Din nou în Marea Britanie

TIPĂREȘTE

           Deşi nu îmi stă în fire să sar etapele – indiferent de domeniul activităţii derulate – de data aceasta fac o excepţie şi trec peste (definitiv sau, cine ştie, voi reveni mai încolo…) vacanţa din Uzbekistan şi Kyrgyzstan, lăsându-vă cu impresiile, imaginile şi dorinţele stârnite de excelentele articole ale lui @adso.

           Pe care, între noi fie vorba, le găsesc foarte bine documentate – indiferent că vorbim de lecţiile de geografie sau istorie –, redau atmosfera de la faţa locului dar te şi îmbie să o iei într-acolo pentru a gusta un plov de la mama lui.

             Încerc să vă duc cu mintea şi imaginaţia într-o direcţie taman opusă, de la un est îndepărtat de noi spre vestul continentului european, de la sărăcăcioasele din punct de vedere economic Uzbekistan şi, mai ales, Kyrgyzstan către zona în care a luat naştere revoluţia industrială.

           Marea Britanie reprezintă pentru români o ţintă în ceea ce priveşte găsirea unui loc de muncă dar este omisă de către turişti. Din câte am observat nici agenţiile turistice nu se înghesuie cu oferte către această destinaţie iar cei care pierd sunt, credeţi-mă! , iubitorii de natură, pasionaţii de istorie ori amatorii de acel “ceva altfel” derivând dintr-un conservatorism păstrat mai bine decât oriunde altundeva.

           Înainte de prima incursiune în Regatul Unit – anul 2018 iar cei interesaţi pot regăsi impresiile aici – am fost taxat de cunoscuţi cu o oarecare nedumerire (pentru a mă exprima mai plastic) tradusă prin întrebări de genul: “ce dr… u să vezi acolo?” , “te duci să umbli prin ploaie?” lipsind doar “voi sunteţi normali?” . Care, posibil totuşi, să îmi fi fost adresată, nu mi-am încărcat memoria cu aşa ceva…

           Dragi cititori şi confraţi în de-ale scrisului, pe mine unul Marea Britanie m-a fermecat din prima tură, cea de anul acesta venind ca o consecinţă a vrăjii şi chemării constante de reveneală pe respectivele meleaguri.

           Atât eu, cât mai ales Adriana, ne simţim acolo prizonieri ai unei stări de calm şi bine, o amestecătură minunată de contemporaneitate şi arhaism, superbe scene de romane ori fundaluri clasice de filme cu intrigă poliţistă tipică britanică derulată cu încetinitorul, în lipsa pac-pac-urilor hollywoodiene.

           Dacă la prima descindere ne-am trămbălit prin Cotswold şi Cornwall plus o scurtă incursiune în capitala Ţării Galilor, Cardiff, luna aceasta am avut ca repere iniţiale Yorkshire şi Lake District, regiuni cu parcuri naturale ideale drumeţilor care suntem.

           Cum ponderea votului meu doar se apropia de 50%, nicidecum să îndeplinesc o majoritate pirpirie, planul trebuia aprobat şi de Adriana. Ale cărei amendamente – a se citi dorinţe exprimate – au dus la o reconfigurare destul de substanţială a vacanţei care a fost publicată în monitorul familiei şi a produs efecte începând cu prima zi a lunii octombrie.

           Pentru respectiva dată am achiziţionat bilete de avion pe ruta Cluj – Leeds, cu returul pe 13 ale aceleiaşi luni.

           Cum primul amendament al partenerei de coaliţie casnică l-a reprezentat o incursiune către misticul Glastonbury, a fost necesar a muta din derularea vacanţei şi către sud de Leeds. În consecinţă, ne-am stabilit primul cartier general la Bristol, drum de vreo 5 ore cu maşina de la aeroport.

           Cumva m-am simţit mai mereu atras de Ţara Galilor iar acel scurt raid în capitală din trecut nu mi-a ostoit aleanul ci doar l-a crescut. Aşa că, aflându-ne doar la un pod peste râul Severn de plaiurile galeze am alocat două zile descoperirii frumuseţii fără de seamăn a acestora.

           Mi-a plăcut enorm Scoţia dar m-a fermecat Ţara Galilor! Ruda mai săracă a regatului, Wales compensează prin superba şi tradiţionala parte rurală, decoruri de poveste şi vis la tot pasul, cu oi şi castele în cele mai pustii locuri.

           Poate unii nu cunosc, Ţara Galilor este zona cu cele mai multe castele din lume raportate la suprafaţa ţării. Îi voi spune şi eu la fel, chiar dacă graniţele ei – de fapt doar cu Anglia are – sunt imaginare în interiorul Marii Britanii.

           Chiar dacă multe dintre ele nu sunt impozante şi se află în stare avansată de degradare, castelele coagulează în jurul lor imagini idilice pe fundaluri verzi pigmentate de mici puncte albe, puţin mişcătoare în căutare de hrană.

           Comparativ cu întunecoasa şi misterioasa Scoţie, Ţara Galilor îmi pare puţin mai exuberantă, o copilă ceva mai veselă şi luminoasă în priviri. Iar lumina e dată de proiecţia razelor de soare pe păşunile verzi, pare-mi-se mai numeroase decât în ceţoasa şi îngândurata surată a ei situată mai la nord.

           Am în minte – şi persistă neîntinată încă după mai bine de 7 ani – o imagine din după amiază zilei în care ne îndreptam spre Stirling (Scoţia), cu vreo câteva raze ale soarelui străbătând plapuma plumburie a norilor groşi şi ajungând pe solul verde, dând naştere unei puternice pete de lumină în văzduhul mohorât. A devenit pentru mine un fel de emblemă a Scoţiei.

           Cea a Wales-ului – pe care o voi purta, de asemenea, mult timp de acum înainte în memorie – provine din sătucul Crickhowell şi o veţi regăsi menţionată ca atare între fotografiile ataşate.

           Revenind la structura planului, celelalte 2 zile aferente cazării în Bristol le-am dedicat vizitării oraşului (una) şi excursiei la Glanstonbury (alta).

           Al doilea amendament adoptat l-a reprezentat pătrunderea pe Insula Anglessey, un alt loc cu puternice conotaţii istorice, religioase şi energetice dar şi cu privelişti care îţi taie răsuflarea. Pe acest tărâm am avut ocazia să observ faţa supărată a Ţării Galilor, adică nori groşi, ploaie măruntă, rafale de vânt la malul mării.

Pentru mine, la fel de frumoasă şi atrăgătoare ca şi cea senină, de vreme ce îmi doream să petrec asemenea momente într-un décor autentic britanic.

Ultimele 6 zile au fost dedicate părţii de nord a Angliei, cu drumeţii şi vizite în Yorkshire Dalles şi Lake District, precum şi unei vizite la un castel din Scoţia.

Despre comitatul Yorkshire vă menţionez aici că este considerat inima Angliei şi denumit „Ţara lui Dumnezeu” pentru peisajele rurale splendide cu sute de kilometri de garduri de piatră ce despart proprietăţile funciare, că “dale” provine din cuvântul nordic sinonim pentru vale iar Dales reprezintă o colecţie de văi şi dealuri între râuri.

Nu pot trece mai departe fără a aminti – acum doar în treacăt – cât de frumos, atrăgător şi şarmant este orăşelul York şi cât de idilice sunt alte câteva sate din preajmă.

Referitor la Lake District, din capul paragrafului îmi exprim convingerea că reprezintă cel mai frumos loc în care m-am aflat toamna. Fără a exagera, îmi vine greu a-l descrie în cuvinte iar de voi continua seria de articole voi lăsa la momentul respectiv să stea mărturie pozele în detrimentul frazelor.

O amestecătură de verde intens luat din iarba pajiştilor, amestecat cu galbenul şi ruginiul frunzelor, tuşat cu un albastru, uneori fără pată, al cerului, toate răsfrânte în luciul crud al apelor lacurilor te înţepenesc locului, nevenindu-ţi a crede că există atâta frumuseţe naturală.  

Grăitor în acest sens poate fi şi amănuntul că duminica dimineaţa în jurul orei 11 nu am găsit nici un loc de parcare în satul Grasmere, considerat unul emblematic pentru ţinutul lacurilor, astfel că am fost nevoiţi să ne continuăm drumul şi să revenim seara.

Cetăţenii ies din casă, îşi lasă autoturismele în parcări şi pleacă în plimbare. Cu bucurie am putut remarca excelentele trasee – Marea Britanie a devenit recunoscută la nivel mondial pentru “path” -urile ei -, numărul imens de drumeţi, cu o specificaţie şi respect aparte pentru cei pensionari. În cele 13 zile am constatat cât de active şi implicate în viaţa comunităţilor sunt persoanele de vârsta a treia. Iar ca un amănunt complementar şi nu lipsit de importanţă, nu ţin minte să fi văzut vreo farmacie…

Nu pot nega că am trecut prin faţa vreuneia sau alteia, dar efectiv nu îmi amintesc să fi zărit aşa ceva.

Tot la capitolul „mirare” menţionez numărul incredibil de câini de companie întâlniţi pe toate străzile, aleile, chiar şi potecile montane. Patrupede în lesă sau libere, îmbrăcate după ultimele outfituri canine, de varii rase şi dimensiuni ajung să creeze o adevărată industrie dedicată lor.

Într-una din după amieze, după escaladarea Vârfului Helvellyn, am petrecut timp de relaxare în orăşelul Keswick şi am decis să ne răsfăţăm cu o îngheţată. Cu mare uimire aflăm în gelaterie că se comercializează îngheţată pentru câini iar la ieşire dăm efectiv în mijlocul unei gloate de căţei aflaţi – cu limbile scoase – în aşteptarea stăpânilor lor. Că doar ştiau ce va urma! 

Revenind la chestiuni practice, pentru deplasarea conform itinerariului alcătuit de acasă am închiriat de la Avis un autoturism. Contrar obiceiului de a merge doar eu cu Adriana în concediu, de data aceasta am plecat 4 persoane, motiv pentru care am închiriat o maşină ceva mai mare. Am rezervat un Peugeot 2008 şi am primit un Opel Mokka automatic.

Pe care l-am rezervat de 3 ori pe Booking întrucât am observat că existau zile în care preţurile variau; prima rezervare – 2.200 lei, a doua rezervare – 2.000 lei iar ultima – 1.890 lei.

Nu am achiziţionat asigurare completă pe considerentul că se circulă responsabil pe acolo, că voi fi atent, astfel că mi s-au blocat 301 lire, sumă care a fost deblocată în momentul finalizării inspecţiei la predare şi i-am regăsit în cont după o zi şi jumătate.

Am parcurs 1.552 mile şi am alimentat de 180 lire. Am circulat pe drumuri variate, de la autostrăzi cu 4 benzi pe sens la drumuri de ţară pentru o singură maşină, prevăzute cu acele alveole de acordare a priorităţii, toate asfaltate şi netaxabile.

Doar autostrada M6 din jurul Birmingham-ului era marcată cu taxă, însă aveai la îndemână variante free.    

          Nu prea ai unde parca gratuit, în localităţi sau în afară, cel mai adesea există parcometre de unde iţi iei tichetul şi îl expui apoi pe bord.

           E indicat să te asiguri că ai mărunţis şi cardul la tine tot timpul întrucât nu se poate achita cu bancnote şi, în plus, la unele parcometre se plăteşte doar cu cardul iar la altele doar cash, astfel că devine puţin sâcâitor momentul achitării. De ştiut că aparatele nu dau rest, astfel că în cazul în care nu deţii suma fixă în monezi, fii sigur că vei plăti mai mult. Ni s-a întâmplat de mai multe ori…

            În ceea ce priveşte cazarea, la acest capitol am beneficiat de calitatea de membru al platformei Home Exchange, astfel că toate cele 12 nopţi au fost rezervate în contul punctelor acumulate de-a lungul anului în calitate de gazdă. Am achitat doar două taxe de curăţenie, una de 60 lire şi alta de 20 lire.

           Prima rezervare am avut-o într-un apartament situat la demisolul unei clădiri victoriene din Bristol, acolo unde pe perioada şederii noastre ne-am angajat să avem grijă şi de Louie, motanul gazdelor plecate în Corfu.

           Cum am uitat pur şi simplu să schimbăm tava cu nisip ce constituia grupul social al mâţei, la revenirea acasă Nancy a considerat că pisica a avut parte de disconfort cauzator de stress şi mi-a acordat doar 3 stele calificativ în aplicaţie (din 5 posibile) însoţit de un mesaj plin cu reproşuri pe Whatsapp-ul personal…

           A doua cazare am găsit-o la Rhosneigr, pe Insula Anglessey, într-un imobil ridicat special pentru a fi închiriat turiştilor, zona aflându-se în vizorul pasionaţilor de surf.

           Ultimele 6 nopţi am avut găzduire într-un cătun situat între Yorkshire Dalles şi District Lake, special aleasă pentru a fi la distanţe reduse de ambele puncte de atracţie.

           Casa din Cold Cotes construită în anul 1696 (!!) a reprezentat o bijuterie, idealul meu de imobil britanic, construit din piatră şi având geamuri mici albe, iar faptul că am avut şansa să locuiesc – chiar şi o perioadă extrem de scurtă aici – a reprezentat un bonus al acestei vacanţe.

           Nu voi intra în multe detalii întrucât îmi propun să scriu un articol separate doar despre această cazare.       

           Aşa cum aminteam mai sus, nu am plecat doar noi doi în vacanţă, ca de atâtea alte ori. Cum punctele care mi se scădeau din contul Home Exchange erau aceleaşi pentru 2 sau 4 persoane, am ales să facem un cadou oarecum diferit celui mai bun prieten al meu din facultate la aniversarea vârstei de 50 ani.

           Astfel încât la petrecerea aniversară – când toată lumea mergea cu darul sau cu … plicul – noi am mers cu invitaţia. Care spre marea noastră bucurie şi plăcere a fost acceptată.

           Încă pe drumul de la Mediaş spre aeroportul din Cluj Cristi ne-a transmis că pentru ei doi va fi o vacanţă altfel decât cele cu care sunt obişnuiţi. Suna de parcă eu cu Adriana am fi altfel decât cei obişnuiţi!!

           I-am înţeles perfect mesajul iar dacă le-a plăcut şi s-au simţit bine (precum ne-au transmis în timpul şi la finalul sejurului) e îmbucurător pentru noi. 

           Ultimele cuvinte vor face referire la vreme. Majoritatea turiştilor sau a celor potenţiali o iau drept barieră sau impediment. Ce să fac pe ploaie acolo?

Ne-am asumat riscuri când am ales începutul lui octombrie, eram conştienţi că nu ne va ocoli dar şi încrezători că nu vom avea parte zilnic de averse.

Ne-a plouat în ziua dedicată vizitării Bristol-ului, ceea ce nu a fost chiar aşa supărător din moment ce am putut intra în pub şi ne-am încălzit cu ceva licori din moment ce în ziua respectivă Opel-ul stătea cuminte în curte.

A doua parte a drumului spre Insula Anglessey a plouat încontinuu, însă eram în maşină, nu ne-a afectat deloc programul. Câteva rafale ne-au prins şi pe insulă, ziua următoare când ne plimbam pe ţărmul Mării Irlandei.

Iar ultima repriză de ploaie s-a consumat într-o noapte, iarăşi fără a ne produce disconfort întrucât dimineaţa am putut porni la hoinăreală.

Am petrecut zile foarte plăcute în insulă, momente de neuitat pe alocuri, frumuseţi de pus în ramă şi o companie foarte placută. De la malul mării până în vârf de munte, dealuri cu păşuni verzi înţesate de oi sau vaci, castele în ruină sau bine conservate, sătuleţe idilice sau oraşe elegante păstrând stilul britanic cu prăvălii foarte colorate la parterul clădirilor, catedrale somptuoase (Wells şi Gloucester) sau biserici mici de piatră, întâlniri cu persoane ce aveau să înlăture prejudecata de oameni reci prin care sunt catalogaţi nordicii şi anglo-saxonii, tot acest tablou îmi propun să îl prezint mai departe în săptămânile următoare.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 75 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI