Perlele insulei Thassos, golfurile Aliki, Agios Ioanis si Paradise Beach

TIPĂREȘTE

Satui de aproape 30 de km de “vaslit cu adidasii pe sosele si drumuri de tara”, intram in “agentia greceasca cu romani” din Limenas unde “ingerii nostri pazitori”, Cosmina si Ovidiu ne-au rezervat un autoturism Matiz pentru 5 zile.

Cosmina ne-a facut si un plan al vizitarii insulei, spunandu-ne unele lucruri noi, spre exemplu ca s-a mai construit o sosea in varf de munte, ca a aparut chiar si un lac de acumulare pe-acolo, chiar daca pe harta nu apare, (noroc ca nu l-am gasit ca tot n-avea apa) si ca la Giola, este cam greu de ajuns si ca in piscina sirenelor nu e mereu apa decat atunci cand sunt valuri.

Inchirierea unei masinute pentru 5 zile costa 125 de euro, plus benzina, pentru care noi am mai plusat 55 euro. Masinile firmei auto partenere aveau toate asigurarea platita. Existau bine-nteles pe insula si alte firme de inchiriat masini, care, practicau insa cam aceleasi preturi, 25 euro pe zi.

Un motoscuter costa 15 euro pe zi iar daca il inchiriai pentru 4 zile sau mai mult, pretul scadea la 14 euro pe zi. Cand e vorba de ales, alegi intotdeauna o firma in care exista romani, care, sunt sigur ca intr-o tara straina, nu te vor lasa balta sau jecmani in caz de necaz.

Asadar, la ora 9 dimineata, o domnisoara frumos imbracata care, atat am retinut, ca ne-a spus de doua ori “I’m Ukrainean”, ne-a pus sa semnam un contract si ne-a luat banii, apoi ne-a lasat masina la poarta si ne-a zis sa nu facem ”safari” sau “raliu” prin insula si s-o aducem inapoi cu rezervorul plin ”pana la semn”, semn care era desenat si inconjurat cu un pix rosu pe un fel de xerocopie a ceasului de bord. Asadar aveam trei sferturi de rezervor plin si la sfarsit trebuia sa-l aducem la sediul firmei, idem.

Am pornit spre Aliki.

Drumul pana acolo e serpentinos, muntos si frumos. La stanga e marea, la dreapta e muntele imbracat intr-o mantie vesnic verde de pini. Casuta noastra pe patru roti avea aer conditionat, mergea excelent, consuma putin si mai avea si un radio cu 6 posturi dintre care pe vreo 4 nu auzeai decat discursuri despre “politikie” si “democratie” iar pe doua posturi aveai "politikie" si "muzikie"…Noi ne-am fixat pe unul cu muzica si nu l-am mai schimbat…

Dupa cateva zile in care la TV nu auzisem decat limba greaca, (care nu e o limba urata, mai toate cuvintele se termina in vocale…a, e. i. o, u sau in s), auzeam in fine si muzica americana! Cum? Americana? Cand se stie ca odata pe an, tinerii studenti greci din Atena demonstreaza in fata Ambasadei USA si sparg multe Mc Do-uri si alte magazine americane? In amintirea unor vremi de dupa al doilea Razboi Mondial cand USA “s-a dat prietena” cu regimul dictatorilor greci? …Muzica americana? ... Da, vremurile s-au mai schimbat la greci si “clientul nostru (adica noi), stapanul nostru (adica tot noi) ”… Am dat muzica ceva mai tare, asa precum rasuna manelele uneori pe la noi si am pornit la drum…

Soseaua circuminsulara masoara 96 de km si o strabati intr-o ora si 45 de minute…dar n-ai s-o faci in acest timp, ca e pacat! …atatea frumuseti intalnesti in cale, ca nu-ti ajunge nici o saptamana ca sa vezi cam tot ce-ar trebui.

Prima oprire am facut-o la Paradise Beach.

Am lasat masina in parcarea de langa sosea si am coborat spre plaje pe un drum in serpentina, taiat in munte, lung de vreo 5-600 de metri…la coborare e usor, la inapoiere, e mai greu…scoti limba de-un cot, afara sunt 30 de grade…plaja te surprinde prin salbaticia ei chiar daca nu e mare…ti se pare ca acum s-a nascut din mare…omul n-a atins-o deloc cu suflul sau civilizator…ai cateva locuri de parcare deasupra ei, cateva baruri si terase, umbrelute de paie, sezlonguri, nisip fin, fin, fin, pe margini sunt stanci cu locuri bune de inotat dar locuri de plimbare n-ai decat pe plaje. Intrarea in apa se face lin, si mergi asa mult timp, te-ntrebi daca nu ajungi cumva pana in Turcia, tot mergand asa, pe fundul apei…spre partea stanga a plajei vezi cocoasa insulei Kinyra.

Paradise Beach e un loc grozav dar e doar primul din ziua de azi. Plecam mai departe spre Aliki. Dana e la volan. Ii promit o coronita de maslini, precum primeau campionii olimpici din vechea Elada, daca ia curbele mai incet. O rog sa urmareasca daca apare ceva maro de-a lungul drumului. E vorba de niste tablite scrise cu alb in doua limbi. O limba o intelegem. Tablita te anunta ca pe-acolo se afla ba un sit arheologic, ba un muzeu, ba o manastire faimoasa.

Oprim apoi langa golful Agios Ioanis.

Coboram cu masina in serpentina pe un drum destul de rau…golful e insa superb…stanci, paduri de pin, lespezi de marmura ce rasar din apa, o sumedenie de pietre slefuite si colorate…uit pentru moment ca acolo unde sunt pietre sunt si arici de mare…intru in apa pana la brau ca sa fac fotografii…deodata ma vad inconjurat de o haita imensa de arici de mare mititei si simpatici, “ptiu, mancai-ar mama prajiti pe toti”…stiati ca aricii se consuma pe-aici prin Grecia? ... toti stateau cu tepii indreptati spre mine…am noroc si scap cu viata…dar promit sa-mi iau de-acuma-ncolo slapii…plaja e frumoasa dar scumpa…un sezlong plus o umbreluta costa 7 euro. Cred ca in pret intra si senzatia de bucurie pe care-o ai dupa ce scapi neintepat de aceste ghemotoace negre si tepoase, care sunt periculoase doar cand dorm. Atunci cand se hranesc, aricii se deschid ca niste polipi si tepii dispar inspre lateral.

Pe malul golfului se distinge si o casa in ruine a unui fost pescar. Zaresc si rampa pe care isi tragea el barca plina cu peste. De cand in zona au aparut pensiuni, multi pescari si-au agatat undita in cui si-au devenit “lucratori in turism”... parcarea masinii se face la umbra unor maslini batrani, care cred ca s-au nascut inaintea lui Hristos…da, da…exista pe-aici maslini care depasesc varsta de 2000 de ani…

La Aliki servim masa la terasa “Beautiful Alice”.

Alegem o masa cu vederea la mare. Alice ar fi fost si mai ”beauty” daca mi-ar fi dat cartofii prajiti mai calzi si mai multi. Musacaua lui Dana e insa buna. Dar n-am venit aici pentru cartofi prajiti si musaca. Incepem explorarea golfului.

Plaja e mica si simpatica, plina de ousoare sau lentile de marmora colorata, precum mai gasesti doar la Pefkari sau Livadi. O carare te poarta in jurul “capului Aliki”, cap stancos ce inainteaza ca un pinten in mare. Ne oprim la o grota mica in care s-a amenajat o capela. Lumanarile sunt gratis. Pe-acolo nu e nimeni. O scara frumoasa care te conduce la grota. Gasesti si chibrite sau brichete inauntru. Dana aprinde cateva lumanari. Stiu ca una este si pentru mine. Eu nu sunt prea bisericos, raman afara ca sa fac fotografii. Se vede si malul opus al golfului format din lespezi de piatra ce patrund piezis in mare. Apa e ba albastra, ba verzuie, ba turcoaz, ba albastru-verzuie-turcoaz. Golful e plin de barcute colorate, salupe si doua vaporase. In golf inoata cativa scafandri.

Ajungem la prima cariera de marmura, ocolind capul Aliki. Apoi la a doua. Carierele patrund mult inspre uscat, e ca si cum un monstru marin gigantic cu dintii de otel ar fi muscat de cateva ori din malul de marmura. Poate a fost balena alba Moby Dick ce-l cauta pe capitanul Ahab. Capitanul avea un picior de lemn. Cel adevarat era pe undeva prin burta balenei. Ne oprim sa admiram peisajul. Din fierbintea laguna verde-albastra inconjurata de pini, ajungem intr-un tinut rece, de marmura. Parca suntem pe un alt taram, totul in jurul nostru devine dintr-o data alb. Blocuri gigantice de marmura de forma geometrica stau inca netransporate si abandonate pe mal. Stau asa de doua mii de ani. Marmura se taia cu pene de metal dupa ce se cioplea in jur un canal cu ciocanul si dalta. Se sapau santuri tot mai adanci, apoi un fel de ghilotina despica blocul de marmura. Dupa ce era slefuit, acesta era incarcat pe corabii printr-un sistem dublu sau triplu de scripeti. Grecii au subtilizat metoda taierii blocurilor de marmura de la egipteni. Mai mergem o vreme pe aceasta planeta necunoscuta.

Ajungem la ”poarta stelara”. Este exact ca si in serialul SF de la TV. Ajunge sa treci de ea si te vei regasi intr-o alta dimensiune. Parca ti-e teama s-o strabati. Dincolo de ea nu e insa nimic, decat marea. De la terasa “Beatiful Alice”, se poate ajunge la ea in 5 minute pe o “scurtatura”, fara sa mai ocolesti pintenul stancos. In final se ajunge la al doilea golf Aliki, mai mic, unde este amenajata a doua plaje.

Vazand oamenii in sezlonguri simti ca te-ai intors de pe planeta alba, pe Pamant. Ai pe-acolo de vizitat si un sit arheologic. Povestea tragica a patroanei (de bordel) Aliki, v-am spus-o in urma cu un an. De la carierele abandonate se ajunge usor la casele de piatra, care au si ele o vechime considerabila. La Aliki, roca a invins Timpul. Aici omul se simte mic si neinsemnat si ramane fascinat si strivit de atata risipa de frumusete.

De la Aliki ajungem repede la cea mai frumoasa manastire ortodoxa a insulei, Arhanghelu Mihail, care fata de anul trecut, mi se pare neschimbata. La intrare primesti tot ceea ce e necesar ca sa-ti acopere partile mai dezgolite ale corpului, mai ales ca in vale, nu departe, se afla frumoasa plaje Livadi care geme de lume. Mi s-a explicat inca de la Limenas ca asa e obiceiul pe-aici prin Grecia…tinerele maicute nu trebuie sa vada frumusetea unor bicepsi sau pectorali de barbat, pentru a nu fi tentate sa paraseasca manastirea…explicatia m-a cam derutat.

O familie numeroasa de nemti isi pregateste camera de filmat si aparatele foto, dar “no photos” in aceasta manastire, asa ca nemtii fac cale-ntoarsa. …”No dogs, no smoking, no photos, no cameras, no pectorals, no biceps”…si-n ciuda atator restrictii, manastirea e una dintre cele mai vizitate de pe insula…poate si pentru ca in departare distigem silueta impunatoare si misterioasa a Muntelui Athos.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 11038 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI