Hallstatt - un orasel de poveste

TIPĂREȘTE

Fotografiat si vizitat anual de mii de turisti, copiat si construit de arhitectii chinezi in provincia Guangdong, oraselul de pe malul lacului Hallstatt este unul dintre cele 20 de locuri ale lumii care a intrat atat in patrimonial cultural Unesco (1997) cat si in cel natural.

Orasul are in spate o istorie de peste 4000 de ani, din timpurile cand minereul de sare a inceput sa fie exploatat si folosit ca mijloc de schimb.

Prima noastra oprire in Hallstatt a fost la mina de sare (Salzwelten Hallstatt) caci vremea ne-a fost potrivnica si a tinut-o tot intr-o ploaie. Mina se pare ca este cea mai veche din lume, se viziteaza in grup organizat, cu ghid.

Dar inainte de vizita propriu-zisa in mina, urcam cu Salzbergbahn (furnicular, trenulet) pina in Hochtal si de aici cu un lift panoramic spre platforma Aussichtsplattform Welterbeblick aflata la 350m deasupra lacului Hallstatt.

Panorama superba si impunatoare se deschide in fata noastra, la picioare avem lacul si intregul orasel. Facem fotografii si ne “clatim ochii” cu frumusetile naturii si cele create de mana omului si plecam apoi insotiti de alti zeci de turisti spre intrarea in mina.

Dupa ce intram ne primim salopetele, asa zisul costum de miner (lipseste lampasul) colorat diferit in functie de dimensiunile turistului, intreaga actiune este foarte amuzanta si starneste zeci de blituri ale aparatelor minerilor de ocazie. Asteptam sa ne vina randul pentru vizita, formam un grup care condus de ghid trece mai intai prin 2-3 camere muzeu unde cei interesati pot citi pe cateva panouri informatii despre aceste locuri istorice si depre exploatarea “aurului alb” care a dus la dezvoltarea oraselului si apoi plecam

prin tunelul Christina (numit dupa mama imparatesei Maria Tereza) sa exploatam mina.

Spre deosebire de alte mine vizitate de noi, aici traseul se face pe jos. Ghidul explica in germana si apoi in engleza despre cum a fost exploatat zacamantul acum mii de ani si cum este el astazi scos la suprafata, ne conduce prin tunelurile inguste cu peretii din sare, unde cei mai mici vizitatori din grup, de vreo 4 ani, curiosi din fire, incep sa linga sarea, spre amuzamentul nostru, al tuturor.

Coboram pe cele 2 tobogane de lemn, primul este doar un preambul, are numai cateva zeci de metri, dar al doilea este una dintre principalele atractii fiind considerat cel mai lung tobogan din lemn din Europa (64 metri); astepti la semafor pentru a porni coborarea (unde ni se face si o fotografie pe care a putem cumpara apoi la iesire cu 5 euro) spre inima minei. Pe fotografie este trecuta si viteza care ai avut-o, noi mai usori am reusim sa fim printre primii din grup, cu 28,1km/h.

Ultima oprire este langa “Salzsee”, lacul format in inima minei, unde cu ajutorul proiectiilor si a unui spectacol de lumini si culori se prezinta istoria locului si povestea minerilor, iar un miner-robot in marime naturala, vorbeste despre viata celor care lucrau in mina.

Am avut ceva probleme cu sonorul si pentru a nu pierde prea mult timp, ghidul ne-a spus el povestea faimosului “Mann im Salz” un miner care a trait in urma cu 2.500 de ani si care a fost descoperit, perfect conservat, in 1734. Trupul i-a fost ingropat intr-un loc secret din Hallstatt. La sfarsitul vizitei suntem condusi cu un trenulet prin tunelurile inguste si intunecate spre suprafata.

In magazinul salinei se pot cumpara borcanele cu sare extrasa chiar din mina din Hallstatt si diferite suveniruri.

Cei care vor sa faca o plimbare sis a se bucure de privelistea minunata a lacului si imprejurimilor, pot cobori de la mina pe o poteca asfaltatata pina jos in vale. Asa am facut si noi dar pe ultima bucata am prins o ploaie torentiala care ne-a impiedicat sa mai facem vreo fotografie.

In ziua urmatoare am fost mai norocosi si s-a aratat soarele. Venind dinspre Gossau unde aveam cazarea, despre care puteti citi aici: vezi impresii

am lasat masina din nou in parcarea generoasa de la mina de sare si am strabatut oraselul la picior. Am trecut pe langa micul centru istoric si ne-am indreptat spre Beinhaus (Osuarul) aflat in cimitirul de la Michaelskapelle, urmand „Welterbe Rundweg“, un drum panoramic ce te poarta pe la cele mai importante atractii din orasel.

Intrarea in osuar costa 2-3 euro si fiecare vizitator primeste o hartie cu cateva informatii (in engleza, germana, chineza si chiar romana) despre aceasta colectie unica de 610 cranii pictate.

Pe scurt : cimitirul orasului fiind neincapator si neexistand posibilitatea sa se extinda, localnicii au decis ca dupa 10-15 ani, trupurile sa fie deshumate si oasele mari si craniile sa fie depozitate in Osuar ca un fel de a doua inmormnatare. Cu ajutorul picturilor si al literelor de pe cranii a fost pastrata identitatea anterioara a membrilor familiei.

Această tradiție a început în 1720 n. Hristos. Cel mai recent craniu a fost depus in osuar în 1995 si este situat chiar lângă cruce. Această femeie a murit în 1983, si a fost dorința ei personala de a fi plasata aici.

Cine are această dorință, trebuie sa o stabileasca prin testament. După 10 de ani de pace in mormânt, craniul este curățat și vopsit chimic. Cele doua cranii sub crucea au fost pictate simbolic cu un șarpe (simbol al morții, păcatului - Adam și Eva).

Majoritatea locuitorilor aleg insa in zilele noastre sa fie incinerati.

La numai cateva minute de plimbare de centrul oraselului se afla un ” fotopoint” pe unde au trecut milioane de vizitatori care se opresc pentru a surprinde pentru cateva clipe unele dintre cele mai impresionante peisaje din zona. Acest fotomotiv il veti regasi in oras pe o multime de vederi si tablouri oferite spre vanzare turistilor.

O plimbare cu vaporasul turistic pe Hallstättersee ne ofera o alta fateta a acestuia. In turul cu vaporasul capitanul ne prezinta cateva date turistice despre asezare apoi ne lasa sa admiram in liniste casele elegante si inghesuite unele in altele, dispuse in trepte si despartite de cate o straduta ingusta, bisericile vechi si restaurantele care se reflecta in apa clara a lacului montan.

Mie personal orasul vazut de pe apa mi-a placut cel mai mult, luat la picior mi s-a parut asaltat de turisti (mai ales chinezi) unii grabiti, altii agitati dar marea majoritate relaxati care isi asteptau cuminti randul pentru a lua un loc la restaurantele care serveau peste prins direct din lac sau specialitati dulci, specific zonei.

Pe strada principala de la intrarea in Hallstatt pina in port se gasesc magazine cu suveniruri, atat cu produse ceramice specific zonei cat si cu sare si din sare, in toate formele si dimensiunile, in sticlute pictate manual, magneti si alte prostioare.

Am intalnit locuitori imbracati in port traditional si apoi am descoperit si un magazin unde cei interesati pot inchiria aceste costume pentru o sedinta foto.

Oraselul Hallstatt este pe drept cuvant numit si perla regiunii Salzkammergut datorita peisajului incantator in care s-a dezvoltat de-a lungul timpului cat si datorita atator locuri turistice de vizitat.

In zilele urmatoare incerc sa va povestesc cate ceva si despre Hallstätter See vazut de la peste 2000m.

pina atunci,

vacante placute sa aveti!

---

VIZUALIZĂRI: 7573 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI