GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Poveste ... zona Fethiye - Oludeniz
Banc:
Iată jurnalul de vacanță al unei tinere femei:
Vineri: Voi porni într-o adevarată aventură, mi-am cumpărat bilet pentru o saptamană de croazieră, plecăm mâine!
Sâmbătă: Ne-am îmbarcat, nava este superbă, timpul este frumos, marea este calmă...
Duminică: Peisajele sunt extraordinare! În plus, comandantul m-a invitat să cinez la masa sa și m-a tratat foarte curtenitor.
Luni: O nouă invitație din partea comandantului. La fel de curtenitor, dar am avut impresia vagă că vrea să mă invite în cabina lui.
Marți: Nu mai am niciun dubiu asupra intențiilor comandantului, devine din ce în ce mai insistent.
Miercuri: Omul ăsta e obsedat! M-a amenințat că scufundă vasul daca voi continua să-i refuz avansurile.
Joi: Tocmai am salvat viața a 300 de persoane...
Acest review nu mi-a plăcut. Prea scurt. Prea tehnic. Fără detalii. Când călotărești, povestești.
Deci… poveste …
Păi, dacă tot suntem în Letoonia Club și se străduiesc gazdele noastre să ne facă să nu mai ieșim din clubul lor, după vre-o patru zile de leneveală, ne luăm inima în dinți și evadăm, să vedem ce găsim interesant prin Fethiye asta.
Păi uite așa, mai pe după amiază, ne urcarăm în căruțe și o luarăm ușor către tot înainte.
Ei, dar până să ajungem noi în târg, luarăm iar juma' de peninsulă la bătut, urcarăm pe munte și de acolo ne apăru portul, în toată splendoarea lui. După ce ne-am săturat de clișeul apă, catarge, mare soare, ne-am oprit câteva minute la șantierul naval de iahturi, căci barcazurile și caicele cu care se fac croazierele din port sunt construite pe plan local. După ce ne-am convins că lucrează temeinic, am hotărât că e musai să ne plimbăm și noi cu o minunăție d'aia cu pânze.
Și uite cum, pe nesimțite, am ajuns și în oraș. Păi acolo, vrei, nu vrei, o iei pe langă port, o mare de catarge și barcazuri de toate felurile de ai vrea să te plimbi cu toate. Dar despre ele povestim mai târziu, că doar am venit să vedem ce e cu orașul. Fethiye este un oraș modern, așezat pe coasta muntelui având o zonă de promenadă superbă pe malul mării, cu vile și hoteluri cochete, palmieri, și multă vegetație. Portul este spectaculos, mai ales în amurg, când soarele coboară peste catargele vaselor.
O altă zonă de promenadă este Calis Beach, o plajă micuță, cochetă ce e mărginită de hoteluri și terase ce dau un farmec aparte mării. Tot de pe această plajă, turcii se laudă că se vede cel mai frumos asfințit. Nu am vrut să-i contrazicem așa că... pozne, mai departe trage fiecare ce concluzie vrea. Din punct de vedere marketing, plaja e plină cu anunțuri cum că noaptea ar veni broaștele Caretta Caretta să depună ouăle, dar... la întrebarea noastră, pusă unui chelner de la o terasă pe unde am păpat, am primit un răspuns pe care naivitatea noastră și mai ales dorința mea de a vedea aceste broaște (povestesc mai târziu ce e și cu ele), îl cam meritau : „ prieteni, nu am reușit niciodată să stau treaz atât de târziu încât să văd broaște, dar s-ar putea chiar să apară cândva... noi tot sperăm “. Acum, că am deslușit-o și pe asta, să trecem la prețuri: dacă luai masa prin port sau pe la Calis, scoteai cam dublu față de ce ți se cerea pe la crâșmele de prin bazar. Nimic de speriat dar totuși: salate 8 – 10 TL, paste 14 – 18 TL, pizza 16 -20 TL, berea Efes sau Tuborg 14 TL și cam atât am ținut minte. Noi, doi adulți și una bucată copil, am mâncat calamar, pizza, Șiș Kebap cu cartofi și salată, ceva salată de post, niste cipsuri la modă (în traducere liberă, o barabulă feliată în spirală, înfiptă pe o țepușă, scufundată în ulei încins și dată cu condimente), bere, sucuri și am lăsat cam 35 euro pentru toată treaba asta.
Ei, dar deviarăm nițel de la traseul din după amiaza aceea, așa că, să revenim. După ce lăsarăm otovehiculul într-o parcare prin port, ne apucarăm să vedem ce e cu bazarul. Păi aici se pare că nu prea sunt doritori de magneți, parfumuri contrafăcute și alte zorzoane ieftine. Bazarul nostru, care este situat în orașul vechi, zona se numește Passepartout, duce lipsă atât de clienți cât și de celebrele bazaconii întâlnite prin 'Stanbul sau Kusadasi, acest fapt fiind urmarea, după părerea mea, a națiilor de turiști ce vin în zonă și anume, ruși, nemți, englezi, ce par a fi interesați mai mult de o masă bună și o priveliște de vis decât de ochiul magic și rahat ieftin la preț de speculă. În consecință, jumătate din bazar este ocupat cu tarabele cu suveniruri iar cealaltă jumătate are magazine de pe la firme mai cunoscute (Koton, Waikiki și alții).
În spatele bazarului se află piața de pește, merită dat un ochi și pe acolo, îți alegi ce pește proaspăt vrei, îl plătești și se poate găti pe loc existând niște terase/restaurante care pentru câteva lire ți-l gătesc și ți-l servesc cu o salată. Tot pe aceeași alee, care se continuă prin spatele bazarului, găsești câteva tease curățele, cu mese puse la umbra copacilor, unde se poate mânca bine, mai ieftin decât în port.
Orașul continuă în sus, pe munte, începând o zonă cu case din ce în ce mai vechi, aducând aerul de târgușor turcesc de odinioară. Deasupra localității tronează liniștite, netulburate de trecerea mileniilor, morminetele Lyciene. Acestea pot fi vizitate, la ele ajungându-se pe doar pe jos pe ultima porțiune de drum.
Dar am povestit destul despre oraș, a venit vremea să poposim și prin port. Marina, cum o denumesc ei cu mândrie, este superbă de vizitat noaptea, când toate barcazurile și caicele, cu pânzele strânse, se leagănă alene lângă dane, luminate discret, cu luna reflectată în apa ce le înconjoară.
Păi și... acum începe bâlciul! Ce credeați, că totul a fos de vis? Nu se poate!
Plimbați, mancați și cu chef de plimbări pe mare, iată-ne ajungând și lângă primul vas.
Turcul care se străduia să facă rost de pasageri, sare fericit :
„ Hello, do you want 12 islands boat tour? ”
Eu cu lecțiile făcute, știam ce vreau:
“Ioc 12 islands, I want Caretta caretta tour! ”
Îl văd pe turcu' meu cum se pleoștește instant și îmi răspunde blocat:” Caretta caretta ioc! ”
Mai că îmi venea să-i zic ca Ismail, din “Toate pânzele sus” “ Sictir pezevenki Strikland”, da' m-am abținut.
Trec la următorul turc, ăsta deja ne vrăjise consoartele să urce și să îi viziteze nava. Același dialog, aceeași stupoare iar mie deja începea să-mi crească tensiunea... doar bătusem atâta amar de drum să văd minim o broască. Și ăștia își puseseră în cap să mă trombonească.
În tot timpul scenetei noastre, turcul din dreptul barcazului următor râdea că de, eu vă făcui rezumatul, dialogurile fuseseră nițel mai ample și cu mimica de rigoare. Mă cheamă și îmi explică de ce „Caretta caretta ioc”... păi distanța e mare până în delta Dalyan și ar costa mult. Așa că toată lumea bagă 12 insule și cam atât. Omul sperase să ne convingă să mergem cu el în croazieră, dar a obținut exact contrariul, am luat-o la pas ale' și am început să căscăm gura sictiriți la corăbii, fără să mai întrebăm pe nimeni nimic.
Păi și cum ne plimbam noi, ne trezim că sare o juma' de turc (cam 1,60 cu încălțări cu tot) de după o tejghea și zor nevoie că trebuie să vedem corabia lui. Eu pufnesc și dau să plec mai departe, dar soața deja mă părăsise. Adevărul e că aveai la ce să te uiți, construită în 2014 la șantierul din Fethiye, cu lemn de tec și tot tacâmu', două catarge, lucea în bătaia lunii. Și uite-ne pe noi urcați frumușel și turcul nostru tot umflându-se în pene: „26 pasageri maxim, navigăm și cu velele, dar mâine nu se poate, că e toată ocupată”. Păi și mă puse naiba să-i spun că nu e nici o problemă, că oricum mâine nu puteam nici noi, deoarece va fi ziua fiului meu. În momentul ăla, urmașul lui Ismail s-a schimbat la față și a exclamat: „ E ziua copilului tău? La noi copii sunt sfinți! , Mâine neapărat mergeți cu noi în excursie, vă rezerv toată zona asta, că voi sunteți mari și trebuie să vă simțiți bine (adevărul e că, suma greutății mele și a prietenului meu ajunge pe la vre-o 230 de kile, cam de patru ori cât a turcului din fața noastră și omulețul ne oferea un loc superb pe puntea de jos, aproape de botul corăbiei) și tortul pentru copilul tău îl iau eu, este plăcerea mea. Nu sunt bogat, nu va fi un tort mare, dar eu așa vreau este plăcerea mea”. Nu am mai putut spune nimic, nu mai aveai cu cine să te înțelegi așa că uite-ne și cu excursie luată.
Dimineata următoare vaporașul ne-a luat direct de pe pontonul portului clubului nostru și a ieșit o super excursie. Nu vă spun decât că treceți pe lângă mult mai multe insule, sunt vre-o 6 opriri, două dintre ele fiind superbe, Flat island și Aquarium bay (pun pozne). La fiecare oprire se înoată. Ca și prețuri, între 35 și 50 TL depinde de numărul de pasageri pe care îl poate lua nava. În preț este inclus și prânzul, băuturile se plătesc. Noi am preferat caicul, fiind mic și navigând și cu vele (cele mari nu au catarge) și a fost o experiență pe care nu o vom uita prea curând.
Despre tort nimeni nu a zis nimic toată ziua, turcul din seara precedentă nefiind pe vas. La un moment dat, fi'miu a comentat ușor trist: „ nu mi-au dat ăștia tort și doar au promis. Da' lasă că a fost o excursie super! ” Nu cred că îl durea de tort (nu se omoară după dulciuri) cât de faptul că îl crezuse pe Ismail în devenire. Dar... după ce au fost strânse velele și vasul nu s-a mai balansat, cam cu jumătate de oră înainte de sfârșitul călătoriei, a început să se audă în boxe „happy birthday song” și apăru una bucată turc cu tortul plin de artificii. Eeee, îl luase p' al meu vria. Luarăm câte o felie și restul îl dădurăm înapoi, cu gândul că mănâncă și echipajul. Băieții au mulțumit și l-au împărțit tuturor copiilor de pe vas. A fost o chestie super mișto. Cam asta fu treaba cu boat trip.
Ce mai făcurăm? Păi ne duserăm într-o după amiază la Valea fluturilor. Asta e o râpă nemernică ce pornește din mare cu o bucată mică de plajă și se întinde până aproape de vârful muntelui Babadag. Primăvara zona e plină de fluturi și cu niște specii unice, dar noi ne-am ales doar cu peisajul. E spectaculos și pe șosea, dar e musai de dat o tură și cu vaporașul. Pe plajă nu se poate ajunge decât pe calea apei. Există excursii fie din Oludeniz, fie din Fethiye. Drumul pe munte superb, cu niște peisaje de... pun pozne... Până să înceapă urcușul pe Babadag, drumul trece pe lângă stațiunea Oludeniz. Nu pun pozne da' la anu', dacă 'om reuși să ajungem iar prin zonă, musai două zile fix pe plajă luăm cazare. Am văzut eu niște căbănuțe micuțe … hmm …
Ca să se încheie totul cum trebuie, prinserăm și apusul pe plaja Calis... Turcii zic că ar fi cel mai frumos apus... De când am început să scriu și până acum mă mai uitai pe poze și cred că nu se înșeală prea mult...
Ce nu văzurăm... și am fi vrut: Defileul Saklikent, Oludeniz boat tour, Dalyan boat tour (Caretta caretta – la anu’ musai le văd eu), Patara Beach și mai sunt...
Dar... zilele se scurseră, nopțile trecură și a venit vremea să plecăm spre casă. Am lăsat încă multe locuri nevăzute. Dar acum știm sigur că există.
De revenit... cu siguranță!
Trimis de Spakko in 27.08.16 21:07:05
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Spakko); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Spakko: Felicitări pentru vacanţa reuşită pe care aţi avut-o. Citind articolul tău, m-ai reintrodus în atmosfera vacanţei mele din 2011 petrecută în zonă şi zău că mi s-a făcut aşa de dor...
@irinad: Mulțumesc mult! Eu mi-am mai lăsat locuri nevăzute încă, plus un pic din suflet pe acolo, tocmai ca să am motive să mă mai duc...
@Spakko: Minunat! Mulțumesc! Ador poveștile, ești pe gustul meu. Nu știu pentru ce să te felicit întâi: pentru vacantă, pentru banc, pentru poveste, pentru cuvintele așezate aici, pentru pozne... sunt pe telefon si nu le văd bine, dar promit că mâine mă uit cu mare atenție. La mulți ani pentru copil! Să vă trăiască! Felicitări pentru tot și pentru toate!
@krisstinna: Mulțumesc mult pentru felicitări (sau pentru tot snopul de felicitări) ! Promit că, în limita timpului disponibil, va mai fi un review, de data asta ceva mai tehnic, dar tot vesel, al unei locații din Canakale. Titlul... posibil "Eunucul de la 3.45". Deci, clar se lasă cu caterincă. Vacanțele intră în sarcina mea casnico-familială și mi-am propus ca fiecare să fie mai frumoasă (interesantă) față de cele anterioare. Că să iasă așa, de la proiectare și până la execuție durează cam un an. Pozele au fost cel mai dificil de ales la acest review. Din vre-o 2000... greu de selectat doar vre-o 60, mai ales că fiecare încerca să spună câte o poveste.
Să știi că și mie îmi plac poveștile tale, le-am citit încă dinainte să încep să scriu și ai fost una dintre persoanele care m-au convins că poți scrie și frumos despre lucruri simple, care pentru alții pot părea poate banale, atâta vreme cât poți scoate în evidență frumosul din ele. Îți mulțumesc, la rândul meu, poate că dacă nu ați fi scris, tu și încă câțiva, nu aș fi făcut-o nici eu!
@Spakko: In primul rand LA Multi Ani! pentru copil. In al doilea, al treilea si etc rand un articol superamuzant, despre o destinatie minunata.
Totul e povestit cu umor incat la un moment dat nu stiu daca mai esti atent la obiectivele povestite aici sau esti atent la poantele spuse.
Iar pozele, asa cum spui si tu, fiecare are povestea ei.
Felicitari, votat cu mare placere.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Oludeniz un 'must' — scris în 28.08.23 de mihai.panait din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 2 nopți la Oludeniz — scris în 08.11.21 de webSorin din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2021 O scurtă vizită în Oludeniz???? — scris în 07.08.21 de M'Liviu din R�MNICU V�LCEA - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Oludeniz-turquoise, munte si mare (partea 2) — scris în 01.08.19 de adryana din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Oludeniz — turquoise, munte si mare (partea 1) — scris în 01.08.19 de adryana din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2018 Noiembrie numai bun de facut baie in Marea Mediterana, la Oludeniz — scris în 30.01.19 de geruladacul din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Fethiye - Oludeniz, prima data in Turcia — scris în 01.07.18 de geruladacul din BUCURESTI - RECOMANDĂ