ieșeam în golul alpin, la stâna Cernatul. Această stână, aflată la 1390 de metri altitudine, este destul de întreținută și poate oferi adăpost la nevoie. Noi am privit-o doar în treacăt și ne-am bucurat că ciobanii plecaseră de acolo împreună cu dulăii lor.

Mai trebuie menționat că poteca marcată este mai scurtă decât drumul forestier cu vreo doi kilometri, datorită faptului că taie prin pădure buclele drumului (detaliul este vizibil pe traseu, ne-a fost confirmat și de către lucrătorii de la stația meteo).

Ajunși în golul alpin, priveliștile se deschideau tot mai mult, cu fiecare pas făcut. Am trecut pe lângă un loc de popas, iar indicatorul de acolo arăta că vârful se afla la o oră depărtare. Interesant este și faptul că Vârful Penteleu este vizibil imediat cum ieși din pădure, așa că știi până unde trebuie să mai mergi.

Până la stația meteo am întâlnit două porțiuni mai solicitante, pe care le-am urcat cu răbdare. Ajunși la 1626 de metri altitudine, ne-am așezat la masa de lemn de lângă stație ca să ne odihnim puțin înainte de a ataca ultima pantă abruptă spre vârf. Am intrat în vorbă cu cei doi lucrători de acolo care ne-au prezentat câteva detalii despre drum, dar și despre zonă. Ne-au mai spus că în apropierea vârfului vom găsi multe afine (așa avea să fie), dar și că urșii își fac uneori apariția, mai ales seara, pe la marginea pădurii.

Relaxându-ne în acel loc, am văzut că până în apropiere de stația meteo se poate ajunge cu mașini de teren; rând pe rând, au apărut un Duster și apoi vreo două Suzuky Jimny, acestea din urmă au parcat puțin mai sus de stație, înaintea ultimului urcuș către vârf.

De la stație până pe vârf am mai făcut vreo 45 de minute; am trecut pe lângă un observator, am urcat apoi destul de abrupt, am lăsat afinele pentru coborâre și la ora 13.00 făceam fotografii din cel mai înalt punct al județului Buzău.

Vârful Penteleu oferă priveliști spectaculoase în zilele senine mulțumită formei sale piramidale. De jur-împrejur se văd piscuri și culmi domoale din Munții Buzăului și din Munții Vrancei, însă cu atenție se puteau distinge și Ciucașul sau alte masive mai îndepărtate.

Pe vârf există câteva borne și cruci care marchează altitudinea maximă din Munții Buzăului, precum și drapelul care flutura în vântul blând. Am făcut câțiva pași în lateral și am scos sandvișurile pentru a lua prânzul la înălțime. :) După ce am mâncat, am mai stat vreo 10 minute acolo, apoi am coborât puțin și am dat iama prin afinele din zonă. Ne-am dezlipit cu greu de ele, apoi coborârea a fost destul de simplă: într-o oră și jumătate eram înapoi lângă mașină.

Drumul forestier a fost la fel de dificil și la coborâre, dar cu răbdare am revenit cu bine la cantonul Cernatul și apoi în satul Varlaam.

Această drumeție de toamnă în Masivul Penteleu a fost o experiență plăcută și probabil că vom reveni pe potecile din zonă în următorii ani. După ce am vizitat Lacul Vulturilor - vezi impresii - în urmă cu un an, am urcat în această primăvară pe Vârful Ivănețu - vezi impresii, iar acum pe Vârful Penteleu, ne-am fixat o altă țintă pentru viitor - este vorba despre Lacul Negru din Masivul Penteleu.

Ajuns la final de articol, recomand iubitorilor de drumeții montane o tură prin Munții Buzăului, indiferent de traseul pe care îl vor alege!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 7178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI