Safari in Tsavo East

TIPĂREȘTE

Bine v-am regasit :)

Dupa cum am promis, m-am grabit cu partea a doua a povestirii din Kenya atat de surprinzatoare si atat de draga sufletului meu...

Pt cei care nu au citit review-ul anterior, vacanta in Kenya a fost o hotarare luata fara sa stau prea mult pe ganduri, pt o saptamana de la care nu asteptam mare lucru, decat cel mult sa stau ieftin la plaja in loc sa ma lupt cu zapezile din Bucuresti... Briefly, m-am uitat pe net sa vad cam ce optiuni de distractie/aventura aveam pt o zi-doua, dar in materie de safari, majoritatea ofertelor erau cu plecare din Nairobi, capitala Kenyei, aflata in centrul tarii, iar noi mergeam in Mombasa, pe malul Oceanului Indian, asa ca am abandonat rapid ideea. Am zis-lasa, al’data, o sa studiez, ma documentez, ma pregatesc, etc si plec eu si in safari candva!

Dar cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, fara sa apuc sa ma dezmeticesc bine, iaca dupa o zi, ca nu cred c-au fost doua, deja ma captusisem cu o excursie tip safari cumparata de pe plaja resortului. Noroc cu prietena mea, care tot insista-mai, suntem in Kenya, cum sa plecam fara sa facem un safari, esti cu capu’?! - eu tot visam cai verzi pe pereti, rasarit de soare din balon, chestii d-astea, zice ea - lasa tu figurile, ce-i in mana, nu-i minciuna, hai in asta doua zile si dupa aia mai vedem.

Zis si facut...

Dupa cum am mai spus, am avut oferte de la „doi negri mititei” care vindeau de toate pe plaja, am cazut la pace dupa ceva negocieri cu 220 dolari, parca, pt doua zile de plimbare cu jeep-ul, casa-masa, ghid, hai la drum.

Pt cei care se intreaba totusi cum am plecat nustiuunde cu nusestiacine intr-o tara complet straina (desi Kenya este considerata una din tarile relativ safe din Africa), in plus nu stia nimeni unde sunt, decat prietenii care ramasesera in hotel, trebuie sa recunosc ca prietenii despre care vorbesc citisera pe tripadvisor ca fusesera multi turisti in acest tip de aventura aparent total unsafe si se intorsesera incantati. In plus, ma gandeam ca daca ar fi disparut vreun turist, s-ar fi aflat in media si lucrurile ar fi luat o alta turnura. Basca faptul ca ei n-aveau nici un interes sa traga un tun, interesul lor e sa duca turistii in vacanta, aia sa vina multumiti si sa zica mai departe altora. Sau sa scrie pe AFA :)!!

Am plecat dis-de dimineata 6 persoane, in fata hotelului ne astepta Bruno, amicul de pe plaja care ne vanduse excursia si care urma sa ne fie si ghid, cu un soi de jeep, care arata intr-un mare fel: vechi, fara aer conditionat (cine mai are azi masina fara aer, ma gandeam eu), cu niste suspensii dure, pana sa imi dau seama ca, de fapt, cam toate masinile de safari sunt more or less la fel, trebuie sa fie foarte solide, sa nu uitam ca mergem pe drumuri desfundate, prafuite, pline de hartoape, de aer nu e cazul pt ca se merge cu acoperisul ridicat sa poti privi/fotografia animalele, iar la praful care este in savana, de-l simti si in dinti, nu puteam astepta o masina ca scoasa din spalatorie. In plus, masina tre’ sa fie solida, cred ca se fac ceva ranforsari speciale, pt ca, desi rare, sunt macar teoretic posibile si niste mici incidente, iar daca vreun prieten cu 4 x 4 vrea sa-mi ofere mana (sau laba) lui, sa nu-i dea voie masina :) Am uitat sa spun ca volanul e pe dreapta, nu c-ar avea vreo importanta pt povestirea de fata.

In Kenya sunt cateva parcuri nationale faimoase: Masai Mara, aflat la granita cu Tanzania, aproape de nu mai putin faimosul parc Serengeti si este celebru pt prezenta celor big five (leu, leopard, elefant, bivol, rinocer), pe langa multe alte animale si pasari, bineinteles, dar si pt marea migratie dintre iunie-octombrie inspre Serengeti.

Lake Nakuru atrage mii de turisti anual in principal datorita multitudinii de pasari flamingo care ofera un spectacol pe cat de rar, pe atat de fotogenic.

Rezervatia Amboseli se afla in sudul Kenyei, aproape de granita cu Tanzania si de Kilimanjaro. Este un parc mic, dar cu mare densitate de pradatori si elefanti, dar faima sa se datoreaza in mare parte si spectaculoaselor peisaje cu cel mai inalt varf din Africa.

Tsavo este cel mai mare parc national din Kenya. Densitatea animalelor este destul de scazuta, insa, totusi e de remarcat ca si aici ca sunt prezente big 5, gazele, girafe, zebre, maimute, si... o sa vedeti pe parcurs. Am lasat Tsavo la urma pt ca acesta este parcul pe care l-am vizitat noi in cele doua zile de safari (bine, de fapt doua in decembrie si trei in iunie urmator, cand ne-am intors; de aceea fotografiile si impresiile o sa fie cam amestecate :) Singura diferenta notabila a fost ca in decembrie a fost mult mai mult praf si ceva mai cald decat in iunie). Parcul Tsavo fiind foarte intins, a fost impartit in doua, noi am vazut doar partea cea mai apropiata de Mombasa, o intinsa savana rosiatica datorita originii vulcanice a solului Tsavo East. Ca sa ajungem in celelalte parcuri, adevarat, mult mai ofertante, ar fi trebuit sa luam avionul pana in Nairobi, evident cu costurile de rigoare. Dar sa nu ma plang...

Dupa o oprire de cateva minute la ceva gen administratia parcurilor kenyene pt permisul de intrare in parc sau asa ceva, pornim spre Tsavo si dupa un drum mult mai lung decat ma asteptam eu (am crezut ca Bruno glumeste cand zice ca dureaza 5-6 ore – n-a glumit), ajungem la poarta parcului, se verifica hartiile, blablabla, nu mai stiu ce-a facut, iata-ne intrati pe teritoriul rosu al parcului.

Regulile in safari sunt putine, dar clare. Nu se coboara din masina. Adica tre’ sa n-ai nici o nevoie! Daca te taie ceva, esti mancat. Si la propriu, si la figurat!

Nu se hranesc anumalele. Bine, asta mie mi se pare de bun-simt, ca nu esti la zoo. Nici macar acolo! Totusi, ni s-a precizat.

Animalele sunt sefii. Nu deranjezi animalele in nici o circumstanta. Daca elefantul merge agale pe „strada” si tu nu poti trece de el, ghinion. Asta-i viata! Astepti sa o ia pe aratura. :)

Nu se merge cu viteza. Viteza max permisa e de 30 km/h.

Nu se arunca gunoaie,evident!!!

Parcul e impartit in niste patrate imaginare, ca o tabla de sah, fiecare patrat avand un indicativ care ajuta la orientare si mai ales la localizarea animalelor. Toti turistii sunt insotiti de ghid si sofer, nu sunt interzise, dar sunt total contraindicate incursiunile solo. Adica trebuie sa fii ori inconstient, ori sa cunosti f bine parcul.

Soferii au un walkie-talkie cu care comunica intre ei. Daca vreunul observa un animal interesan t/rar, gen leopard, leu, ii anunta pe ceilalti prin statie si sa vezi atunci buluceala!

Eu imi doream f mult sa vad hipopotami si rinoceri. Fiica-mea voia leoparzi si hiene :) De gustibus! Rinoceri nu sunt in Tsavo, habar n-aveam, credeam ca acolo sunt de toate pt toti, iar hipopotami nu am vazut, e adevarat ca nici nu am fost in vreo zona aproape de rau. Oricum am aflat ca mai erau foarte putini. Ca o paranteza, in lodge-uri langa receptie exista de obicei (cel putin, am vazut unde am stat noi) niste tabelase cu animalele - cand si unde a fost vazut ultima oara animalul (azi la ora x leopard in zona cutare, leu acum o ora in patratul z, iar la hipopotami scria ca n-au fost vazuti in ultimele zile prin zona).

Hotelurile din safari sunt cunoscute ca lodges. Toate incearca sa ofere conditii de cazare cat mai bune (unele au chiar piscina, spa si magazine), dar sa pastreze un cat mai mare contact cu natura.

In prima zi, ajunsi in parc in jurul pranzului, am oprit la un restaurant sa mancam, sa bem o cafea/bere dupa gust si buget (pranzul, foarte bun si variat, tip bufet, fiind inclus) la un lodge care parca se numea Voi. Frumusel. Piscina, hol mare, magazin cu suveniruri. L-am vizitat cu folos! Pt ei :)

Apoi pe-aici ni-i drumul catre lodge-ul nostru, Sarova Salt Lick. Drumul nu a fost direct, pt ca de fapt asta era prima parte de safari, soferul incerca sa dea cat mai multe rotocoale, doar tumbe n-a facut saracu’, sa vedem ceva si sa fim multumiti.

In acea dupa-amiaza am vazut elefanti, bivoli, girafe, zebre, maimute, vulpi africane, struti, antilope, si mari (Thompson) si f mici (dik-dik), o gramada de pasari. De fapt, fauna africana e foarte bogata in pasari, am vazut in aeroport niste ditamai enciclopedii cu fotografii cu sute de specii. Cum eu nu ma pricep si nici in engleza nu mai tin minte cum zicea ghidul ca se numeau, nu imi amintesc decat vulturi, pasarea-secretar, ceva asemanator unui tucan, bibilici si... nu mai stiu.

Ajungem la Sarova, un lodge spectaculos, cu niste casute ca niste stupi circulari, cocotate pe papainoage de beton de cativa m, pe sub care treceau turme de animale, mai ales bivoli si elefanti, iar pe acoperisurile tuguiate mai sarea cate o maimuta; noaptea, prietena care statea in camera de deasupra s-a trezit speriata de niste zgomote puternice pe acoperis, ne-au zis a doua zi cei din hotel ca e foarte posibil sa fi fost o maimuta.

Hotelul se afla langa un lac la care veneau seara animalele sa se adape. Nu mi-e clar daca hotelul a fost construit langa un lac care exista, sau au facut lacul ca sa aiba ce privi turistii (oul sau gaina?). Tre’ sa mai merg acolo, ca sa aflu :-)

Dupa ce ne-am cazat si ne-au lasat juma’de ora sa ne tragem sufletul (care putea? eram toti cu ochii roata), am plecat din nou pt safari-ul de dupa-amiaza. Trebuie sa spun ca amiaza si dupa ea sunt cele mai nefericite ore de mers in safari, pt ca mare parte din animale dorm, mai ales pradatoarele. Totusi, am avut noroc sa vedem o gramada, o sa pun poze multe.

Seara, cina la hotel (atat restaurantul, cat si serviciile-excelente; sensibil mai bune decat „acasa”), o beuturica dupe si... it’s showtime! Dupa cum spuneam, la lacul de langa hotel veneau animalele sa se adape. Pe rand, lucru care era f amuzant. Veneau pasarile, beau apa, veneau maimutele si le alungau, beau maimutele apa, dupa aia veneau girafele, maimutele o stergeau, veneau bivolii si girafele o luau la sanatoasa, se ivea turma de elefanti in zare dum-dum ca in Cartile Junglei, se roiau bivolii :)

Foarte aproape de hotel, de fapt chiar sub barul/terasa acestuia, era construit un sant artificial plin cu apa, la care veneau elefantii cu mic cu mare sa bea apa la doi m de noi, fascinant!!! Nu ne mai saturam sa ii privim si sa ii fotografiem!! Din nefericire, desi erau puse afise peste tot sa nu, tot se gasea cate un destept sa faca poze cu blitz, ceea ce speria animalele si le cam punea pe fuga.

Din hotel era construit un tunel subteran care ducea la un soi de observator, erau niste mici ferastruici cu plasa de sarma care dadeau spre lac, de unde puteai observa extrem de aproape pasari, maimute, zebre, elefanti care veneau la adapat.

Barul de la nivelul 3 era de asemenea un punct de observatie extraordinar.

Seara, dupa apus, stand pe terasa si privind in zare, am avut un moment in care zgomotele de jungla, ale animalelor care se pregatesc sa plece la vanatoare, ragete, chiote, tipete de pasari si animale, singurele zgomote care tulburau linistea savanei, m-au facut sa ma intreb daca sunt intr-adevar acolo sau ma uit la un documentar... Parca incercam sa ma incarc cat mai mult cu natura, cu mirosul si zgomotele ei, cu departarea de civilizatie, o senzatie ca esti rupt de lume, o stare de relaxare, de pace, pe care recunosc ca am trait-o rar in ultima vreme si de care mi-e tare dor...

Imi doream sa nu se mai termine seara, doar gandul ca a doua zi plecam in zori (nu mai stiu, la 5 sau la 6 parca) m-a impins in camera.

A doua zi, iar la drum. Dimineata e cel mai bun moment, de aceea majoritatea safari-urilor se organizeaza sa plece cu noaptea in cap. Parca imi amintesc ca totusi pe la noua si jumatate ne-au adus inapoi pt micul dejun si apoi am luat-o iar din loc.

Evident ca nu mai stiu unde si in ce ordine am vazut animalele, stiu insa ca am retinut cateva faze care sunt demne de a fi povestite: una dintre ele, foarte amuzanta, s-a petrecut chiar dupa ce am plecat- o familie de maimute trecea „strada”. Un pui casca gura si a intarziat, ramanand codas, iar seful de trib s-a intors, a tipat la el probabil sa-l certe si cum asta micu’ tot nu venea, s-a intors dupa el, l-a luat cu forta si i-a si altoit una peste fund. Na, sa te inveti minte!

Alta scena, un pic mai trista, a fost una cu o familie de elefanti care statea grupata in jurul unui copac, iar cand ne-am apropiat, se vedea ca pe o gramajoara de pamant rosiatic (cuib de termite, era plina savana) zacea un pui, evident bolnavior, in jurul caruia se invarteau ingrijorati, cred, cativa adulti. Cum unul dintre ei a considerat ca ne-am apropiat prea mult, si-a ridicat trompa si a inceput sa-si fluture urechile, semne traduse ca amenintatoare, am sters-o repede de acolo.

Doi elefanti batandu-se pt suprematie... O leioaca in plina actiune de marcare a teritoriului... Toate astea sunt in fotografii, pt cine are rabdare.

Cea mai interesanta parte a zilei, totusi, a fost cand am ajuns la Lion’s Rock, numita asa pt ca acolo ai cele mai mari sanse sa vezi lei, dar si leoparzi. Un leopard se pare ca tocmai fatase de cateva minute, cand au aparut cativa lei tineri pusi pe harta (sau doar flamanzi :))). Leopardul s-a urcat rapid in copac, parca am vazut ceva cazand ceva din el/de langa el, iar de sub coada lui (de fapt a ei) atarna ceva ceea ce parea un cordon ombilical, de aceea am presupus ca tocmai fatase si era foarte agitat, voia sa coboare musai. Cum leii nu au putut urca dupa el, s-au lasat pagubasi si au plecat, iar leopardul a coborat si s-a dus glont la o pestera, unde probabil isi lasase puiul. C-o fi asa, ca n-o fi, mie asa imi place sa cred, daca n-a fost asa v-am pacalit!

La un moment dat, de Lion’s Rock se apropie o leioaca. Agale. Pole-pole. Fiind multi lei pe stanca in momentul ala, normal si puhoi de jeepuri. Leoaica saraca voia sa mearga si ea la neamuri si nu putea sa treaca de masinile cu paparazzi :) Asa ca a fost nevoita sa ocoleasca tot convoiul, dar sa nu credeti ca a avut vreun stress, desi noi, oamenii, ii invadasem grav teritoriul...

Eu voiam sa prind o vanatoare, era cat pe ce, la un moment dat am vazut un ghepard care zarise o gazela si imi doream sa porneasca dupa ea, n-aveam nimic cu saraca gazela, dar speram si eu mai mult action, ceva asa, ca in documentare, ma gandeam-daca prind si eu vreo faza tare, o vand la Discovery si ma imbogatesc?!

N-a fost sa fie :)...

Cu siguranta fotografiile vor face mai mult decat pot eu descrie. Daca am uitat ceva, mai scriu si la poza.

La celalalt safari, cel din iunie 2013, am stat prima noapte tot la Sarova, iar a doua noapte la Manyatta, un lodge care ni s-a spus ca e minunat, ca e mai in natura... ei, tot a reusit Bruno (ca doar tot de la Bruno de pe plaja l-am luat si pe al doilea, ce credeati?! Deja eram buddies! Data viitoare ii cer discount :))) sa ne pacaleasca cu ceva, ca asta, Manyatta parca ii spunea, era un pic mai low budget, asa... Interesante in el casutele/corturile individuale, cu piscinuca proprie, fitza de fitza.

Drumul de intoarcere-pai ce sa zic, da, a venit din pacate si momentul sa plecam spre casa, destul de multumiti de experienta pe care nici nu ne trecea prin cap ca o s-o avem, in sfarsit, masa de pranz pe drum, proasta, dar se vedea ca s-au chinuit amaratii aia; la „localul” respectiv m-am dus la baie sa ma spal pe maini si in chiuveta trona falnic... o gaina. Bine asezata, fata, clocea :) Asa ca m-am dat pe maini cu gelul din sac :-)

La a doua tura, cea din iunie, ni s-a stricat masina la intoarcere... Am stat vreo ora intr-o gluma de service, nici nu vreau sa stiu ce a facut ala acolo, cert e ca, dupa bagaje pierdute, dupa masina stricata, ma gandeam - what next?! Acum deja s-au sedimentat amintirile si ma amuz...

Tot pe drumul de intoarcere am oprit sa vizitam un sat masai. Initial am crezut ca e butaforie, dar nu, oamenii stateau si locuiau acolo pe bune.

Satul de masai in episodul urmator. E mult de povestit :)

Morala - chiar daca a venit pe nepusa masa, chiar daca n-a fost in vreun parc celebru si spectaculos sau n-am zburat cu balonul, chiar daca ghepardului i-a fost lene sa fugareasca gazela, safari-ul ramane o experienta de neegalat... doar de un alt safari :)!

Pe data viitoare!

---

VIZUALIZĂRI: 6016 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI