Munte! Mare! Grecia!

TIPĂREȘTE

Despre Grecia auzisem multe si citisem si mai multe, dar cum noi nu prea suntem mari iubitori de plaja, soare, mare, all-inclusive sau mai stiu eu ce ci mai mult de munte si drumetii, „nu ne infruptasem” pana acum din „darurile” Greciei, nu mai „traisem” nimic pana in aceasta vara, pe meleaguri elene. :))

Pentru vacanta din vara acestui an ne-am propus in a face drumetii pe cele mai inalte trei varfuri muntoase ale Peninsulei Balcanice. Asa am ales un sejur in Borovets pentru o tura pe Vf. Musala (2925m) - vezi impresii, un alt sejur in Bansko pentru o drumetie pe Vf. Vihren (2914m) - vezi impresii si un sejur in Grecia in incercarea de „a cuceri” Vf. Mitykas (2917m).

Pentru Grecia si intentia de drumetie am ales a ne stabili „cartierul general”, bineinteles tot intr-o zona montana. :))

Nu am ales din multitudinea de posibilitati de cazare pe malul marii, oferite pe Riviera Olimpului, incepand de la Paralia Katerini si pana la Nei Pori. Ne-am orientat cumva tot spre munte. Si asa pentru sejurul nostru, pentru a impaca si capra si varza cum se zice pe romaneste, pentru a avea si mare si munte intr-un singur loc, am ales micul satuc Ano Skotina, situat la aprox. 800maltitudine, deasupra Marii Egee, in partea de jos a Muntelui Olimp.

In Ano Skotina am ajuns relativ usor. Am plecat din Bansko, unde fusesem cazati, indreptandu-ne spre Kulata, apoi “clasic” spre Seress, apoi urmand indicatoarele de Thessaloniki, unde “ne-am urcat” pe autostrada si ne-am indreptat spre Katerini si Riviera Olimpului.

Riviera Olimpului este acea fasie de litoral aflata la sud de Salonic, aflata intre Marea Egee si Muntele Olimp, principalele ei statiuni si plaje fiind:

Paralia Katerini, cea mai cunoscuta, formata din orasul Katerini si din plaja aflata la cativa km de oras. Langa aceasta plaja se gaseste Olympic Beach. In continuare se gaseste Korinos, plaja Plaka in dreptul localitatii Litochoro, aflata la cativa kilometri mai spre munte, Leptokaria, apoi urmeaza Paralia Skotinas, Panteleimon Beach care este plaja localitatii Neos Panteleimonas. Umreaza Platamonas si in cele din urma Nei Pori, cea mai sudica statiune de pe Riviera Olimpului.

Dupa ce am trecut de iesirea spre Leptokaria si Neos Panteleimonas, la iesirea spre Platamonas, undeva dupa Castelului Platamonas ce se zareste semet pe un deal, pe partea stanga, chiar deasupra marii, am iesit si noi de pe autostrada. De la intrarea in Grecia, de la Kulata/Promachonas si pana aici sunt vreo 215km. Din Platamonas, adica de la nivelul marii am inceput sa urcam pe un drum asfaltat care urca sepuieste, urcand sustinut, iar dupa vreo 13km am ajuns in Paleos Panteleimonas.

Din Paleos Panteleimonas am mai facut inca vreo 6 km, urcand in continuare, pe o sosea care mai are in vreo 2-3 locuri si ceva gropi si iatanne, dupa 19 km parcursi de la nivelul marii, la aproape 800 m deasupra marii, in Ano Skotina.

La intrarea in Ano Skotina, ne paraseste si asfaltul drumului, iar cei 1,5 km ramasi de parcurs pana in sat, la pensiunea noastra sunt pe un drum de macadam in sat, o scurta portiune foarte buna de asfalt, chiar la intrarea in sat in ca o portiune de mcadam si apoi vreo cateva sute de metri de de asfalt vechi, cu destul gauri prin el, imediat de la bifurcatia ce ne indruma spre Ano Skotina, la inceptul celor 1,5km de drum.

Noi obisnuti cu drumuri forestiere, de macadam, prin padure, nu ne-a deranjat acest drum, chiar ne-a placut. :)

Ano Skotina este o asezarea veche, cu case construite din piatra datand din secolul al 17-lea si al 18-lea, fost probabil sat de pastori. Ce e drept am mai intalnit de cateva ori, in plimbarile/coborararile noastre zilnice cu masina, pe portiunea de drum intre Ano Skotina si Paleos Panteleimonas, cate o turma de capre ce pastea linstita prin padurea si poienile de pe marginea drumului. :)

In Ano Skotina am numarat plimbandu-ne seara prin sat, nu mai mult de 15-20 case, unele lasate in paragina. In centrul satului se afla biserica veche, din piatra ca si casele.

In sat sunt doar doua pensiuni: Apalni Traditional Guest House, unde ne-am cazat noi si in un hotel cu o arhitectura traditionala, undeva la 50 m departare de pensiunea noastra.

Este tare placut aici, sa stai pe o terasa, inconjurat de padure si sa admiri marea, de la inatimea celor vreo 800m altitudine, unde este cocotat satul Ano Skotina. Eram cocotati in carca Olimpului si priveam marea. :)

Noi chiar glumeam, ca micul dejun il mancam la munte, pranzul la mare, iar cina functie de preferinte la mare sau munte, dupa cum aveam chef. :)

Am povestit cate ceva despre cum ajungem in zona, ar trebui sa zic cate ceva si de ce posibilitati de petrecere a timpului liber ai pe Riviera Olimpului, altele bineinteles :)) decat: mare, plaja, balaceala si trandaveala. :))

Ce poti vizita in zona:

- Paleos Panteleimonas

- Paleos Pori

As incepe cu vizitarea frumoaselor sate vechi, traditionale: Paleos Panteleimonas si Paleos Pori, de langa Ano Skotina.

In Paleos Panteleimonas se poate ajunge atat pe drumul pe care am urcat noi din Platamonas in Ano Skotina, dar mai exista si o alta sosea asfaltata, direct de jos din Neos Panteleimonas. Dar aceasta sosea pe care am urcat si noi de vreo 2 ori, mi se pare mult mai abrupta, foarte aglomerata, ultima portiune chiar inainte de Paleos Panteleimonas fiind si foarte ingusta si cu cateva curbe foarte stranse.

Chiar daca aceasta varianta este un pic mai scurta, avand doar vreo 6 km, as alege cealalta varianta drum, un pic mai lunga, dar mai aerisita.

Odata ce ai ajuns la intrarea in sat, exista o mica parcare amenajata dar care pe week-end nu face fata, sunt zeci si zeci de masini, chiar si autocare am vazut, parcate pe o parte si alta a drumului, in sus spre Ano Skotina sau in jos spre mare. Foarte multi turisti urca pentru frumoasa priveliste asupra zonei de coasta si a Marii Egee, privite de sus de undeva de la o altitudine de aprox 600m, sau pentru o plimbare prin micutul sat cu case cu arhitectura veche, deosebita, pentru o raita prin magazinele cu suveniruri si magazine cu plante medicinale uscate, ambalate in pungi/cutii sau vrac, dar si pentru a manca la unele din multele terase/taverne deschise aici in sat.

Paleos Panteleimonas este si el un vechi sat de pastori, vechi de aproape 500 ani, parasit la un moment dat, dar care efectiv a renascut, casele vechi din piatra fiind restaurate, pastrandu-se arhitectura originala si transformate in pensiuni si taverne iar stradutele inguste, unele mai intortocheate, altele in panta sunt pavate cu lespezi de piatra.

La nici un km de Paleos Panteleimonas mergand pe sosea spre Ano Skotina, drumul se bifurca spre Paleos Pori, un alt sat micut, turistic. Din sosea sunt vreo 6km pana in sat, pe un drum de macadam. Se poate ajunge direct de jos, urcand direct din Platamonas, vreo 6km pe un drum asfaltat.

Este o optiune foarte buna pentru cazare, departe de aglomeratia din statiuni, fiin si un pic mai sus, mai roacoare seara, inconjurati de padure, dar totusi foarte aproape de plaja din Nei Pori. Aici ne-am abatut intr-o seara si am mancat la una din tavernele din sat.

- Castelul Platamonas

Tot in zona, jos in Platamonas se poate vizita Castelul Platamonas, cocotat pe spinarea unui deal.

Castelul bizantin de la Platamonas datand de prin sec. al X-lea, amplasat la poalele Muntelui Olimp, a avut o pozitie strategica asupra drumului de legatura dintre Macedonia si Campia Thessaliei.

Vizitarea acestui castel nu este impresionanta neaparat prin ruinele acestuia ci si prin privelistea ce ti se deschide, cocotat fiind pe zidurile exterioare, groase, de aparare ale castelului.

- Litochoro

Mergand inapoi spre Paralia Katerini, poti ajunge parasind la un moment dat autostrada/sau drumul national ce merge paralel cu autostrada si te poti indrepta spre oraselul Litochoro, o localitate cocheta chiar la poalele Muntele Olimp.

Sunt cam 20km din Platamonas pana in Litochoro.

Litochoro este „baza, principala poarta de acces a iubitorilor de drumetii montane spre maretul Olimp, casa zeilor olimpieni, spre Vf. Mitykas (2917m) si Vf. Skala (2866m) si celellate varfuri si creste ale masivului.

Este un orasel cu vreo 7000 de locuitori, iar cand l-am vizitat noi, dupa-amiaza, undeva in jurul orei 15, cu exceptia zonei pietei centrale unde era intr-adevar animatie, terasele fiind pline, restul stradutelor pe care ne-am plimbat, stradute pietruite, foarte inguste unele, ce semanau cu un labirint, care urca si coboara, erau efectiv pustii, ici colo mai zareai un trecator si rar trecand cate o masina. Aveai impresia ca e un orasel, pustiu, incremenit in timp. :)

Dar asa am putut admira in tihna centrul vechi istoric, cu case pitoresti, vechi, traditionale si bine ingrijite, biserica veche Agios Dimitros, Piata Platanos si vechea scoala elementara construita in 1904.

Merita o plimbare pe stradutele acestui orasel, urmata apoi de o recapatare a fortelor, la umbra, pe terasa uneia din multele taverne din centru.

- Canionul Enipeas

Se poate porni din piata centrala, pe firul vaii raului Enipeas, prin frumosul canion sapat de apele raului., intr-o plimbare usoara pe jos, intrandu-se in canion si in Parcul National Olimp, urmand o alee betonata, dalata mai bine-zis, care ascunde de fapt sub dale, in caseta de beton creata, o aductiune de apa, apele raului fiind captate mai sus, pe firul raului si directionate catre localitate.

Practic aceasta alee impreuna cu aductiunea de apa, este sapata in versantul canionul la o inaltime considerabila fata de firul apei de pe fundul vaii. Aceasta plimbare, la inaltime fata de firul vaii, iti ofera niste privelisti foarte frumoase asupra canionului, cu vegetatie abundenta, ce ii da un aer destul de salbatic. Aceasta alee are ca punct final „Cada lui Zeus”, locul unde micile caderi de apa ale raului Enipeas au sapat in roca albiei, niste adancituri, oarecum rotunde, ce au fost botezate : „Cada lui Zeus”, locul unde ar s-ar fi imbaiat legendarul Zeus. Nu sunt impresionante, dar sunt interesante. La un moment dat din aceasta alee se desprinde o poteca turistica, marcata, ce te poate duce traversand tot canionul, trecand pe la Pestera lui Dionysios, si Manastirea Agios pana la Prionia, punctul terminus al calatoriei auto spre culmile Olimpului.

Se poate aborda o plimbare prin canion si pe celalalt versant, pe partea dreapta, plecand de asta data pe firul vaii, apoi urcand din ce in ce mai mult pe versant, urmand poteca ce se strecoara printre boscheti si tufisuri si se poate iesi sus pe pe culme. Am incercat si noi aceasta varianta, dar dupa vreo 1h-1h30 "de balaureala", ne-am intors, poteca fiind destul de dificila, cu grohotis prin multe locuri dar mai ales din cauza boschetilor care te cam intepau si zgariau, pe maini si picioare.

- Manastirea Noua Agios Dionysios

La aceasta manastire se ajunge foate usor cu masina, fiind amplasata la vreo 3,5 km de Litochoro pe soseaua asfaltata ce urca la Prionia, pe versantul stang al Canionului Enipeas.

- Manastirea Veche Agios Dionysios si Pestera Sf. Dionysios

La vechea manastire se ajunge continuand de la Manastirea Noua Agios Dionysios pe drumul asfaltat spre Prionia, cale de vreo 16km din Litochoro, iar cu aprox 1,5km inainte de Prionia se face un drum, tot asfaltat, in stanga, ce coboara tot cam 1,5 km pana in parcarea de langa manastire. Aceasta manastire a fost construita in 1542 de Agios Dionysios, pustnicul ce a locuit in apropiere la 20-30 minute de mers pe firul raului Enipeas, intr-o pestera (Pestera Sfanta) unde se afla si un micuta capela/paraclis si un izvor cu o apa extraordinar de rece ce izvoraste direct din pestera.

La pestera se ajunge practic, coborand pe langa manastire in canion, la firul apei. Aici intalnesti niste peisaje foarte frumoase, raul Enipeas pe care il traversezi pe un podet de lemn formeaza niste mici cascade care-ti incanta ochiul. Se merge pana la pestera pe o poteca foarte bine amenajata. De fapt o portiune din aceasta poteca face parte din traseul de drumetie E4, ce urca prin Canionul Enipeas, din Litochoro si se continua pana la Prionia. Tot traseul, pe jos urcand direct prin Canion, ar dura din Litochoro pana la Prionia cam 5-6 ore.

Manastirea Veche Agios Dionysios a fost distrusa in timpul razboiului, prin 1943 de catre trupele germane. In acest moment se afla intr-un amplu proces de restaurare, fiind deja refacuta biserica, aflandu-se in restaurare si aripile de nord şi de sud, turnul de la intrare si o parte din fortificatiile ce au mai rezistat in timp.

- Prionia (Drumetii spre Vf. Mitykas)

La Prionia se poate ajunge pe un drum asfaltat bun, ce urca serpuind prin padure, pe versantul drept al Canionului Enipeas, plecand de la vreo 300m altitudine din Litochoro si ajungand dupa aprox. 18km, trecand succesiv pe langa Manastirea Noua Agios Dionysios (3km din Litochoro), apoi pe langa refugiul Stavros (9,5km din Litochoro), ajungand cu cativa kilometri inainte de rascrucea cu drumul catre Manastirea Veche Agios Dionysos, la o mica parcare (13,5 km din Litochoro) si plecarea pe traseul marcat catre Refugiul Petrostrouga (2000m) si Platoul Muzelor. Aici exista si o cabanuta mica unde se pot inchiria cai pentru excursii calare prin imprejurimi. Se continua pe drumul asfaltat trecand pe langa bifurcatia spre Manastirea Veche Agios Dionysios (16,5 km din Litochoro) ajungandu-se in final in parcarea de la Cabana Prionia. (18km din Litochoro), la o altitudine de 1100m.

De iaci se poate continua numai pe jos, pe traseu marcat pana la Refugiul Agapitos (Refugiul A) aflat la o altitudine de 2100m, unde poti manca, te poti si caza, sau cumpara apa pentru a avea pe traseu. De la Prionia pana la Refugiul Agapitos se fac cam 3-3,5 ore. Se poate continua apoi traseul spre Vf. Skala (2883m) unde se ajunge cam dupa alte 3-3,5h de la plecarea de la refugiu si scopul final Vf. Mitykas (2917m) pe care il poti atinge dupa alte vreo 40minute. Daca pana pe Vf. Skala traseul este mai mult de anduranta, portiunea dintre Vf. Skala si Vf. Mitykas este mult mai dificila si expusa, trebuind a fi parcursa cu multa atentie si nu pe ploiae, cand stanca este uda.

- Dion - Orasul Zeilor

Din Litochoro, intorcandu-te spre Platamonas, te poti abate in stanga spre Dion. nu sunt decat 10km din Litochoro pana la Dion.

Orasul lui Zeus, ce a fost pentru aproximativ un mileniu centrul de civilizatiei Macedoniei timp de 1000 de ani, din sec. V-lea i. en. pana in sec. al V-lea e. n.

Daca vremea ne-a cam incurcat, nereusind sa ajungem sus pe Vf. Mitykas, in „casa” lul Zeus, macar am reusit sa vedem orasul lui. :))

Cand am cumparat biletele pentru a vizita Parcul Arheologic Dion, nu ne-am gandit cat de mult timp timp va dura aceasta plimbare. Ne gandeam ca vom vede cateva ruine ceva, ziduri… si gata. :)

Pai ne-a luat vreo 2 ore sa il parcurgem „pe repede inainte”, atat este de intins. Probabil daca il vizitam in tihna ne lua cam 3-4 ore. :))

Este maret, chiar daca sunt numai ruine, reusesc sa transmita efectiv maretia orasului de odinioara. Oras atat de dezvoltat si infloritor care nu a fost distrus decat de fortele naturii, cutremurele si inundatiile ce s-au abatut asupra acelei zone care a ras acest faimos oras de pe fata pamatului.

Nu ratati acest obiectiv istoric, daca va aflati prin zona, merita a descoperi pas cu pas templele inchinate zeilor olimpieni, aflate in afara zidurilor orasului, dar si vestigiile orasului, care te uimeste cu ce infrastructura avea in acele timpuri stravechi. Bai incalzite prin ingenioase sisteme de circulatie a aeului cald prin pardoseala si pereti, sistemul de canalizare al orasului ce colecta toate apele menajere si meteorice si le drena in afara zidurilor orasului. Strazile largi pavate cu lespezi mari de piatra pe care se mai vad inca urmele rotilor vehiculelor antice.

Inca se mai lucreaza in acest vast santier arheologic, scotindu-se la iveala minunatiile vechii lumi antice. Artefactele descoperite in situl arheologic sunt expuse la Muzeul de Arheologie din Dion, muzeu ce merita si el vizitat. Se poate achizitiona un bilet unic atat pentru vizitarea Sitului Arheologic cat si pentru vizitarea muzeului.

- Valea Tembi (Tempi)

Fiind cazat in zona, pe Riviera Olimpului, merita a face o plimbare (auto) si prin spectaculosul si pitorescul defileu croit de raul Pinios, inainte de varsarea in Marea Egee.

Aici se poate opri si vizita Biserica Sf Paraskevi, o micuta biserica sapata in stanca, care adaposteste moastele Sf. Paraskevi.

Intrand in canion exista un indicator catre manastire, pe partea dreapta a soselei fiind si o parcare auto acolo. Se parcheaza masina si se traverseaza soseaua printr-un pasaj subteran, si apoi pe un pod suspendat peste raul Pinios.

Alaturi de biserica aflandu-se vestitul izvor tamaduitor al afectiunilor ochilor, izvor la care se ajunge printr-un ingust coridor sapat in stanca.

In curtea manastirii mai exista un izvor ”Izvorul Afroditei”, unde se zice ca zeita se scalda zilnic pentru a-si pastra prospetimea tenului.

Mai exista de-a lungul soselei, in acest defileu cateva izvoare, fiecare cu povestea lui :): Izvorul Dafne, Izvorul Nimfelor.

- Meteora

Daca esti cazat in zona Rivierei Olimpului si nu ai vizitat pana acum Meteora, este musai in a rezerva o zi pentru o excursie la acest complex monahal.

Fie ca ei o excursie de o zi de la agentiile turistice din statiune, fie ca mergi cu propria masina, asa cum am procedat si noi, merita, clar merita!

Drumul spre Meteora este foarte frumos in prima parte traversand Valea Tembi, urmand drumul spre Larissa, apoi spre Trikala. Dupa cei vreo 10km ai canionului, peisajul se schimba, parasind atat malul marii cat si poalele Olimpului, strabati o zona nu atat de frumoasa, cu dealuri aride. De-abia intr-un final, dupa Trikala indreptandu-te spre Kalambaka relieful capata aspectele pe care le stii de prin poze. Adica din mijlocul campiei si dealurilor aride incepand a se ridice acele spectaculoase stanci pe care stau cocotate precum cuiburile vulturilor manastirile.

Kalambaka este un orase cochet, cu case albe si gradini pline de flori, aflat chiar la poalele Meteorei. Orasul se vede foarte bine de sus, din curtea manastirilor pe care urmeaza sa le vizitezi.

Dupa traversarea localitatii Kalambaka, urmeaza imediat un satuc Kastraki, pe care il traversezi si dintr-o data esti chiar la poalele vestitelor stanci ale Meteorei.

Sunt cam 135km din Platamonas pana la Meteora.

Nu insist cu descrierea si istoria manstirilor, doar cateva informatii de ordin tehnic as zice, poate de ajutor cuiva. :)

Pentru a le vizita trebuie in a te informa intai asupra programului fiecareia din cele 6 manastiri extreme de bine intretinute (dintr-un total de 24 cate au fost initial) care se mai pot vizita in prezent. Zic aceasta deoarece unele manastiri nu sunt deschise vizitari in anumite zile, iar zilele difera de la manastire la manastire.

Iar daca ajungi acolo si sa gasesti inchisa chiar Marele Meteoron, este cel putin frustrant, sa nu zic altfel. :)):(:( :))

In perioada cand am fost noi, intr-o zi de luni, programul de vizitare era urmatorul:

Manastirea Marele Meteoron - zilnic :9.00-17.00, inchis Marti

Manastirea Sf Nicolas Anapafsas zilnic :9.00-15.30, inchis Vineri

Asa ca noi am ales ziua de luni, chiar daca nu am vizitat Manastirea Sf. Stefan (inchisa fiind luni), dar nici nu am vrut sa lasam pe ultima zi, pe miercuri, inainte de pleca din Grecia, vizitarea Meteorei (marti fiind inchis Marele Meteoron).

Practic manastirile se pot vizita in circuit, cu masina, oprind in parcarea fiecareia dintre ele.

Recomandabil, zic eu, ar fi inceperea vizitarii primei manastiri de jos, Manastirea Sf Nicolae Anapafsas, apoi continuand cu masina si vizitarea Marelui Meteoron, aflat sus pe culme, pe stanca cea mai inalta, dar masina ar fi mult mai comod a o lasa in parcarea maricica a Manastirii Varlaam aflata imediat mai jos, pe o stanca sub Marele Meteoron.

Zic asta deoarece toate masinile se ingramadesc in a parca cat mai aproape de Manastirea Marele Meteoron, pe marginea soselei in panta, pe ambele parti ale soselei, lasand loc de trecere doar pt o singura masina, iar in parcarea din capatul soselei, langa masina nu se poate parca ci acolo doar intorc autocarele. Iar autocare in sezon sunt zeci in acelasi interval orar. Deci foarte usor se bolcheaza circulatia in acea zona, cand unii incearca sa intoarca, altii sa continue urcarea, . Asa ca mai bine lasi masina un pic mai jos, urci pe jos acei vreo 500m, chiar daca e panta destul de mare, dar decat sa stai in masina, sau langa, in soarele chiar sufocant, asteptand sa se deblocheze circulatia, mai bine urci incetisor, e drept tot prin soare :), pe jos acea portiune.

Dupa vizitarea Manastirii Marele Meteoron, cobori tot pe jos, inapoi la Manastirea Varlaam pe care o vizitezi, te urci in masina si te intorci pe acelasi drum pe care ai urcat, coborand cam 600m apoi faci stanga pe drumul tot asfaltat care incepe sa urce iarasi si urmezi indicatorul spre Manastirea Roussanou, la care ajungi dupa alti vreo 600m. Este o parcare mica pe marginea soselei, dar nu mai este aglomeratia de la Marele Meteoron. Pentru a ajunge la manastire din parcare cobori pe o poteca amenajata, dar este si tare placut ca este pe la umbra si ajungi dupa cateva sute de metri la manastire. Se poate ajunge la aceasta manastire si de jos din soseaua pe care ai urcat initial, fiind practice a doua manastire pozitonata ca acces din sosea, dupa Manastirea Nicolaes Anapafsas. Daca lasi masina acolo jos, in parcare, pentru a ajunge la manastire, trebuie sa urci pe o carare din parcare. :)

Dupa vizitarea manastirii si intoarcerea la masina se continua pana la Manastirea Sfanta Treime, aflata cam la 1,5km distanta, unde se lasa masina in parcare si se coboara intai pe un drum pietonal pana in apropierea stanci pe care se afla manastirea, iar apoi urcandu-se vreo 145 de trepte sapate in stanca, pentru a ajunge in curtea manastirii. Din parcarea Manastirii Sf. Treime se continua cu masina inca vreo 700m pana la Manastirea Sf. Stefan, unde este amenajata o parcare chiar la intrarea in curtea manastirii.

Dupa vizitarea si a acestei ultime manastiri se poate cobori direct in Kalambaka, intorcandu-ne un kilometru pana dincolo de parcarea Manastirii Sf. Treime si se urmeaza drumul asfaltat, in dreapta.

Orice varianta de vizitare ai alege, merita din plin aceasta vizita.

- Skiahos

Se mai pot alege si excursii spre faimoasa insula Skiathos, pentru iubitorii de croaziere si de plaje cu nisip fin. :))

- Nei Pori (trandaveala) :))

Se poate alege, bineinteles, ca doar suntem la mare in Grecia, :)) si plaja +mare.

Dintre toate plajele din zona, pe care am apucat sa dam o raita :)), ne-a placut cel mai tare ce de la Nei Pori. Curata, cu nisip fin, intrarea lina in mare, apa curata.

Iar de mancat poti alege din multitudinea de terase insirate de-a lungul plajei.

Pe ales. Cu meniuri si in limba romana, afisate la vedere pe trotuar.

Noua din cele cateva incercate ne-a placut Terasa Alkazar. :))

Cam atat cu povestea mea! :)

Ce pot spune in final este ca noi ne mai dorim sa ajungem in aceasta zona, avand o tema principala nerezolvata: Drumetia pe Vf. Mitykas.

Cand se va concretiza, nu stiu, dar sa speram ca destul de curand! :)):)):))

---

VIZUALIZĂRI: 4069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI