Muntele Mare - Off road prin Muntii Gilaului spre Blajoaia si catunul Dobrin

TIPĂREȘTE

In cele ce urmeaza vreau sa va povestesc despre 2 trasee, pe care le-am facut in acesti munti in august si septembrie.

Eu le numesc trasee de off road, cei impatimiti de acest hobby vor spune ca aceste drumuri sunt floare la ureche. Si mie imi place off road-ul, dar pe trasee mai drepte, nu prin paduri, mocirle si terenuri foarte accidentate.

Sunt niste drumuri forestiere cu peisaje foarte frumoase si salbatice.

Primul traseu pe care l-am facut este: Cluj - Gilau - Somesul Rece - Maguri Racatau - Barajul Somesul Rece - Blajoaia, iar al doilea este un circuit Cluj - Gilau - Maguri Racatau - Dobrin - Caps - Valea Ierii - Cluj.

Am sa incep cu primul. Din Cluj, am mers prin Gilau, apoi am facut stanga, am trecut pe langa Lacul Gilau, am trecut de intersectia cu drumul care duce la Tarnita - Marisel - Belis, apoi prin Somesul Rece, unde clujenii si-au construit multe cabane si pensiuni, trecem si de intersectia cu drumul care urca la Manastirea Somesul Rece - Valea Ierii (traseu despre care am sa povestesc alta data), apoi prin Cheile Racataului, foarte frumoase si acestea, Maguri Racatau, am trecut si de ultimele case si cabane, de unde a urmat un drum spectaculos prin Cheile Somesului Rece, un defileu adanc, ingust si salbatic. Salbatic datorita vegetatiei abundente, a stancilor care aproape ca se pravalesc pe tine, drum ingust, salbatic si datorita urmelor exploatarilor silvice. Peste tot sunt busteni si alte resturi care au ramas in urma acestor exploatari si intalnim, bineinteles si zone despadurite...

Pana in Maguri Racatau, din Cluj, sunt cam 40km, iar de aici si pana la Blajoaia inca douazeci si ceva. Acesti kilometri sunt mai anevoisi, e drum forestier, in unele locuri fiind destul de rau.

Ne-am hotarat sa ajungem la Blajoaia (pe acest traseu nu am fost cu parintii, pe cel de la Dobrin, da, cand eram mica), tot auzeam cat de frumos este, aici se organizau tabere, cand eram la scoala generala.

Cheile Somesului Rece sunt foarte frumoase, salbatice, drumul e ingust, in unele zone intalnim pereti verticali pe care se fac catarari.

Dupa cativa kilometri ajungem si la Barajul Somesul Rece, un baraj micut, are doar 58m inaltime, care a fost construit in anul 1977 cu scopul de a transporta bustenii pe apa. Si acum langa baraj mai sunt astfel de busteni.

Facem cateva poze, totul e pustiu in jur, apoi plecam mai departe. Ajungem la intersectia cu drumul care duce la Maguri, iar in stanga este Aductiunea Iara, un tunel care arunca un volum mare de apa. Tot aici sunt si ceva locuinte.

Acest drum este circulat mai mult de camioane care transporta bustenii din padure. Cu soferii acestor camioane am avut noroc, ei ne-au ghidat prin statie pe unde sa mergem. Marcajele sunt proaste, iar in unele intersectii nu exista. Cand trecea vreun camion pe langa noi si vedeam ca are antena, il si intrebam daca suntem pe drumul bun.

Tot asa am continuat multa vreme, pe o portiune am mers in spatele unei masini, care facea un praf... Peisajul e superb, paduri de brazi, apa limpede a Somesului Rece, de fapt acesta ne era reperul, sa mergem tot pe firul apei.

La un moment dat am ajuns intr-o poiana unde este Ocolul Silvic, un bar si cateva cabanute. Am intrebat si aici pe unde sa continuam si am fost anuntati sa mergem tot inainte. Pentru cei care vreti sa mergeti pe acest drum, din Maguri Racatau pana la Blajoaia mergeti tot drept, tinand firul apei.

Am mai mers cativa kilometri, am vazut si zone in care erau pescari, am trecut pe langa niste gospodarii de vara, unde caii si alte animale umblau libere pe drum, iar apoi am ajuns pe un platou superb. Aici e un Catunul Damis, un catun pe munte, case rasfirate... peisaje de vis... aerul tare cu miros de brad... susurul apei... e cum nu se poate de bine.

Urmeaza Blajoaia, tot asa un loc superb pe varf de munte, din pacate cabana e in paragina, parasita (pacat!!), langa cabana sunt cateva case de vacanta, cred si peste drum sunt urmele fostului lac de la Blajoaia. De aici drumul continua spre Vf. Balomireasa 1632m, dar noi facem stanga-mprejur si inapoi pe unde am venit. Nu inainte de a mai admira frumusetea si salbaticia acelor locuri, unde localnici poate ca nici nu au curent electic.

Numai daca te afli in acele locuri poti sa-ti dai seama cat de frumos este. Cuvintele nu pot exprima lucrul acesta.

Am oprit, mai in jos, pe malul apei unde ne-am relaxat putin, am gasit locuri foarte bune de campare si de pescuit, pentru cei pasionati.

Al doilea traseu e un circuit pe care l-am facut in alta zi. Drumul e comun cu cel spre Blajoaia, doar ca din Maguri Racatau am virat la stanga, unde veti vedea ce am citit pe o tabla in care scria despre reabilitarea drumurilor. Nu vreau sa pronunt acele cuvinte, doar sa fiti atenti la poza, se refera la Boc.

Din Maguri Racatau pana la Catunul Dobrin sunt 19 kilometri, care sunt destul de buni, a fost cat de cat indreptat drumul, poate urmeaza sa se asfalteze.

Acesti 19 km i-am parcurs pe un drum, relativ bun, pe serpentine, prin paduri de brazi, din loc in loc pe sub drum treceau rauri limpezi de munte si tot din loc in loc aveam panorama asupra drumului pe care l-am parcurs.

La un moment dat am ajuns intr-o zona unde am intalnit cateva case de lemn, locuite, oameni simpli de la munte care se ocupa cu cresterea animalelor sau prelucrarea lemnului. Asta se vede din portiunile care sunt despadurite si distruse.

De aici am urcat in serpentine mai stranse, de unde am avut panorama asupra muntilor superbi din jur si asupra Satului Maguri, care se vedea in departare.

Mai sus am ajuns pe un platou mare unde e si o rascruce de multe drumuri.

Aici am facut un popas mai lung, timp in care am admirat pe de-o parte muntii impaduriti, dar si Catunul Dobrin. La un moment dat, fiind acea liniste si pustietate, ma asteptam ca in orice moment sa apara din padure un mos martin, dar am scapat de asa ceva.

Nu am avut o harta foarte detaliata, dar aceasta zona e inconjurata de varfuri de peste 1400m altitudine si aume: Vf. Dumitreasa 1638m, Vf. Smidele 1644m, Vf. Gaureasa 1456m, Dl. Negruta 1433m si bineinteles Vf. Muntele Mare 1826m, al treilea ca marime din Apuseni dupa Curcubata Mare 1849m si Vladeasa 1836m.

Catunul Dobrin este situat la altitudinea de 1550m, pe un platou superb, inconjurat de paduri frumoase si salbatice de brazi.

Acest catun este format dintr-o frumoasa biserica de lemn si cateva cabanute locuibile, tot din lemn, vechi si rasfirate, unele fara garduri. Acei oameni nu stiu daca locuiesc acolo si pe timp de iarna, dar daca o fac inseamna ca duc o viata aspra si grea. Am facut o plimbare prin acest catun, am vazut cativa copii mici, am vazut sateni la lucru pe langa gospodarii, am trecut pe un drum foarte rau, unul era inundat, dar e superb. E o zona in care mi-as dori sa revin.

Apoi am intrebat un localnic despre drumul spre Valea Ierii. Inainte de a ne raspunde, s-a uitat lung la masina si ne-a indicat pe unde sa mergem. Mai spunea ca daca eram cu alta masina nu reuseam sa mergem pe acest drum.

Intradevar, drumul pana in Valea Ierii e dezastru si numai cu o masina adecvata puteti merge. Dar atat e de frumos... natura virgina... cum am numit-o si pe cea de la Padis.

Si acest drum l-am strabatut prin paduri de brazi, in partea dreapta aveam raul, iar deasupra se inaltau falnicii brazi.

Acest drum de cativa kilometri l-am parcurs destul de greu, mi-am adus aminte de cand eram micuta si am fost cu parintii mei. Tin minte cum eram cu Dacia si la un moment dat, tata s-a dat jos din masina pentru a face loc, pe drum fiind pietroaie si trunchiuri de copaci. Si am mancat multe afine. Cam atat tin eu minte de atunci.

Si pe acest drum am intalnit, din loc in loc, case ale localnicilor, chiar la un moment dat l-am intrebat pe unul dintre ei cat mai avem, la care ne-a zis ca mai sunt cam 5 km pana in Caps, iar apoi urmeaza Valea Ierii.

Acest 5 km i-am parcurs rapid, drumul fiind mai bun si mai circulat.

Ajunsi la civilizatie, in Valea ierii, ne-am continuat drumul prin valea ingusta, unde si aici s-au construit o gramada de case de vacanta si pensiuni, cea mai frumoasa si renumita e ''Pensiunea Lara", ador acest loc, am sa va povestesc in alt review despre ce idei frumoase a avut proprietarul acestei pensiuni si ce a realizat cu propriile maini.

Apoi, multumiti si satisfacuti de peisajele intalnite pe acel varf de munte, ne-am continuat drumul spre casa.

Atasez si niste poze care reflecta frumusetea si salbaticia locurilor prin care am trecut.

---

VIZUALIZĂRI: 15393 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI