EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Principalul meu obiectiv din această scurtă escapadă de toamnă a fost Roșia Montană. A fost singura dorință a domnului soț, nu puteam trece cu vederea, m-am transformat în zână și-am găsit o „portiță” să includ această mină-muzeu în itinerariul meu creat într-un timp extrem de scurt, fără prea multă agitație sau informare, la repezeală.
În Poiana Galdei am primit confirmarea (de la gazda noastră - vezi impresii) că harta nu mă înșelase, puteam ajunge acolo având la dispoziție trei varinte de traseu. Cea mai scurtă era pe placul meu, aveam să vizităm adevăratele muzee naturale, adică traversam sate, cătune, livezi, drumul era îngust, pe alocuri se jupuia asfaltul, în unele zone lipsea cu desăvârșire negreala de pe șosea, ne-au acompaniat praful, pietrișul și câteva gropițe drăguțe, n-or fi fost incluse în niciun program electoral în cei 30 de ani de după Decembrie 1989. Campanie electorală era și pe coclauri, am zărit afișe pe uluci, prin pomi, pe ziduri îmbătrânite de vreme și de vremuri. Viruși? N-a ajuns nenorocitul prin Apuseni, am ales bine zona, am fugit de oameni atât cât am putut.
Așadar, am urmat traseul: Poiana Galdei – Modolești – Întregalde – Ivăniș - Ghioncani – Mogoș - Bucium Șasa – Izbita – Coloșeni – trecem peste pârâul Abrudel – Bucium Cerbu – Abrud – uff, și Roșia Montană.
Drumul a fost ca o poveste, am trecut prin Cheile Întregalde, am admirat căpițele așezate frumușel pe iarba proaspăt cosită, văcuțele erau superbe, niște grăsane pestrițe cu ugerul uriaș, caii erau lăsați liberi, porcii se zbenguiau pe lângă casele modeste, iarba uscată era pusă la înălțime, pe acoperișuri. Cei 45 km i-am parcurs în 3 ore, am oprit acolo unde mi se tăia respirația datorită peisajului, unde aveam stânci și căsuțe, acolo unde bucuria mea era fără margini, am cules mere prăfuite, am așteptat niște boi să-și tragă carul din mijlocul drumului, am admirat satul Mogoș de la înălțime, am privit norii și-am adulmecat aerul țărănesc din jur.
Roșia nu e roșie, e doar Montană
Parcarea largă era gratuită, porțile de fier erau închise dar aveam speranța că vom ajunge în mină, cele câteva mașini parcate și oamenii care așteptau lângă căsuța cu bilete erau confirmarea că dorința omului va fi îndeplinită.
Aveam să fim parte din ultimul grup din acea zi, mina se putea vizita atunci, a fost închisă în starea de urgență, niciun preț/bilet nu era afișat, lângă casa de la intrare era o hartă cu obiectivele turistice din zonă, lângă băncuțele existente era o măsuță cu suvenire.
Prea multe info n-am primit de la doamna care păzea poarta, așteptam să vină ghidul, inginerul miner.
Tururile sunt ghidate, minim 5 vizitatori trebuie să aibă un grup, cred că eram vreo opt, toți mascați, fiecare încerca să păstreze distanța, fugim unii de alții de parcă am fi ciumați.
Vine inginerul, intrăm în curte, primim instructajul. În interiorul curții sunt câteva clădiri nu tocmai plăcute ochiului, ancorate în comunism, zidurile sunt crăpate pe alocuri, au vopseaua jupuită și acoperișul peticit.
Condițiile de vizitare nu sunt tocmai prielnice în aceste vremuri virusate, fiecare individ și-a asumat riscul de a vizita mina-muzeu. Nu este recomandată (vizita) celor care suferă de claustrofobie sau celor care nu pot depune efort, se coboară/urcă 150 trepte, cam cât are un bloc cu 10 etaje (așa a menționat inginerul).
În fața intrării în mină am poposit distanțați, în 10 minute am aflat amănunte despre localitate, mină și minereuri. Conform dovezilor existente, așezarea asta din Apuseni a primit numele de Alburnus Maior în timpul împăratului roman Traian. Astăzi, acest nume îl are asociația din Roșia M. care se luptă pentru stoparea proiectului finanțat de Roșia Gold Corporation, cea care vrea să exploateze zona pentru extragerea metalelor prețioase. Această dorință a soțului meu, cea de a vizita mina, vine tocmai din cauza acestor indivizi străini care vor să distrugă tot ce-i pe acolo prin jur.
Încă de la începutul vizitei și până la final ai un mare semn de întrebare, nu prea-ți dai seama de care parte e inginerul, ține oare cu... ursul? Mai cu seamă că am văzut prin sat numeroase afișe „Vrem să muncim, nu să cerșim!” . E clar, trebuia să citesc printre vorbe, altfel n-aveam șanse să elucidez misterul. Plus că l-am pus în gardă pe soț: „nu arunca cu vorbe, nu știm ce dorințe are omul-miner” .
Mina e bine conservată, este singurul loc din lume unde se poate intra turistic într-o galerie din perioada Imperiului Roman.
Coborâm cele 150 de trepte, umiditatea e mare, totul e alunecos, există și o mână curentă, e rece și udă, temperatura din interior e de 7 – 9 grade.
Durata de vizitare este de 30 minute, se străbat vreo 200 m prin galeria antică (aici e totul săpat manual), este iluminată, cică-ar fi totul păstrat ca acum 2000 ani. Sau, mă rog, marea ei parte.
Un adevărat labirint se desprinde din culoarul principal, pe alocuri sunt puse scânduri groase, traversăm galeriile săpate manual, astea au o formă trapezoidală, cu înălțimi de max 1,80 m, pe pereții laterali sunt niște nișe unde se fixau pe vremuri opaițele pentru iluminat.
În galeria „modernă” ne-am oprit la povești, la o șuetă. Asta fusese dinamitată, spațiul e relativ mare, sunt și două băncuțe, ne aflam la o adâncime de aprox 100 m, nu se mai putea înainta, zonele fiind inundate.
Condițiile de muncă erau inimaginabile pentru creierul meu, în genere sunt condiții grele, mizere, în mine, dar să obligi sclavii să-și petreacă toată viața (scurtă) într-o mină, este peste puterea mea de înțelegere.
Întrebările ghidului: „Ați văzut Roma? Dar Viena? Dar Budapesta? Sunt frumoase, nu-i așa? Strălucesc? Păi cum să nu, aurul lor provine și de la Roșia noastră” Îi injur pe-ăia în gând, știu că au fost niște javre și ne-au ciordit de prin țară, de-a lungul timpului. Bine, n-ar fi singurii, chiar și noi ne furăm pe noi, mereu...
Expoziția din curte
Cine nu poate coborâ în mină se poate delecta cu prezentarea de excepție a inginerului, la ieșirea din subteran. În curtea verde, în fața intrării în mina romană este amenajată o expoziție cu foste instalații de prelucrare a minereului. În dreapta mea am zărit o altă intrare în mină, în fața ei era un vagonet lemnos.
Penultima oprire din curte a fost pentru o colecție de pietre funerare provenite din siturile arheologice, astea erau la ieșirea din curtea exterioară.
Muzeul Mineritului
Clădirea care adăpostește muzeul este cam bătrână și ramolită, în cele trei săli am găsit exponate și fotografii valoroase, roase și-astea de vreme.
În prima sală tronează o machetă cu zăcământul de la Roșia, pe aceasta erau așezate câteva mașinuțe-jucărioare, pentru a copleta imaginea acelui tablou. Hărți, fotografii, o vitrină cu dacit (o rocă vulcanică folosită ca piatră în construcție).
În celelalte două săli am avut parte de mai multe fotografii din diferite etape ale activității miniere, am primit explicațiile de rigoare de la ghidul nostru volubil. M-au impresionat în mod deosebit pozele cu copiii minerilor, ei munceau alături de ambii părinți.
Din incintă se pot cumpăra diverse suvenire: magneți, niște pietre roșiatice, cărți poștale, fotografii, CD-uri, dar și cartea scrisă de ghidul nostru.
Pereții muzeului sunt jupuiți, uzi și cam distruși, viață prea lungă cred n-are nici muzeu ăsta. Dar ce mai contează o clădire? Noi ne dăm pădurile și munții la străini și plângem după niște amărâte de muzee?
N-am vrut să fiu prea tehnică, nu mă pricep la detalii cu cifre, ani și „cuvinte inginerești” , am dorit să vă povestesc despre zona asta, despre locul acesta controversat din țara noastră, posibil să dispară cândva de pe harta României.
Nu degeaba am pus acel titlu, întrebarea nu-mi aparține, e a inginerului. Dacă e să aflați răsunsul meu vă spun sincer că eu cred că suntem blestemați să fim binecuvântați. Avem de toate în țara asta frumoasă dar... „Dumnezeu îți dă, nu-ți bagă și-n traistă” .
Nu puteam rata Tăul Brazi, după o plimbare prin localitatea Roșia Montană ne-am îndreptat spre lacul ăsta artificial, construit din ordinul Mariei Tereza.
Ce e un tău? Păi, tăurile sunt niște lacuri create special pentru a capta apa de pe versanți, pentru a pune în mișcare șteampurile, adică instalațiile de separare ale aurului.
Parcăm mașina într-un loc aerisit, la margine de pădure, acolo-i un foișor, băncuțe, un grătar, o cișmea și două wc-uri „eco” (două cutii din lemn, fără apă curentă, aveau gaură pt pp și kk). După câteva minute de mers pe jos am ajuns într-o poieniță în mijlocul căreia trona Tăul Brazi. Pe dealul din dreapta sunt puse băncuțe, e o platformă frumușică, locul e verde și liniștit, peisajul este deosebit dar lacul e urât, verde-maroniu, murdar, habar n-am ce era chestia aia care plutea pe malul apei.
Localitatea Roșia Montană e dezolantă, te deprimă maxim, ulițele sunt răpuse de vreme dar primăria e coafată, în zonă sunt și câteva locuri de cazare dar nici vorbă de vreun restaurant.
Totul e trist acolo, sunt clădiri renovate și numerotate precum deținuții dintr-un penitenciar, unele sunt doar parțial văruite, altele sunt lăsate de izbeliște de cei care și-au luat mălaiul de la străini. Nu-i condam, au fugit către o altă viață, poate mai bună... cine poate ști dacă au fost „binecuvântați sau blestemați?”
Trimis de krisstinna in 09.10.20 23:40:17
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krisstinna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@krisstinna: Start vot! Cam greu de comentat un așa articol și mesajul transmis. Este trist, și nu știu dacă vom învață ceva din toate lecțiile pe care le primim. Ii înjuram pe cei ce au furat din țara noastră. Pentru trecut nu știm exact pe unde este adevarul, dar prezentul îl trăim acum și vedem cât ne fura ai noștri și ne vând pe doi arginți.
îl apreciez pe sotul tău ca a vrut sa vadă acest loc, ați văzut și multe alte locuri frumoase, felicitări, votat cu mare drag.
PS - am văzut la început pe îndelete câteva poze, apoi restul pe repede-nainte, mâine le iau temeinic, ca sunt speciale ????
Rog așteptați...
@mishu: Da, noi suntem altfel de turiști, avem alt fel de ținte, suntem cuminți și căutăm mereu să îmbinăm utilul cu plăcutul, un pic din fiecare: o plimbare ușoară, puțină culturalizare, încărcare de baterii la o carciumioară, un somn bun intr-un loc curat, un peisaj țărănesc care-ți taie respiratia... Recunosc, cu țărănismele sunt eu 
Nu aveam de gând să plec nicaieri in toamna asta, lipsa mării m-a supărat îngrozitor, am clacat la propriu.
El dorea undeva, nu conta unde dar “să nu ieșim din țară!”
Și atunci l-am întrebat unde și ce vrea să vadă, ca să încropesc un traseu.
Și-așa am ajuns iar in Apuseni dar pentru prima dată-n viață am oprit la Roșia Montană.
El văzuse filmulețe pe YouTube, îl plăcea pe inginer, e drept că e fascinat de zonele astea ciudate , mai cu seamă că are FB și vede tot felul de îndemnuri gen “salvați Roșia Montană”
Ca sa nu mai pomenesc de trenul cu cele 20 de vagoane pline cu lemn, cu bușteni, pleca de la Sebeș, de la austriacul “drăguț” , l-a înjurat și pe ăla, in timp ce conducea mașina pe lângă trenul cu pricina.
“Hai să păstram Austria verde, să distrugem România, să tăiem pădurile, să acoperim munții cu cianuri” , chestii ecologice
E drept că am văzut mai mult ceea ce am vrut eu, aveam o datorie față de C., mi-am dorit din suflet să-l duc la Sighet, iar, dar de data asta să oprim in locul de tristă amintire, era musai să-l conving, să vadă și să înțeleagă nenorocirile făcute de comuniști. Și tot așa, e musai să-l duc la Auschwitz, să înțeleagă că e loc pentru toată lumea pe planeta asta, că nimeni nu are dreptul să omoare pe nimeni, niciodată.
Cât privește Roșia Montană, inginerul nostru e miner, tatăl și bunicul au avut aceeași preocupare, cred, cred că jumătate din el vrea cianura, cealata jumătate strigă “salvați Roșia” . Cert e că mi-a dat de înțeles că trebuie să fie imparțial, nu are voie să-și spună părerea in mod direct.
Nu poți cere multe unui miner de rând, cei care vor cianuri nu au multă carte, ei nu cunosc altă viața, se mulțumesc cu un codru de pâine, un rachiu și-o muiere lângă ei, părerea mea. Ce vacanțe, străinătățuri, mall-uri, drumeții, astea-s necunoscute pentru minerii din Roșia, nu știu ei de-astea cu ecologia și evoluția
Din acest motiv unii au rămas acolo și au afișe pe garduri, pe case, cu “vrem să muncim, nu să cerșim”
Dar, cum spuneai și tu, am văzut și locuri vesele, adorabile, a fost o vacanță cu de toate.
Mulțumesc, te îmbratisez cu drag:
N-am vrut să fiu prea tehnică, nu mă pricep la detalii cu cifre, ani și „cuvinte inginerești”
nici nu era bine, cine vrea cifre gaseste pe net
cat despre "salvati Rosia Montana" eu cred ca e greu de spus cine are dreptate. e usor sa salvezi Rosia stand in fata unui calculator intr-un birou din Bucuresti, Iasi, Craiova... cu o cafea si un sandwich alaturi, dar minerul de acolo nu are nici cafeaua, nici sandwichul poate nici macar un codru de paine de aceea nu vrea sa fie salvat. e simplu sa spui "salvati" si atat, dar nimeni nu da solutii reale, nu fanteziste de genul: sa se faca un muzeu si sa traiasca din turism
pentru ca este o discutie complicata inchei cu o zicere care ii placea mult mamei: satulul nu il crede pe flamand!
Adevărul e că nici nu știu ce să spun la un astfel de articol. A, nu, nu cu articolul am treabă, el e foarte bun, despre obiectiv zic. Vă felicit că ați ales să mergeți acolo, mai mult că ați coborât în mină.
Binecuvântați sau blestemați-bună întrebarea-depinde probabil de ce parte ești. Sunt sigură că oamenii care trăiesc acolo, am văzut în ce condiții, se consideră și-și. Noi, de la mare depărtare nu prea avem căderea să-i judecăm. Ei au nevoie de lucruri și măsuri concrete pentru a putea fi salvați, nu doar de vorbe...
Felicitări pentru articol, pentru minivacanța voastră altfel!
Superbonus zice un mesaj automat al saitului!
Superarticol care m-a captivat, m-a si cutremurat si m-a facut curios sa ajung candva acolo. Nu stiu cand.
Inumana viata sclavilor din mina.
Felicitari pentru articol! Iau acum pozele la mana! Numai de bine! ????????????
@nrs: Corect, suntem furnici neputincioase, putem avea o părere dar nu avem dreptul să-i judecăm pe oamenii zonei, pe mineri.
Eu iubesc zona Apusenilor, aș fi tristă să se distrugă tot muntele, cu toate că nu sunt munțomană.
La 20 km de Roșia e Rovina, acolo s-a acordat licență pentru exploatarea metalelor fără fi implicată vreo companie de stat, cică ar fi brazilieni.
La Roșia sunt canadieni, la Certeju de Sus sunt tot canadieni, la Roșia Poieni este Cuprumin-un dezastru ecologic și acolo, unde in urma procesului de producție din uzină rezultă un steril extrem de poluant, ăsta-i dus la Valea Șesii, la iazul de decantare.
Apusenii au un rol foarte important pentru economie, interesul turistic este diminuat, turismul pălește in fața celor 300 tone de aur și 1400 de argint de la Roșia Montană, 100 tone de aur și 100 tone de cupru de la Rovina și 900 tone de cupru de la Roșia Poieni.
E bătălie mare pe cașcaval, nici nu vreau sa mă gândesc ce șpăgi au luat ăia de au acordat licențele de exploatare
Vezi, ajungi la vorba mea: suntem blestemați să fim binecuvântați cu o asemenea avere
@maryka: De-aia a insistat soțul meu să meargă acolo, mai mult nu putem face, dar putem să vedem Apusenii înainte de un viitor dezastru ecologic, iremediabil pentru mediu zic unii experți.
Cum naiba să judec niște bieți mineri, ăia au unghiile pline de țărână, vor doar un trai liniștit, vor un salariu cu care să poată supraviețui, nu au mari pretenții de la viață.
Eu sunt pentru exploatare fără cianuri, zăcămintele sunt uriașe și aș vrea să rămână in țara mea
Chiar am avut o mini vacanță altfel, cu Roșia Montană, două cimitire și Sighetul in vizor, se observă că mi-a lipsit marea
@Dan&Ema: Aoleu, vezi unde te cazezi, Abrudul e un oraș trist, oribil, eu nici măcar nu m-aș spăla cu apa din zonă, sunt sigură că e deja poluată, au fost afectați și afluenții Ariesului. Să nu uiți de dezastrul ecologic de la Geamăna, satul scufundat de iazul de steril, se mai vede doar turla bisericii.
Mulțumesc!
După citirea textului și vizionarea pozelor atașate am rămas cu o stare de tristețe, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut cum l-ai scris, ci pentru soarta noastră, a românilor - în general - și pentru a minerilor Roșiei Montane - în special!
Oare câți mineri români mai sunt acolo?! De ce întreb asta?! 
Pentru că Gold Corporation care este actionar principal, cu 80,69%, 
pe lângă cele 19,31% ale Minvest Deva, nu cred că nu și-a adus mână de lucru (ȘI) de-afară!
Ei nu sunt interesați așa de mult de aurul și argintul nostru de-acolo! Ăsta-i mizilic pe lângă ADEVĂRATELE bogății subterane, metalele rare, ca: Titan, Germaniu, Arseniu, Vanadiu, Nichel, Cobalt, Galiu, Wolfram, Molibden! Acestea sunt, de fapt, „cașcavalul” pentru care s-au bătut, atât străinii cât și politicienii noștrii corupți!
„Săracă țară bogată!” , asta suntem! Este o alternativă a titlului ales de tine și - DA! - „suntem blestemați să fim binecuvântați” cu asemenea bogății pe care - cu acordul nostru, tacit mânjit de șpăgi groase ce-au intrat în buzunarele unor „neica-nimeni” care spun că vor binele nostru - ne vindem țara pe nimic!
Ne merităm soarta - zic eu - pentru că intelectualii de calitate, cu demnitate și bun simț nu se înghesuie să „se facă” politicieni! Ca să intri în politică trebuie să ai „stofă” de politician, intră acolo doar cei născuți pentru ea, în general cei fără o temeinică pregătire superioară, cu o coloană vertebrală îndoielnică (la propriu și la figurat), care nu se dau în lături să facă compromisuri majore, chiar oneroase!
Mi-aș dori să ajung și eu pe acolo, ca voi, să văd - cât mai este posibil - un loc „bogat” într-o țară „săracă” !
Felicitări pentru articol și mulți
@krisstinna: cred că acelaş inginer ne-a ghidat şi pe noi acum cinci-şase ani. Perfect adevărat tot ce ai scris. Atunci ca şi acum, am rămas cu un gust amar.
@doinafil: Excepțional ecoul! Sunt întru totul de acord cu cele scrise de tine.
Nu îmi place în schimb afirmația că ne merităm soarta.
Eu ca mulți români nu suntem de acord cu ce se întâmplă dar nu avem nicio putere să schimbăm ceva, să lăsăm copiilor o țară curată, fără corupție, unde evenimentele se derulează pentru români și Romania.
Am îmbătrânit așteptând ceva pozitiv și nu voi putea răspunde copilului meu de ce se întâmplă toate aceste nedreptăți in țară.
Speranța moare ultima... dar cât mai putem spera la o schimbare?
@doinafil: Da, așa a zis și soțul meu, că acel “cașcaval” ar fi mai... diversificat Dar l-a contrazis inginerul, cică la Roșia Montană nu ar fi decât aur și argint. Eu mă îndoiesc, dar dacă omul așa susține
Știi, noi avem o vârstă “drăguță” , mă gândesc la urmașii noștri, poate noi nu vom vedea dezastrul ecologic dar ei, da.
Apoi mă gândesc și la mineri, și ăia au copii și dreptul la o viață decentă, vezi, cum o dai nu prea e roz, mințile luminate ar putea o găsi o soluție salvatoare, pentru oameni și mediu.
Din păcate, fără autoturism nu prea ai cum ajunge acolo, dar poate vei găsi o soluție după ce dispare virusul.
Mulțumesc de vizită, vă imbratisez și vă pup pe amândoi
@krisstinna: Felicitări pentru articol!
În luna iulie am început concediul cu trei zile in zona Roșia Montana.
Intenția noastră a fost aceea de a vizita Muzeul Aurului, dar nu am reușit pentru că era închisă mina vizitatorilor, la telefon nu răspundea nimeni.
Am vizitat alte obiective printre care a fost și Geamăna, depresie curată.
Mulțumim frumos pentru articol și pentru semnalul tras pentru această zonă.
Numai bine! Sănătate!
@Michi: Eu nu mi-ar dorit să merg la minele romane pentru că știam despre ce e vorba, citisem suficient despre subiect, îl văzusem pe inginer pe YouTube, dar spre deosebire de al meu soț, eu sunt in derivă, îmi e milă de păduri, de munți și de ape dar îmi e milă, in egala măsură, și de oamenii care nu au din ce să trăiască și care, din cauza lipsei de educație refuză să vadă ambele părți ale monedei
De-aia sunt furioasă pe cei responsabili, cei școliți, cei inteligenți. Ar trebui să valorifice bogățiile subsolului, să aibă și minerul niște bănuți, dar să protejeze și mediul. Eu nu mă pricep dar trebuie să existe o soluție, cred
Am rămas impresionată la Tău, veneau tineri din sat, se țineau de mână, urcau pe platforma cu băncuțe și priveau lacul, sub lumina soarelui, la umbra pădurii, erau tare scumpi. Ce altă posibilitate de distracție e in satul expirat? Niciuna. Ce viitor au acei tineri? Niciuna dacă nu fug de acolo
Noi nu prea contăm, pentru mine cea mai mare bogăție e copilul. Din acest motiv mă întristează viitorul, la ei mă gândesc.
Vă mulțumesc!
@Dana2008: Ei bine, eu am fugit de Geamăna, e un loc vizitat, căutat de turiști, in special de cei străini. Depresie curată, ai dreptate! Să știi ca eu nu am sunat pe nimeni, mă rugam sa fie minele închise dar soțul meu e cam norocos, am ajuns acolo la 12:15, ultima intrare pe ziua aia era la 12:30. Am tras de timp, am oprit pe coclauri, am văzut și făcut tot ce mi-am dorit și tot am ajuns la timp la mine
In curte, la "instruire", inginerul a spus clar că nu poate să alunge eventualii viruși din mină, cine crede că e in pericol nu trebuie să intre. El a respectat ordinul autorităților, a ținut muzeul închis, când a avut voie a deschis dar nu își asumă responsabilitatea, mi se pare normal.
Mulțumesc frumos pentru vizita și aprecieri!
@doinafil:
pot sa iti raspund eu cum e cu politicenii. intr-o zi eram la masa cu rudele din afara si apare un politician de frunte al tarii, nu era atunci atat de mare dar apoi a ajuns al patrulea om in stat. cumnatul meu cu care era mai prieten desi ma stiam si eu cu el, ii zice ceva de genul ca de ce nu ma ia si pe mine in politica, la care raspunsul a venit promt: nu poate sa minta! ca politician trebuie sa poti spune ca ninge in iulie in plus sa pleci cu caciula in cap sa arati ca asa este!
@doinafil: Doina, ai pus punctul pe i. Nu mai adaug nimic la acest crunt adevar.
@krisstinna:
”Încă de la începutul vizitei și până la final ai un mare semn de
întrebare, nu prea-ți dai seama de care parte e inginerul, ține oare
cu... ursul?
Întrebarea ta este justificată, dacă stai să te gândești că acest inginer-ghid susține că acolo s-ar afla DOAR aur și argint.
Geologi care au avut funcții de răspundere și care au lucrat acolo susțin, însă, altceva și anume că: acele metale rare au fost - și sunt - miza prețioasă a „cașcavalului” pentru care s-au înghesuit străinii s-o cumpere pe nimic! Pe cine să credem?! Eu îi cred pe geologii școliți în perioada anilor de după război!
@Dana2008: Îți mulțumesc pentru aprecierea ecoului meu!
”Nu îmi place în schimb afirmația că ne merităm soarta.
Nici mie nu-mi place! daaaaar, se pare că este un sâmbure de adevăr în ea - dacă nu chiar mai mult de atât, din moment ce - de 30 de ani încoace și, în continuare - se taie pădurile și se vinde și ce-a mai rămas de vândut din bogățiile cu care am fost binecuvântați, născându-ne aici!
O spun cu durere și tristețe, gândind la generația tânără și la copii! Nu spun că nu mai avem tineri posibil viitori elitiști ai țării dintre care - poate - vor alege să intre în politică, dar - din păcate - mulți dintre aceștia au plecat spre un trai mai bun „afară” ! Aceștia, poate, dacă ar fi găsit oportunități aici, ar fi rămas și ar fi putut schimba ceva în bine!
@nrs:
”... ii zice ceva de genul ca de ce nu ma ia si pe mine in politica, la care raspunsul a venit promt: nu poate sa minta!
Păi, vezi?! A răspuns el, politicianul care era - în mod sigur - îmbrăcat în haine făcute din cea mai bună „stofă politicianistă” din moment ce, fără rușine s-a autodefinit ca fiind mincinos!
Din păcate nu numai politicienii mint! Cel de-al șaselea simț - cel al Bunului Simț elementar - e plecat de mult timp în vacanță sau, și mai rău, poate că a murit!
@all: Comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO a analizat azi, 27 iulie 2021, dosarul includerii site-ului Roșia Montană pe lista obiectivelor protejate la nivel mondial.
Acum câteva minute s-a anunțat decizia includerii zonei Roșia Montană în patrimoniul mondial UNESCO! (hotnews.ro/stiri-esential ... niul-unesco.htm).
Am citit știrile spre care ne-ai îndrumat și am aflat, din declarația unui fost ministru de externe, că:
"În Patrimoniul UNESCO nu intră întreaga localitate Roşia Montană, ci o arie delimitată, cea care apare în dosarul depus de guvernul României (prin delegaţia pe care am condus-o) în ianuarie 2017 şi, apoi, în ianuarie 2020. În dosar este vorba, în principal, despre fosta exploatare/mină romană (adică de pe vremea Imperiului roman, ca să fie clar) şi nu de întreaga zonă Roşia Montană” .
Declarația aceasta nu exclude exploatarea, în continuare, a zonelor învecinate zonei miniere ce poate fi exploatată!
Cred că vor fi „bătălii” mari, în justiție, pe această temă” !
Oricum, eu îți mulțumesc că ne-ai semnalat știrea!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2019 Avem o țară superbă. Ce facem cu ea? — scris în 08.08.19 de cris71 din ORADEA - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Rosia Montana, galeriile romane. Muzeul Mineritului Aurifer Rosia Montana — scris în 21.09.18 de Yolanda din PITESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Muzeul Mineritului Aurifer - Rosia Montana — scris în 21.08.18 de ultraviola din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- May.2018 Muzeul mineritului Rosia Montana - jud. Alba — scris în 31.05.18 de Ohrana* din ALBA IULIA - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Rosia Montana – minele de aur ale Agatarsilor — scris în 04.10.17 de buterfly* din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Rosia Montana merita a fi salvata! — scris în 08.09.15 de sed din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2014 Am păşit pe 'munţii de aur' ai Apusenilor — scris în 28.12.15 de urjanclaudiu din BRAşOV - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată