De la albul caselor la albastrul mării: Ostuni și Monopoli

TIPĂREȘTE

După ce am închis cartea de povești numită Alberobello (vezi impresii! ), ne-am îndreptat spre Ostuni. Distanța pe șosea între cele două localități este de aproximativ 34 Km, parcurși cu mașina în 30 de minute. În drumul nostru am întâlnit mulți bicicliști venind din sens opus. Erau turiști care au ales acest mijloc de deplasare, un bun prilej pentru a vizita altfel obiectivele turistice din frumoasa Vale a Itriei.

Aici, în Valea Itriei, Valle D Itria, provincia Brindisi, se află Ostuni, „Orașul Alb” cum este supranumit, datorită culorii albe a caselor. „La citta bianca”este o atracție turistică prin construcțiile sale vechi, vopsite în alb, prin centrul istoric bine conservat, panorama asupra mării și a Văii Itria cu măslinii săi seculari și casele trulli.

Orașul este ridicat pe trei coline, fiind la o altitudine de 218 metri deasupra nivelului mării de care îl despart 8 Km. Numele Ostuni provine din limba greacă, „Astyneon”, adică „orașul nou.”

De-a lungul istoriei, a cunoscut perioade de înflorire și de decădere, la fel ca și alte orașe din regiunea Puglia. Zidurile de apărare stau mărturie a acestei istorii. Încă se mai păstrează 8 turnuri de apărare și două porți de intrare.

Prima oprire când am intrat în oraș a fost lângă parcul orașului unde se desfășura un târg de antichități și produse hand made. Nu am rezistat tentației de a ne plimba printre tarabe și a admira exponatele. Acest gen de târguri este obișnuit într-o zi de duminică.

Ne-am îndreptat spre centrul istoric. Piața centrală este Piața Libertății, Piazza della Liberta, locul unde se concentrează obiective turistice importante. Ne atrage privirea clădirea municipalității, Palazzo Municipale, cu fațada în stil neoclasic. Aproape, se află un site arheologic. Intrăm în Piazza Sant Oronzo, dominată de o coloană în vârful căreia se află statuia Sfântutului Oronzo, ocrotitorul orașului, venerat pentru că a scăpat locuitorii de epidemia de ciumă. Columna a fost ridicată în anul 1771.

În cel mai înalt punct al orașului se găsește Catedrala romano-catolică, în stil gotic, datând din sec. al XV-lea. Vizităm și o altă biserică, Chiesa di San Francisco d”Assisi.

O clădire, ce seamănă a biserică, este Muzeul Civilizației Preclasice, inaugurat în 1989. Exteriorul te induce în eroare, crezi că este o biserică, pentru că acest muzeu a fost deschis într-o fostă mănăstire a Ordinului Carmelitelor. Nu-l vizităm pe dinăuntru, era închis.

Planul orașului urmează caracteristicele orașelor vizitate în Puglia: o piață centrală din care intri într-o piațetă. Aici este Centro storico, locul unde sunt concentrate principalele obiective istorico-turistice,din care se desprind străzile înguste, multe labirintice, pavate cu piatră cubică. Aflat la înălțime, construit pe coline, Ostuni te provoacă să-l descoperi urcând și coborând trepte și străduțe în pantă. De sus, admirăm frumosa Vale a Itriei și casele de un alb strălucitor. În depărtare vedem marea.

Ne pierdem pe străduțe și admirăm clădirile ce poartă amprenta timpului. Nu lipsesc nici aici rufele atârnate la uscat, ușile deschise, cu o perdea care desparte strada de incăpere, flori așezate pe fațadele caselor sau în stradă, îndulcind decorul monoton. Un local are perne decorative colorate puse pe trepte. Într-un colț de stradă, două geamatane pe post de ghivece de flori. În altă parte, biciclete împodobite cu flori. Simplitate, ingeniozitate, frumusețe! Un oraș, care nu abundă în vegetație, este astfel înveselit.

Multe magazine cu suveniruri, dar nu prea ieftine. Ce am cumpărat din Bari, aici am găsit la preț dublu.

La terase, mulțime de turiști. Specialitatea casei este foccaccia. Destul de bună, dar nu foarte, după gustul meu. Cafea espresso ieftină, doar 1 euro ceșcuța. Mi-a plăcut înghețata.

După ce ne odihnim și hrănim la o terasă, ne continuăm plimbarea în sus și în jos. Apoi, ne pregătim de plecare spre ultimul obiectiv din acea zi de duminică, 8 octombrie.

Monopoli

Orașul se află la 45 Km de Ostuni. Dacă Ostuni se află în provincia Brindisi, cu Monopoli intrăm din nou în provincia Bari. Denumirea orașului vine din grecescul „monos poli”, care înseamnă „orașul unic”. Așa l-au văzut grecii, așa l-am văzut și eu. Monopoli este unic prin frumusețe și prin facilități, deoarece așezarea la malul mării a constituit un avantaj. Sat pescăresc, devine un înfloritor port comercial. Lombarzi, bizantini, venețieni își pun amprenta pe istoria orașului. Pentru a se apăra de desele atacuri ale piraților, locuitorii vor ridica ziduri de apărare.

Evul Mediu este prezent și aici. Dacă unora le plac „pietroaiele antice” (@irinad, te citez!), mie îmi plac forificațiile și construcțiile medievale. De aceea, când am văzut Castelul lui Carol al V-lea, m-am umplut de bucuria întâlnirii cu Evul Mediu. Castelul, punct de reper al orașului, se ridică pe malul stâncos al falezei. Vechimea lui, sec. al XVI-lea. În acea zi însorită, numărul turiștilor a fost foarte mare. Un pianist cânta Fur Elise. Melodia se auzea în surdină. Promenada de-a lungul falezei și pe lângă zidurile de apărare duce într-un golf mic. Aici sunt ancorate vase mici de pescuit, se văd și câteva iahturi. Marea are o culoare incredibil de frumoasă: verde spre mal, turcoaz apoi, ca să se întunece pe măsură ce se îndepărta de țărm. Promenada are aici, în zona golfului, forma unei potoave. Trecem pe lângă zidurile Palatului Martinelli care par ieșite din apa mării. Aici, pe faleza din golf, o trupă de artiști cântă din repertoriul lui Domenico Modugno, fiu al regiunii Puglia, născut în Polignano a Mare.

Trecem pe sub Porta dell Antico, datată sec. al XV-lea și pătrundem în zona istorică. Străzi înguste, pietruite, străjuite de clădiri a căror vechime coboară în Evul Mediu, te transportă în vremurile când s-a scris istoria orașului. Din nou și aici flori pe fațadele caselor, rufe întinse la uscat, uși larg deschise. Din stradă se intră direct în bucătărie, delimitarea făcând-o perdeaua. Îmi plac obloanele din lemn, lemnăria ușilor, detaliile care fac diferența între măiestria meșterilor.

Străzile labirintice duc spre piața centrală, Vittorio Emanuelle. Aici este catedrala orașului, construită în sec. al XVII-lea, al cărei turn înalt de 60 metri veghează orașul.

Monopoli are un farmec deosebit. L-am vizitat la sfârșitul excursiei când am putut compara și concluziona:

dacă ar fi să aleg între Ostuni și Monopoli, aș spune Monopoli. De ce? Pentru că e la malul mării, pentru că mi s-a părut mai încărcat de poezie.

---

VIZUALIZĂRI: 7010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI