Kenya - adevar si provocare

TIPĂREȘTE

Dupa ce v-am povestit despre safari, despre litoralul scaldat de Oceanul Indian, despre maimute jucause si furacioase si leoparzi facandu-si siesta la ceasurile amiezii, recunosc ca v-am aratat fata frumoasa, turistica a Kenyei, cea promovata de toate agentiile de turism: o tara suficient de sigura pentru turism, fara Ebola, cu plaje albe, sclipitoare, ape turcoaz, si aventura unei vieti: safari in savana africana.

Totusi, nu as vrea sa ramana cineva cu concluzia ca in Kenya totul este ca in reclame si, odata ajuns acolo, sa ma injure ca i-am cosmetizat realitatea.

Kenya are o populatie de aproape 40 de milioane de locuitori, din care aproape 4 milioane traiesc in capital Nairobi; cu doua limbi oficiale, Swahili si engleza, marea majoritate a populatiei aflata in zonele turistice (incluzand si personalul din hoteluri) vorbesc destul de bine si germana si italiana. Afluxul de turisti a scazut constant in ultimii ani datorita zvonurilor despre Ebola si a conceptiei ca tarile africane nu ofera suficienta securitate. Intr-un sistem in care coruptia este aproape generalizata, obtinerea unei slujbe in adevaratul sens al cuvantului (adica platita cu bani, nu in natura) este ceva de nerealizat daca nu dai mita; un barman din hotelul unde am stat, la Southern Palms ne povestea ca nu se practica contractele de munca cu asigurari sociale si alte beneficii, asa cum le stim noi; munca este sezoniera, zilnica chiar (te cheama cate zile au nevoie de tine, apoi gata), iar plata era de 4 dolari pe zi.

Desi exista scoli publice in fiecare sat, cine doreste o educatie cat de cat temeinica pentru copilul sau, va trebui sa apeleze la scolile private, intrucat guvernul kenyan nu este tocmai punctual in plata salariilor catre profesorii din sistemul public, iar, ca si consecinta, acestia nu prea vin la ore. O scoala privata costa undeva la 35.000 de KSH/anual (cam 450 de dolari), insa chiar platiti in rate, suma reprezinta un efort foarte mare pentru un om de categorie medie, care are o calificare si isi poate gasi un serviciu (exclud aici din start populatia rurala, total depasita de situatie) si care castiga undeva la 100 de dolari pe luna, daca are noroc.

Desi o tara predominant crestina, Mombasa, al doilea oras al tarii, se remarca printr-o populatie eminamente musulmana; veti intalni aici moschei alaturi de lacasuri de cult crestine, femei purtand burka alaturi de adolescente in tricouri mulate si pantaloni scurti, intr-o toleranta religioasa de admirat. Din momentul in care iesi din aeroport, remarci doua lucruri: locuintele cat de cat rasarite (blocuri, complexuri rezidentiale, case) sunt inconjurate cu garduri de beton, sarma ghimpata electrificata si zabrele de sus pana jos (asta spune multe despre buna vecinatate). A doua, Kenya este o tara saraca. Sau, mai bine zis, marea majoritate a populatiei este saraca, la un nivel pe care doar pozele il pot descrie. Odata iesit din orase, de-a lungul soselelor se insiruie dughene si maghernite cu denumiri pompoase, toate in engleza, de la salon de infrumusetare la clinica medicala si carmangerie. Este destul sa spun ca intr-o macelarie carnea atarna la soare, prinsa in niste carlige, plina de muste si nu era un caz singular. Spalatoriile auto intalnite pe drum, cu exceptia celor din Mombasa, constau din butoaie cu apa si un cetatean cu o galeata, o cana si o carpa care lustruia masinile sub soarele arzator de vara africana.

Periferiile marilor orase si zona rurala sunt un soc pentru occidentalul obisnuit cu masina, apa curenta, tableta si smartphone; apa nu este potabila nicaieri si se cumpara, atat cea pentru baut cat si cea pentru gospodarie. Ca turist, va recomand nu numai sa beti doar apa imbuteliata, insa, pe cat posibil, o puteti folosi si la spalatul pe dinti. Casele sunt, de multe ori, scunde, cu deschizaturi mici pe post de ferestre, sa nu intre animalele de prada (mai ales in zona rurala), facute din pamant rosu, amestecat cu balega de vaca si de capra si apa. Geamuri veti intalni in orase, la tara se poarta plasa de tantari (cine o are, cine nu carpe sau ce gaseste) si obloane care pot fi inchise noaptea. Imi amintesc vizita facuta in satul de masai, care ne-au spus senini ca ei mananca carne de capra si lapte de oaie si de capra, cateodata sangele acestor animale, nu merg la medic ci au propriul vraci, aduc apa de la cativa km, aprind focul cu vreascuri de lemn si dorm pe pamant, in niste casute care miroseau infiorator. Cu toate acestea, copiii pareau sanatosi si radeau cu gura pana la urechi.

Foarte multe turme de capre si oi si cirezi de vaci scunde asigura traiul populatiei rurale, iar cafeaua kenyana mi s-a parut extrem de parfumata si aromata (in sistemul all inclusive la hotelului erau incluse doar bauturile locale, iar cafeaua de dimineata a devenit repede un deliciu, in detrimentul espresso servit la comanda, la bar).

Moneda nationala, shilingul Kenyan, are o paritate de 84 ksh/dolar si 95 ksh/euro. Este bine sa mergeti cu dolari, preturile in aeroport, hoteluri, la excursii, etc sunt stabilite in dolari, daca aveti euro se face conversie. Atentie: nu mergeti cu dolari emisi inainte de anul 2000, nu vi-i primeste nimeni. Din motive numai de ea stiute, Banca Nationala a a Kenyei a decretat ca acesti bani nu sunt buni si ii puteti schimba doar pe piata neagra (ceea ce nu va recomand sub nici o forma).

In Mombasa nu am vazut albi pe strada. In masini da, dar nu pe jos. Aici o alta problema, daca esti alb, automat toata lumea va fi cu ochii pe tine, pentru ca se considera ca ai bani si poti da si altora. Pe plaja, pe strada, in magazine, in aeroport, culoarea pielii te va transforma in tinta tuturor. Beach boys insista sa cumperi ceva de la ei (suveniruri lucrate manual in lemn de trandafir, margele, etc), la preturi de 5-10 ori mai mari decat valoarea lor reala; daca va amuza, negociati, cand injumatatiti pretul cerut initial, incepeti sa va apropiati cat de cat de valoarea reala. Cand nu sunt beach boys, sunt vanzatorii de excursii, care de care mai diverse; nu poti sta de vorba cu unul, ca apar inca 3-4. Pe strada nu este recomandat sa mergeti singuri; nu prea e recomandat sa mergeti deloc, daca o faceti, totusi, luati o persoana de culoare sa va insoteasca. Nu etalati bijuterii si alte bunuri de valoare; intr-un sat cel mai mare gard de beton, cu cioburi de sticla pe coama il avea un cetatean care, in curte, crestea cateva gaini, asa ca puteti trage singuri concluziile.

La aeroport am avut din nou parte de un tratament aparte pentru ca eram albi… pe care nu l-am intalnit nicaieri altundeva: la toaleta ni s-a cerut sa platim cativa shilingi, desi persoanelor de culoare nu li s-a solicitat acest lucru; pentru faptul ca in Kenya fumatul in locuri interzise se pedepseste cu o amenda de 60.000 ksh (aproape 800 de dolari) sau 6 luni de inchisoare, pe aeroportul din Mombasa s-a amenajat un fel de terasa, la etaj, pentru fumat, unde accesul costa 7 euro. Daca iesi si mai vrei sa mai fumezi apoi o tigara, mai platesti inca 7 euro si tot asa, pana te lasi:)))

De regula, cursele aeriene internationale sunt in asa fel programate incat ajung si decoleaza noaptea; nu stiu daca pentru a evita aglomeratia infioratoare de la ferryboat sau pentru a nu vedea imprejurimile dezolante. La ora 16.00, sa fii alb intr-o masina la coada la ferryboat insemna cel putin 3-4 vanzatori ambulanti la geam, un cersetor sau doi, praf si multa caldura.

Filtrele de politie nu se rezuma la uniforma si automate gata de tragere, pe sosele sunt plasate benzi de cuie, gata sa opreasca masinile care nu opresc la control. Desi am intalnit asemenea filtre in drumul spre savana, nu prea au treaba cu turistii, opresc mai ales camioanele pentru a depista produsele de contrabanda.

In Kenya se circula pe stanga, n-am vazut rent-a-car (asta nu inseamna ca n-or exista), iar mijlocul preferat de transport este tuk-tuk, triciclul popular si in India, folosit aici ca taxi pentru distante scurte. Din auzite, un asemenea tuk-tuk costa cam 5000 dolari, insa mersul cu el este o aventura, datorita faptului ca in Kenya nu am vazut semne de circulatie, indicatoare ori pe cineva sa respecte vreo regula. (vrei sa depasesti, te bagi si gata). Totusi, n-am auzit prea multe claxoane pe soselele lor, nu se grabesc si au o rabdare incredibila la ambuteiaje, pe principiul “pole-pole” (incetisor) care am ajuns sa cred ca reprezinta o adevarata filozofie de viata… Soselele sunt asa si asa, soseaua din Mombasa spre Diani Beach (zona hoteliera) este buna, o autostrada noua a fost construita la iesirea din Mombasa spre savana (cateva zeci de km), insa drumurile laturalnice si autostrada Mombasa – Nairobi sunt praf si pulbere, chit ca pe ele circula o gramada de camioane pe care scrie mare Mombasa Cement :)))

Sa nu va mire sau sa va socheze daca, pe plaja, veti fi rugati de beach boys sa le dati lor ce nu va mai trebuie: o sticluta de sampon, sapun, o sapca, sosete (au o preferinta pentru cele albe, nu stiu de ce), cateva haine, orice; asta nu inseamna ca le vor fi pastra: daca este un obiect mai valoros, il vor vinde la talcioc si vor prefera banii.

In ceea ce priveste prizele, m-am gandit sa mentionez totusi ca se foloseste sistemul englezesc, cu trei pini; hotelul nostru nu avea adaptoare la receptie, asa ca ne-au trimis sa le cumparam de la magazin, unde ne-a costat vreo 10 dolari.

Concluzii?

-Mergeti in Kenya in excursie organizata, cu transfer de la aeroport asigurat; nu va bazati pe rezervari la fata locului si nici pe taximetristii intalniti la aeroport;

-Daca va doriti doar mare, soare shopping si all inclusive, mergeti in Turcia, e mult mai aproape;

-Kenya nu e Maldive, chiar daca impart acelasi Ocean Indian, indiferent cat de frumoase sunt pozele din reclama hotelurilor; vreti lux si exclusivitate, cautati in alta parte.

-Pentru Kenya exista alerta de calatorie inca din 2012, asa ca atentie la asigurarile medicale (cei de la Mondial Assistance au refuzat sa-mi faca asigurare din aceasta cauza); nu sunt cerute vaccinuri obligatorii, iar noi am plecat, asa cum am mai spus, cu un tub de Autan in geanta si cu doua bratari antitantari;

-Kenya este o stare de spirit, aventura, gustul libertatii pe care il simti in savana, sansa unica de a intalni in libertate animale salbatice pe care multi le vedem doar la zoo si la televizor, ori de a traversa Ecuatorul; puteti explora Kilimanjaro (la granita cu Tanzania), rezervatia Masai Mara, sau parcul national Amboseli, cele doua parcuri Tsavo, est si vest. Cati dintre noi se pot lauda ca s-au intalnit cu leul sau cu leopardul, seara, la apus? :))

-Cine sta in Diani Beach nu va rata (cum am facut noi, am aflat prea tarziu), Ali Barbour's Cave Restaurant, un restaurant amenajat intr-o grota veche de peste 120.000 ani, aflata la 10 metri sub nivelul solului, unde ai cerul instelat deasupra capului;

-Daca in sufletul vostru se ascunde aventurierul, exploratorul, daca urmariti cu sufletul la gura documentarele despre savana pe National Geographic, daca va doriti aventura unei vieti, pe care sa o povestiti si nepotilor si puteti face abstractie de aglomeratie si de o civilizatie total diferita, mergeti in Kenya macar o data, pentru ca merita!

---

VIZUALIZĂRI: 5960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI