Felix Romuliana - Palatul imperatorului Galerius

TIPĂREȘTE

De curând am aflat că există un traseu turistic - așa-zis "al împăraților romani" - care leagă locurile de naștere a peste 17 împărați romani născuți pe teritoriul actual al Serbiei. Am început să studiez acest subiect. Nu știu cât timp îmi va lua pentru a mă edifica total și mai ales nu știu dacă voi reuși vreodată să parcurg în întregime acest traseu (chiar și fragmentat în bucățele mici care, puse cap la cap, să întregească traseul).

Deocamdată, într-un circuit despre care voi povesti în amănunt în viitor, am ajuns la Gamzigrad, un sat de români timoceni situat în apropiere de orașul Zaječar, la Felix Romuliana, un sit arheologic inclus în Lista Patrimoniului mondial UNESCO în anul 2007.

Felix Romuliana este o oprire turistică foarte populară pe traseul împăraților romani, istoricii susținând că trei dintre împărații romani s-au născut în această zonă: Galerius - (Gaius Galerius Valerius Maximianus) care a condus în perioada 305-311, Maximinus - (Gaius Galerius Valerius Maximinus sau Maximinus Daia sau Maximinus II) care a condus în perioada 311-313 și Licinius - (Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius) care a condus în perioada 308-324.

De la bun început vreau să menționez că Felix Romuliana - vechiul complex roman de palate și temple - construit de împăratul Galerius în Dacia Ripensis, întins pe o suprafață de 4,5 hectare, impresionează nu numai prin modul în care a fost conservat, ci și prin grija cu care este întreținut și promovat. Panouri informative în mai multe limbi de circulație, informații digitale pentru cei interesați (în sârbă sau engleză), material documentar tipărit, publicat în mai multe limbi… Am găsit la Felix Romuliana o broșură bogat ilustrată, editată de Muzeul Poporului din Zaječar, cu un text semnat de Maja Živić, tradus în limba română de Maria Luiza Ćirić. Această broșură a constituit prima mea documentare.

Felix Romuliana, unul dintre cele mai importante situri romane târzii din Europa, a fost descris și evaluat pentru prima oară de baronul von Herder în 1835. Mai târziu, în 1860, arheologul austriac Felix Philipp Kanitz a vizitat ruinele de la Gamzigrad întocmind și prima schiță a complexului. Până la sfârșitul sec. XIX interesul pentru acest loc istoric a fost ridicat, mai mulți specialiști scriind despre Gamzigrad. La începutul sec. XX interesul pentru acest monument unic al civilizației antice s-a stins complet. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial Gamzigrad a reintrat în sfera de interes a specialiștilor. În 1950, arhitectul Đurđe Bošković a schițat locația celor mai importante clădiri din interiorul complexului și a subliniat necesitatea protejării și explorării sitului de la Gamzigrad.

Cercetările arheologice care au urmat începând cu anul 1953, au demonstrat că în interiorul zidurilor de la Gamzigrad există rămășițe ale mai multor palate și temple care atestă importanța și scopul așezării în acea perioadă. Lipsa documentelor scrise făcea însă imposibilă stabilirea momentului în care a apărut așezarea, care era denumirea ei, precum și cărui demnitar i se datorează construcția complexului de clădiri. La 23 iunie 1984 a fost descoperit un fragment dintr-o arhivoltă cu inscripția cioplită "Felix Romuliana", după izvoarele istorice numele reședinței împăratului roman Gaius Galerius Valerius Maximianus (Caesar în 293-305, Augustus în 305-311), piesă care a adus răspuns mai multor întrebări.

Din cauza întinderii mari, precum și a numeroaselor turnuri fortificate (mai exact 20) care înconjurau zidurile, primii exploratori credeau că au descoperit ruinele unei tabere militare romane, dar cercetările sistematice efectuate începând cu 1953 au relevat faptul că Felix Romuliana a fost un palat imperial. A fost construit de împăratul Galerius, fiul adoptiv și mai târziu ginerele împăratului Dioclețian. Galerius a înălțat palatul în urma unei victorii care i-a adus glorie și multă admirație. L-a plasat chiar în locul nașterii sale și l-a numit "Felix Romuliana" în memoria mamei sale Romula, de origine dacă, preoteasă a unui cult păgân. Complexul de temple și palate a servit ca loc de venerație a divinei sale mame, ca monument de glorificare a propriilor fapte de arme, dar și ca locuință de lux pentru Galerius.

Palatul imperatorului Galerius a fost distrus de barbari în sec. V, dar mai târziu a fost restaurat de Iustinian I care a făcut din el o cetate de frontieră. În sec. VI, după o invazie slavă, fosta reședință imperială a fost abandonată.

Privind schema, remarcăm faptul că la Felix Romuliana au existat două palate (unul în zona de nord-vest, altul în zona de nord-est) plus încă unul mai mic, în sud-vest, tricliniul Romulei, locul în care aceasta practica ritualuri mistice de sărbătoare pentru adepții ei religioși. Mai existau două temple (unul la nord și altul la sud), o clădire cu coridor decorată cu mozaicuri fin lucrate, o baie, precum și alte clădiri. Zidurile fortificate aveau porți impresionante și nu mai puțin de 20 de turnuri întărite.

Merită să te plimbi prin iarba verde, bine îngrijită, până la toate aceste rămășițe antice. Chiar dacă nu știi ce a fost inițial acolo, panourile informative amplasate peste tot sunt de mare ajutor. Personal, mi-au plăcut mozaicurile. Fiind protejate în mod special, nu toate pot fi văzute. Muzeul din incintă este însă o bună completare. Vedem acolo scheme explicite ale Palatului imperial Romuliana, nenumărate fragmente de marmură sculptată, reproduceri (fotografii) ale celor mai importante mozaicuri descoperite în sit (un minunat mozaic cu imaginea zeului Dionisos, o podea având în mijloc un labirint, scene de vânătoare), sculpturi reprezentând capetele unor împărați (Dioclețian, Maximian, Galerius, Licinius, Maximinus și Constantin) care au împodobit cândva pilaștri, părți dintr-o sculptură care-l reprezintă pe Galerius ca Pantocrator (conducător al Universului) - mâna stângă în care se află globul pământesc și capul realizat în porfir roșu.

Un număr mare de fragmente de sculpturi confecționate din marmură albă, au fost descoperite în imediata vecinătate a templului. Dintre acestea, cele mai importante sunt capetele lui Jupiter și Hercule. În legătură cu importanța celor două zeități la Felix Romuliana, cercetătorii ne furnizează următoarea explicație: Dioclețian, cel care a instituit Tetrarhia (formă de guvernământ în Imperiul Roman, în care autoritatea era împărțită între patru conducători, fiecare având teritoriul său propriu de guvernare) s-a identificat cu Jupiter - zeitatea supremă la romani. Împăratul Galerius, fiul adoptiv al lui Dioclețian, ulterior ginerele acestuia, intrând în familia divină a lui Jupiter, s-a identificat cu Hercule - fiu al lui Jupiter (jumătate om, jumătate zeu, înzestrat cu o putere foarte mare). S-a instituit și o tradiție în ceea ce privește numirea conducătorilor. Cei investiți cu titlul de Augustus se identificau cu Jupiter, iar cei investiți cu titlul de Caesar se identificau cu Hercule. Existau chiar și sărbători anuale comune, un fel de zile de naștere comune ale acestor conducători.

Toate acestea duc la concluzia că templul de la Felix Romuliana a fost dedicat celor doi zei - Jupiter și Hercule, deci cultului conducătorilor identificați cu aceste zeități. Mai presus de toate, după moartea sa, împăratul Galerius a fost onorat ca Divus Galerius și a fost zeificat.

La 1 km distanță, pe înălțimile dealului Măgura, în cadrul cercetărilor efectuate în perioada 1989-1993 au fost descoperite două movile care adăpostesc două morminte cu ziduri bogat decorate, morminte presupuse a fi al împăratului Galeius și al mamei sale Romula.

În încheiere, trebuie să remarc plăcerea cu care muzeografa, totodată și vânzătoare la micul magazin cu suveniruri, o timoceancă, a stat de vorbă cu noi în limba română puțin mai greoaie pentru ea, dar perfect inteligibilă pentru noi. Nu mai rețin cât a costat broșura, dar rețin foarte bine faptul că nu se acceptă plata în lei, nici în euro, ci numai în moneda locală - dinari sârbești. Nici taxa de intrare la Felix Romuliana nu se putea plăti altfel decât în dinari - 300 dinari/persoană.

---

VIZUALIZĂRI: 1873 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI