Pași prin satul Roșia Montană

TIPĂREȘTE

Plimbarea noastră prin zona Apusenilor a cuprins și Roșia Montană, loc unde am vizitat Muzeul Mineritului Aurifer (vezi impresii) și am făcut câțiva pași prin centrul așezării Roșia Montană, târgul minier de altădată. După acest periplu ne-am îndreptat spre frumosul drum montan TransApuseana (vezi impresii), intitulat de mine drept un „drum al caselor acoperite cu paie” .

Din zona întreprinderii miniere, unde se află muzeul și galeriile romane vizitabile, sunt circa 1,5 km distanță până în piațeta centrală a satului. Totuși, în preajma muzeului se află clădirea Primăriei comunei și biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (ridicată la 1781 de proprietarul de mine Gritta, din banii obținuți în urma exploatării aurului). Urmăm str. Principală, cu autoturismul, urcând ușor printre case vechi și clădiri masive cu rol cultural-social, în trecut. Trecem pe lângă Casa Gritta, reședință a familiei care a contribuit foarte mult la ridicarea culturală a zonei prin finanțarea construcției de școli și biserici (turulunesco.rosiamontana. ... iective/ortodox),  vechea maternitate și Clubul minerilor. Până să ajungem în piața centrală vedem Palatul Administrativ – Primăria Veche – construcție ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea clădirea în stil eclectic are accente baroce (la un moment dat restaurarea ei a dus la pierderea unor elemente originale de ornamentație).

Așezarea este fragmentată de văi și coaste de munte localnicii lucrând din greu la terasări, ziduri de sprijin și drumuri de legătură între diversele „cartiere” ale localității. Centrul istoric păstrează o parte din clădirile din piatră, de tip locuință la etaj și spațiu comercial la parter. În jurul acestui centru sunt amplasate trei biserici: catolică, unitariană și evanghelică.

Am găsit un loc de parcare în piațetă și am pornit la pas să vedem câteva din clădirile vechi și străduțele laterale. O parte din clădiri sunt acoperite cu pânze (se află în lucrări/sau nu), la una chiar se lucrează – e prezentă o macara acolo. În această piațetă se desfășurau târgurile săptămânale de altădată, documentate fotografic până în perioada interbelică. Iată o prezentare a acestor târguri, dar și crâmpeie din viața minerilor de altădată, rânduri scrise de Geo Bogza în 1935: În Roșia Montană al cărui nume nu e o simplă complezență ci e în adevăr un sat foarte muntos. Luni și Marți a nins cantități formidabile de zăpadă. [… ] Sâmbăta la Montana, se face târg săptămânal. Vin țărani din zece, cincisprezece sate de jur împrejur. Aduc cu spinarea mere, nuci, smântână și lapte, își cumpără din târg talpă pentru opinci iar cei mai săraci din ei, câte o traistă de mălai. [… ] cu bucăți de unt, cu mici ustensile de lemn, cu săniuțe pentru copii.

Viața la Roșia Montană curge mai departe, gravă, profundă... In fiecare dimineață, de pe la ora 5 încep să se zărească pe munți felinarele minerilor care se îndreaptă spre împărăție sau spre celelalte mine. O oră mai târziu, ei se află în măruntaiele adânci ale pământului, aplecați peste daltă, sfredelind în piatră, tot mai la fund, tot mai adânc, pe sub stâncile care îi apasă și îi strivește. Bubuituri de dinamită, duduie mina din temelii și oamenii rămân cu felinarele stinse într-un întuneric de iad, spăimântător. In minele particulare, oameni cu fețele mari, osoase, pătrund până în fund de tot numai cu sacul în mână, îl umplu cu minereu și se întorc la suprafață, drum îngrozitor de greu, prin galerii strâmte, pline de întuneric și de noroi, mereu cu sacul în spinare - (compilații din articole semnate de Geo Bogza în ziarul „Vremea” , martie-iunie 1935).

Ne apropiem de Casina (1886), locul de pierzanie al celor care aveau bani proveniți din exploatarea aurului în timpurile de demult. Aici se desfășurau baluri, cântau orchestre, se practicau jocuri de noroc, se desfășurau spectacole. După naționalizare devine cămin cultural, apoi o parte se transformă în bufet. Azi clădirea este în paragină dar mai putem observa frumoasele decorațiuni exterioare. La câțiva metri distanță se află Casa Petri, clădire utilizată ca sediu de bancă și loc unde minerii preschimbau aurul găsit în bani sau dinamită. Azi în această clădire funcționează o pensiune.

Tot în centru, într-o clădire de epocă, ar fi trebuit să se afle expoziția Aurul Apusenilor (așa cum e scris mare pe fațadă), dar se pare că muzeul a funcționat puțin timp acum aproape 10 ani, apoi a fost închis (ar fi aparținut corporației care dorea să exploateze minele de aur din zonă). Alături se află (cred) singurul local din sat Bistro Roșia Montană, un spațiu modern, pigmentat cu fotografii de epocă. Mai sunt doar câteva magazine cu de toate (gen minimarket) și unul cu obiecte handmade.

Din loc în loc mai sunt indicatoare către diverse obiective, coduri QR cu informații, panouri vechi și noi. Intrăm pe Strada Siciliană, în altă epocă un drum pavat cu piatră de meșteri italieni, cu un front de case cu decoruri urbane, decor perfect pentru filme (de ex. „Nunta de Piatră” din 1973). Unele case sunt renovate, înveselite de flori roșii, altele suferă. Redau mărturiile regizorilor Dan Pița și Mircea Veroiu sosiți în Roșia Montană pentru prospecții privind realizarea filmului numit inițial „Munții noștri aur poartă” (ulterior „duhul Aurului” , 1974): Când intri în Roșia Montană, mergi întâi vreo 7 km, pe un drum mărginit de case de-o parte și de alta. in mijloc curge un rîu. De altfel, în Roșia Montana, toate casele sunt legate între ele de râuri și pârâuri, ca intr-o plasă. Ajungi apoi într-un fel de piaţă cu două biserici. Aici e satul industrial. Pe oricine întrebi, iţi va spune că asta-i Roșia Montană. Dar dacă mergi mai departe şi urci numai vreo 400 de metri treci parcă în altă lume. Intri într-un orăşel fascinant, in care toate casele sunt aşezate pe pantă, toate au curţi interioare, pavate cu piatră de rîu şi sînt înconjurate de jur împrejur, oriunde întorci capul, de munţi de piatră. Nici nu vezi iarba pe ei, într-adevăr, o Ţară de Piatră. Pe aici, fiecare casă are un trecut. Fiecare piatră, fiecare clanţă are ceva de spus. Şi culorile sunt deosebite, cărămiziul acela palid, şi albul pe alb... (Cinema, august 1971).

Pătrundem pe altă stradelă și ajungem la Casa parohială reformată (datare: jumătatea secolului al XIX-lea, clădire unicat în localitate, în stilul clasicismului, total restaurată acum), iar în capătul drumului vedem turla bisericii romano-catolice „Sfântul Ladislau” (1860).

Ici colo, în zona centrală a așezării, găsim diverse exponate istorice (vagonete metalice), vitrine amenajate cu fotografii alb-negru sau fragmente de piese romane de piatră prinse în pereții caselor. După ce se încheie sezonul turistic în centrul fostului târg minier ajung (probabil) puțini turiști. Pentru a face atractivă această localitate mai este mult de lucru, de amenajat, de restaurat... e greu. Întrucât vremea era închisă (stătea să plouă) și timpul ne presa (trebuia să ajungem pe TransApuseni, apoi la Alba Iulia) nu am putut exploata toate cotloanele așezării, locurile unde se aflau șteampurile de altădată, „cartierele” localității, tăurile etc. Totuși am reușit să ne facem o idee despre Roșia Montană și potențialul său turistic.

Alegeri inspirate!

P. S. Un articol din epoca comunistă care descrie localitatea și critică apariția construcțiilor din beton: „De acum intrăm în târg“, te anunță el și te trezești deodată într-un fel de piață veche, strânsă între casele bătrâne, cu două niveluri, cu porți mari, cu ferestrele acoperite cândva de obloane. „Aici era casina, aici casele parohiale, acolo au fost casele lui Oițoaia” (dar nu vezi decât o construcție suspectă, comună, din beton care nu „rimează“deloc în nici un chip cu toată alăturarea asta de suveniruri dintr-alt veac), îl întrebi și îți confirmă că sunt multe clădiri de pe la 1900, ba chiar și de mai nainte, aici, în „târg” și mai sus. pe strada „siciliană” . Te întrebi de unde naiba cunoști locul ăsta, parcă l-ai mai văzut odată, parcă l-ai mai întâlnit undeva și el îți spune că aici s-a filmat „Nunta de piatră” . Dintr-odată totul devine clar și transparent, revezi cu exactitate cadrul acela, piața cu prăvălii înșirate una lângă alta, cu firme nemțești si ungurești, cu galantare scoase la stradă, cu vitrine înalte, cu coronițe de nuntă si lumânări… [… ] Te uiți cu tristețe la casele astea care au aproape un veac în urmă si arată acum chiar ca niște dărăpănături părăsite (e drept niște dărăpănături mărețe), de fapt asta și sunt niște clădiri vechi si prea șubrezite pentru a fi conservate, consolidate, si care mai devreme sau mai târziu vor fi dărâmate ca să facă loc unor construcții stereotipe din beton, fără nici o legătură cu tot trecutul acestui loc (așa cum au apărut deja câteva), fără nici o milă pentru chiar mărturia trecutului, sprijinită încă pe acești pereți slăbiți de vreme. [… ] Rătăcim un timp aparent la întâmplare, prin acest univers neașteptat, aproape sever, cu străduțe înguste, toate pietruite, mărginite de case înalte, cu porți „împărătești” acoperite cu streașină, case solide de oameni înstăriți, cu contraforți, cu ziduri înalte de piatră, cu ferestre numai la etaj si acelea zăbrelite, cu niște curți mari, rânduite gospodărește. Sau cu case mai mici, mai cuminți, mai „așezate“, văruite simplu și care poartă nelipsitul semn al minerilor (Petre Brașoveanu, „Roșia Montană – un dar al aurului” , în Viața Studențească, septembrie 1983).

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 50 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI