Comorile din Fethiye. Amyntas Rock Tombs și Kayakoy, „Orașul Fantomă”

TIPĂREȘTE

Dacă ajungeți în zona Fethiye-Oludeniz, provincia Mugla, e musai să nu ratați ocazia de a vizita celebrele Amintas Kral Mezarli / Amintas Rock Tombs și Kayakoy/„Orașul Fantomă” . Două obiective care se mândresc cu titulatura de Muzee în aer liber.

Nu am avut inițial ocazia să vizitez cele două atracții în cadrul unui grup organizat. Pentru asta am aranjat un tur privat pentru data de 16 septembrie cu plecare din parcarea Letoonia Club Hotel, la orele 10:00. Ghid ne-a fost o turcoaică drăguță care a oferit cu promptitudine răspunsuri la întrebările noastre, în limba engleză evident. Accesul la cele două obiective a fost inclus în prețul turului privat.

S-a mers pe traseul Fevzi Cakmak Cadessi și Abdi Ipecki Cadessi, cu o scurtă oprire la Asiklar Tepesi/Dealul Îndrăgostiților pentru a admira superba panoramă a golfului și orașului Fethiye, după care s-a trecut pe Kaya Cadessi până la destinație. Menționez că în apropiere se află ruinele vechiului Castel, Kalesi, închis din motive de siguranță.

Ajuns în zona cunoscută și sub numele de „Mormântul Lician/Likya Anit Mezar, m-a impresionat enorm fațada impresionantă, sculptată în stâncă, cu detalii ornamentale care spun povești din trecut. Pe măsură ce m-am apropiat de situl istoric, am simțit un sentiment de uimire față de dăruirea și măiestria artistică cu care a fost creat. Încadrat de frumusețea naturală monumentul oferă nu doar o privire asupra practicilor funerare antice, ci și priveliști uluitoare asupra mediului înconjurător, ceea ce îl face un loc ideal pentru fotografii și reflecții.

Monumentul este ușor accesibil, invitând turiștii să facă o călătorie înapoi în timp și să aprecieze moștenirea culturală a licienilor. În timp ce m-am plimbat prin această minune arheologică, realizând fotografii uimitoare, am reflectat asupra poveștilor antice și a vieților celor care au locuit odinioară pe acest ținut captivant.

Printre numeroasele morminte de stâncă sculptate în pantele abrupte ale dealulurilor sudice, orientare spre nord și ușor vizibile din valea de dedesubt, cel mai faimos este cel al lui „Amyntas, fiul lui regelui Hermagios” din antica Macedonie. Până la mormânt se urcă multe trepte care solicită mușchii picioarelor la maxim, dar merită efortul pentru că atunci când ajungi în vârf imensul mormânt își arată întreaga splendoare. Este probabil unul dintre cele mai spectaculoase morminte săpate în stâncă din Turcia.

Amintas Rock Tombs, datat în secolul al IV-lea îHr de lucrările epigrafice, are forma fațadei unui templu ionic în stil„in antis” , stâlpi de pe ambele părți ale unei uși sau intrări, reflectată pe suprafața stâncii. La capătul căii de acces, la mormânt, a fost construită o scară lungă. De la capătul scărilor se ajunge la mormânt urcând „crepidomul” cu patru trepte, o platformă cu mai multe niveluri pe care este ridicată suprastructura clădirii. La prima vedere, coloanele ionice sculptate în stâncă solidă atrag atenția. În partea de mijloc a coloanei din stânga este scris, , Amyntas, fiul lui Hermegios” , în alfabetul din secolul al IV-lea îHr. Chiar în spatele coloanelor, în părțile superioare ale pereților frontali, unul în stânga și celălalt în partea dreaptă vestică a camerei sunt vizibile câte trei embleme – rozete – pe fiecare perete. Emblemele de pe peretele frontal vestic au fost erodate de apa subterană care se infiltrează prin roca principală. În partea superioară a coloanelor în stil ionian se află două „arhitrave” în trepte, grinzi care se sprijină pe capitelurile coloanelor, și deasupra acestora, „geisipode” , dinți asemănători cu arhitectura din lemn la capetele grinzilor. Pe fronton se află „acroliți” , dintre care unul a fost complet distrus, iar celelalte două parțial deteriorate.

Intrarea în camera funerară arată la fel ca intrarea unui templu cu o planificare de tip „antis” .

Ornamentarea din lemn și metal este împodobită cu mare măiestrie. Pe reprezentarea ușii împărțite în patru panouri principale, se observă imediat reprezentări de cuie metalice prelucrate delicat. Există trei suprafețe separate de piatră de-a lungul celor trei pereți ai camerei funerare, care are un acoperiș plat. Unii turiști și-au lăsat amprenta pe ușa de acces și pereții interiori, desenând inimioare și gravând înscrisuri cu vopsea sau graffiti. Păcat că așa respectă ei memoria înaintașilor.

Două din numeroasele morminte de pe partea stângă a pantei sunt mai mici decât mai mici decât Mormântul lui Amyntas. Acesta și alte morminte de pe partea estică a pantei abrupte sunt în general recunoscute ca fiind cele mai bune exemple de prelucrare a metalului și lemnului din Lycia.

Acest grup funerar, considerat simbolul orașului, și-a pierdut din păcate o parte din caracter din cauza eroziunii provocate de factori naturali.

În Fethiye, și în împrejurimi, se pot găsi câteva decupaje în piatră, sarcofage și multe alte morminte. Unul dintre cele mai bune exemple de morminte-sarcofage se află imediat la est de Primărie (Municipalitate). L-am amintit în review-ul „Fethiye. Bijuteria provinciei Mugla” .

Fiind unul dintre cele mai magnifice exemple ale civilizației liciene, Amyntas ne poate servi drept ghid în călătoria prin istorie, nobilimea secolelor unită cu măreția muntelui unde mormântul regelui este sculptat în deal.

Vizita la Amyntas Rock Tombs a luat sfârșit după o oră, la fix, când două tinere se pregăteau pentru o ședință foto în fața mormântului. Am coborât în parcarea de la capătul Kaya Cadessi unde ne aștepta ghida cu mașina. Înainte de a ne urca la bord am avut ocazia să admir întreg ansamblul de morminte săpate în stâncă de pe partea estică.

S-a continuat călătoria către Kayakoy„, Orașul Fantomă” , aflat la 5 km sud distanță de Amyntas Rock Tombs. Traseul străbătut este plin de serpentine printre dealurile împădurite.

Kayakoy, cunoscut în Antichitate sub numele de Lebessos și pronunțat mai târziu Livissi, este o așezare cu o istorie foarte bogată. A fost construit probabil în secolul al XVIII-lea îHr pe locul orașului antic Lebessus. Morminte liciene pot fi găsite în sat și la Gokceburum, la nord de sat. Cu toate acestea, Lebessus este menționat ca episcopie creștină în documentele oficiale scrise pe vremea împăratului bizantin Heraclius, în jurul anului 640 dHr.

Livissi este probabil locul unde locuitorii insulei Gemiler au fugit pentru a scăpa de pirați. A cunoscut o renaștere după ce Fethiye (cunoscută sub numele de Makri) din apropiere a fost devastată de un cutremur în 1856 și de un incendiu major în 1885. Peste 20 de biserici și capele au fost ridicate în sat și la câmpie (Taziarhas – Biserica de Sus; Panayia Pyrgiotissa – Biserica de Jos; Sfânta Ana și Sfântul Gheorghe). În jurul anului 1900 avea o populație de aproximativ 2000 de locuitori, aproape toți creștini ortodocși greci, în marea lor parte meșteri profesioniști.

Istoria urma să joace un renghi sărmanilor oameni. În anul 1922, după victoria naționaliștilor turci împotriva trupelor grecești, s-a decis strămutarea locuitorilor din Kayakoy pe insulele grecești din Marea Egee. Mulți nu au vrut să plece, dar l-a amenințarea cu pierderea vieții au cedat presiunii. Noul regim instaurat în Turcia le-a interzis prin lege să se reîntoarcă în vechea Lycie prin schimbul de populație din anul 1923 (Convenția cu privire la schimbul populațiilor elenă și turcă semnată la Lausanne) . Turcii strămutați în regiune proveneau din zona Kavala, estul Macedoniei grecești, și au refuzat categoric să ocupe casele părăsite de greci. În schimb, au întemeiat un alt sat mai la vale. Astfel, Kayakoy, satul grecesc, a rămas părăsit.

Multe din clădirile abandonate au fost avariate în urma cutremurelor din 24 – 25 aprilie 1957. De atunci și până astăzi timpul și-a pus amprenta asupra ruinelor.

„Orașul Fantomă” , acum păstrat ca sat-muzeu în aer liber, se poate vizita individual sau în grupuri organizate. Turismul reprezintă cel mai important factor economic al locului. Pe 9 septembrie 2014 guvernul turc, condus de Ahmet Davutoglu, a anunțat planuri de dezvoltare a satului, intenționând să ofere un contract de închiriere pe 49 de ani care să deschidă parțial „situl arheologic Kayakoy pentru construcții” . Se avea în plan construcția unui hotel, precum și a unor facilități turistice care vor cuprinde o treime din sat.

La momentul vizitei mele în acest sanctuar, 16 septembrie 2021, am găsit la intrare o parcare flancată de Restaurantul Lebessos și Cafeneaua Poyraz. Doar un mic număr de case au fost restaurate total sau parțial pentru a fi ocupate.

Sub îndrumarea ghidei, ne-am îndrumat pașii pe străduțele inguste, trecând pe lângă numeroase ruine care cândva au compus acest sat. Aproximativ 500 de case și alte edificii în stil grecesc, dărăpănate, dar încă în mare parte în picioare, care acoperă un mic versant și servește drept popas pentru turiștii care vizitează Fethiye și Oludeniz. Puține indicatoare care să ofere turiștilor detalii despre ruinele existente. Satul este gol, cu excepția grupurilor de turiști și a vânzătorilor ambulanți care vând produse lucrate manual.

În ciuda acestui fapt, Kayakoy rămâne o amintire fascinantă a unei epoci trecute. UNESCO l-a adoptat ca„Sat Mondial al Prieteniei și Păcii” .

Vizita în acest sanctuar îndeamnă la reflecție pentru ca greșelile istoriei să nu se mai repete. Kayakoy rămâne încă o amintire vie, o rană care nu se va închide prea curând. Cine va vizita acest loc, luând contact cu istoria sa, va înțelege acest lucru.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 29 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI