Safari in Savana

TIPĂREȘTE

Kenya – episodul 3: Savana

Sa mergi in Kenya si sa nu iesi la un safari in savana, e ca si cum te-ai duce in Las Vegas si nu-ti plac jocurile de noroc: adica te duci degeaba. Deja statusem vreo doua zile la soare, osciland intre piscine si plaja, ne amuzasem cu maimuticile hotelului, ne lamurisem ca din hotel nu era cazul sa iesim decat in caz de extrema urgenta (n-aveam ce vedea si nici unde merge), asa ca intr-o dupa amiaza ma opresc la biroul de excrusii de langa receptie… birou e mult spus, fiind o simpla masa, cu multe pliante si un evantai pentru utilizatori.

Buna ziua, buna ziua… cu ce va putem fi de folos… vorba cantecului. “Pai, vrem si noi o excursie in savana”. “De o zi, de doua, de cinci? ” Cinci zile?? Wow, asta nu-mi trecuse prin cap, am aflat ulterior ca astea erau iesirile in rezervatia Masai Mara si Serengeti, unde transportul se facea cu avionul, datorita distantei mari. Doua zile ar fi suficient, gandesc eu… insa din nou o alegere: Tsavo East sau Tsavo West?? Cum imi placusera la nebunie pozele cu Sarova Saltlick Game Lodge, am zis ca vrem Taita Hills Wildlife Sanctuary. Sefa peste cataloage si excursii cauta ceva prin hartiile ei si ne spune ca o excursie de 2 zile ne costa 270 de dolari de persoana. Hm… hai si-om mai vedea. Mergem si pe plaja, la beach boys si-l cautam pe Bruno, despre care aveam ceva referinte de pe AFA din anii anteriori… intre timp Bruno s-a stilat/a avansat in cariera, intrucat nu se mai ocupa personal de safari, ci are un angajat care asigura negocierea, el e cam la stadiul de supervisor. OK, dupa cateva minute de discutii, ajungem la un pret de 250 de dolari de persoana, cu plecare din fata hotelului, pranz cina si mic dejun a doua zi incluse, cazare la Sarova Saltlick Game Lodge si doua vizite in savana, una seara, cand ajungeam si inca una in zorii celei de-a doua zile.

Buun… plecarea dimineata la 5.30. Cu bagajelul facut, iesim timizi pe poarta ca sa gasim masina asteptandu-ne. Sa fim intelesi, safari-ul cu jeep-uri este oferit doar de touroperatorii marisori, variantele mai ieftine constau intr-o Toyota cu 6 locuri, plus doua in fata (sofer si pasager in dreapta), cu aer conditionat natural (realizat prin deschiderea geamurilor si a trapei superioare), si cu suspensii special pentru savana (atat de tari incat daca ai ceva pietre la rinichi, e cazul sa ramai acasa, pentru ca altfel sigur le elimini pe traseu).

Cum noi platisem doar un avans cand rezervasem excursia, prima grija a soferului a fost sa ne ceara restul de bani. Ma rog, asta n-ar fi fost o problema atat de mare, insa nici unul din cei doi cetateni veniti sa ne ia nu era nici Bruno si nici cel de la care cumparasem excursia… Cu noi, inca o familie de nemti de la hotelul vecin; ne urcam, pornim… insa nu spre Safari ci spre o straduta laturalnica din Ukunda, unde soferul coboara si ramanem in masina doar cu insotitorul. Usor ingrijorata, intreb ce naiba faceam acolo, iar raspunsul senin a fost ca acolo era piata neagra de schimb valutar, unde trebuiau sa schimbe dolarii nostri ca sa plateasca cheltuielile excursiei. Dupa vreo 10 minute, ne punem in miscare, dar iar avem ghinion: nici acum nu ne indreptam spre savana, ci prin niste santuri desfundate, pe niste ulite de pamant, printre cosmelii fara gard si usi, oprindu-ne intr-un fel de poienita, unde niste cetateni matinali tineau sfatul tribal de dimineata… Deja ma gandeam la povestile cu rapiri de persoane, cand soferul ne spune ca trebuie sa mai luam pe cineva de acolo… Zau? Pana sa ne dumirim, de nicaieri apar doua fatuce, tot nemtoaice, voluntare la nu stiu ce organizatie umanitara, gata de safari. OK, cu grupa completa, iesim in sfarsit la sosea si pornim.

La dus, am evitat ferryboat-ul de la intrarea in Mombasa, alegand in traseu alternativ prin Shimba Hills National Reserve, Kwale, Kinango, peste niste campuri rosii nesfarsite pana la Samburu, unde am iesit in autostrada, continuand drumul pana la Sarova Taita Hills, intrarea in rezervatie, unde am luat si pranzul. Ar fi de spus doua lucruri: primul, asteptati-va la zdruncinaturi; traseul este in parte pe asfalt (autostrada, dar e ciuruita rau si asta), iar restul sunt drumuri de pamant, pietruite sau nu, si al doilea, pregatiti-va sufleteste pentru saracie. De-a lungul traseului se strabat multe asezari, marea lor majoritate sate mai rasarite, aruncate in pustiul rosu al Kenyei, in care mai toate casele, chiar daca stau sa cada de darapanate ce sunt, au cate un magazin la poarta. Culmea este ca aproape in fiecare din aceste asezari am intalnit indicatoare cu scoala si dispensar. Kenya este plina de puncte de M-Pesa (aparusera si la noi acum catva timp), de spalatorii auto unde TIR-urile se spala la galeata, cu cana si carpa si unde femeile cara canistre de plastic de 20 de litri, pline cu apa, pe crestetul capului. Asa cum am mai spus, in Kenya apa se cumpara; fiecare localitate are gherete conectate la sistemul national de aductiune, de unde fiecare isi cumpara apa necesara gospodariei.

Odata ce ai iesit de pe autostrada, intri in rezervatie si esti intampinat de pepiniere lungi cat vezi cu ochii. Taita Hills Wildlife Sanctuary, o rezervatie privata, apartinand lantului Hilton, are ca obiectiv, pe langa protejarea speciilor de animale aflate in rezervatie si reimpadurirea zonei, distrusa atat de animale cat si de incendii si seceta. Tot aici uiti de zdruncinaturi, de praful rosul care-ti trosneste prin dinti, de oboseala: dupa cateva sute de metri, oprim masina si admiram primele animale in libertate: un grup de girafe, plimbandu-se agale pe sub copacii de acacia. Mai departe am intalnit si cativa elefanti, apoi antilope si, din nou, girafe. Savana in mijlocul lunii februarie este o intindere de ierburi si copaci aproape uscati, iarba inalta este galbuie, vezi albii secate ale raurilor si doar cateva ochiuri de apa pierdute la umbra.

Sarova Taita Hills Game Lodge, unde am luat pranzul, este o cladire imbracata in plante cataratoare, inflorite, ascunzand o piscina exterioara, un teren de tenis si, de jur imprejur, savana. La marginile proprietatii, care nu are gard propriu zis, gasesti personalul de securitate care te opreste sa te aventurezi pe teritoriul animalelor salbatice.

De aici si pana la Sarova Saltlick Game Lodge drumul de pamant serpuieste pe o campie de acacia, unde am oprit de multe ori pentru a admira un elefant, o girafa, diverse specii de antilope si maimute. Dupa cazarea la Saltlick, am iesit la plimbarepentru vreo 2 ore, seara, pe cuprinsul rezervatiei. Aceasta seamana cu o tabla de sah imaginara, fiind strabatuta de poteci serpuitoare, care se intalnesc in diverse puncte de observatie, marcate cu pietre de hotar. Cum toata lumea iesise la plimbare, statiile de emisie-receptie cu care sunt dotate masinile de safari erau in functiune: cine vedea ceva interesant, anunta pe statie si astfel toata lumea se putea bucura de un animal rar, cum ar fi leul sau leopardul. Nici nu mersesem 1 km, cand, la umbra unor tufisuri, descoperim cativa pui de leu, lenevind; putin mai incolo, mamele leoaice, cascau si se jucau in iarba inalta, bucurandu-se de siesta. Si mai departe, seful tribului (Tata Leone), ne urmarea cu ochi somnorosi, fara sa bage in seama multimea de oameni care il fotografia de zor.

Deodata, se da alarma pe statie: LEOPARD!!! Fiind un animal extrem de rar la vedere, toate masinile au demarat in tromba, abandonandu-l pe regele animalelor, si grabindu-se spre un copac unde leopardul dormea ascuns printre craci. La inceput a fost greu de observant, blana lui confundandu-se cu frunzisul, insa rabdarea ne-a fost rasplatita: intr-un final s-a trezit, a cascat lung si a coborat tacticos, la vreo 10-15 metri de noi, ne-a privit indiferent si cu o fluturare de coada a disparut in tufis.

Tot la umbra serii am intalnit bivoli, girafe, elefanti, maimute, gazele, zebre, antilope impala, antilope Thompson, micuta dik-dik (cea mai mica specie de antilopa), struti si vulturi... Parea ca intreaga savana se trezea la viata odata cu inserarea. Ajunsi inapoi la hotel am admirat o ceata de elefanti veniti sa se adape, la 2 metri de receptie, total neimpresionati de multimea de aparate de fotografiat care imortalizau momentul.

A doua zi dimineata, o alta plimbare de 2 ore, de la 6.30 la 8.30, insa n-am mai fost asa norocosi: n-am mai vazut nici lei si nici leoparzi, ci o multime de bivoli, elefanti, girafe si zebre (cateva au traversat in fuga chiar prin fata masinii noastre), din nou vulturi si struti, antilope si maimute, si cateva turme de capre si oi apartinand triburilor masai din zona.

Dupa micul dejun ne luam adio de la savana si ne intorceam la civilizatie, pe aceleasi drumuri rosii ca sangele, lasand in urma salbaticia rezervatiei.

- Incercati sa dormiti cel putin o noapte in savana (apusul si rasaritul sunt cu adevarat spectaculoase, iar calitatea celor doua lodge, Taita Hills si Saltlick este extraordinara (noua ni s-au parut mai bune decat hotelul nostru, nu degeaba apartin celor de la Hilton);

- Ar fi de dorit sa aveti un aparat de fotografiat profesional (gen DSLR) caruia sa i se poata atasa obiectiv de distanta (de multe ori animalele nu sunt aproape si zoom-ul telefoanelor sau al aparatelor foto compacte obisnuite nu este suficient);

- Este recomandat sa aveti o incaltaminte sport, usoara, in nici un caz papuci; in rest, sunt suficiente un tricou/maieu (atentie la soare) si pantaloni scurti, iar pentru seara o bluza usoara; sa nu uitati ochelarii de soare si ceva de pus pe cap, soarele arde serios;

- Tineti cont de faptul ca in savana nu veti avea televizor, insa nu-i veti duce lipsa; spectacolul animalelor salbatice este garantat;

- Daca nu suportati praful si caldura, poate ca ar trebui sa alegeti un operator care are jeep-uri cu aer conditionat (am vazut si din astea cateva), altfel, o sa fiti plini de praf rosu de sus pana jos;

-Luati apa cu voi, o sa va trebuiasca;

- Sa aveti la voi pasapoartele: va trebuie atat la cazarea in hotelurile din savana cat si in cazul unui control inopinat al politiei kenyene;

- Daca suferiti de probleme lombare sau nu suportati sa stati mult pe scaun, poate ca ar fi bine sa nu va aventurati: drumurile sunt si asa destul de proaste, iar de la plaja si pana la Taita Hills, unde se ia pranzul, se merge vreo 6-7 ore.

- Beti doar apa imbuteliata, folositi dezinfectant de maini si spray antitantari si atentie mare la plasele de tantari de la geam (daca nu le inchideti bine, veti pati ca vecinii nostri care ne-au trezit din somn la ora 2 dimineata, tipand in gura mare, pentru ca le intrasera un liliac si o maimuta in camera).

---

VIZUALIZĂRI: 6434 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI