Zagreb, orașul celor trei orășele

TIPĂREȘTE

V-am plimbat prin cele două zone cu istorie veche ale Zagrebului, Kaptol și Gradec - vezi impresii și tot scriind mi-am amintit cu multă plăcere despre ele și fără voie am ajuns să compar acest oraș cu Bucureștiul nostru, dezavantaj imens și dureros pentru noi. De ce spun asta? Pentru că, deși am stat foarte puțin în Zagreb, am colindat suficient pentru a-i vedea parte din bogățiile arhitecturale câștigate în timp și pentru a-i înțelege politica de conservare a acestora și forța pe care o are acest popor mic și mândru în a face un viitor frumos din trecutul lui zbuciumat.

Am coborât cu funicularul în Orașul de Jos / Donji Grad doar pentru că mi-a plăcut să mă plimb cu acest mijloc de transport, a fost o atracție copilărească pot spune dar mi-a plăcut cât de curat și îngrijit este. Și cât de bine te simți în el privind la cei ce se nevoiesc pe scările paralele cu linia deși ei spun că pentru condiția fizică urcă pe acolo! Se poate ajunge în Donji Grad și mai ușor decât pe multele trepte sau plătind funicularul ori tramvaiul, plecând din cea mai dragă piață a lor, inima orașului vechi și pașnic de azi, mândria zagrebanilor.

Trg Bana Jelačića, centrul zonei istorice a Zagrebului, nu face parte nici din Kaptol și nici din Gradec, este cumva la granița lor, la capătul străzii Tkalčićeva. Este astăzi un loc pietonal mărginit de clădiri frumoase din secolele XIX - cea mai veche, la nr. 18 are aproape 200 de ani - dar prin care trece frumosul lor tramvai albastru. Pe locul acesta unde azi e piața a fost prin sec. XVII, un târg de mărfuri, un fel de obor cum se zice la noi și se numea “Harmica”, locul unde se colectau și taxele vamale pe vremea stăpânirii maghiare.

Aici erau ceva case ale muncitorilor săraci ce lucrau în lut, ceramiștii. În sec. XVIII s-au construit primele case mai deosebite iar din sec. XIX, pentru că Orașul de Sus a devenit neîncăpător, se extinde zona caselor din josul acestei piețe Harmica, totul după planuri bine întocmite, ordonate, cu străzi drepte și multe zone verzi. Tot atunci se deschide primul spital și prima farmacie publică ale noii zone, ambele susținute financiar de un ordin călugăresc.

În sec. XIX, anul 1852 Harmica devine piață pietonală destinată plimbării localnicilor și în 1866 aici este dezvelită statuia ecvestră a eroului lor național, contele și viceregele Josif Jelačić, ridicată de austrieci ca semn de mulțumire pentru serviciile banului în slujba împăratului. Frumoasa statuie de bronz a fost orientată atunci cu sabia spre Budapesta - aflați mai multe pe Wikipedia - dar la repunerea ei pe locul original după anul 1990 s-a montat invers pentru a nu mai fi interpretări tendențioase. Perioada de la 1947 până la 1990 piața s-a numit Republicii și era străjuită de statuile lui Marx și Engels. Piața așa cum este ea astăzi, este unul din locurile cele mai iubite ale localnicilor și oricum ai circula prin zona istorică, este imposibil să nu treci prin ea căci așa te duc drumurile, să admiri frumoasele clădiri ce o înconjoară, unele în renovare anul acesta. Aici în piață este un important punct de informare turistică, aici se organizează multe spectacole și târguri și tot aici este cea mai veche fântână publică din Zagreb.

Fântâna Manduševac se spune că este cea mai celebră din Zagreb, cea de la care, după legendă, s-a numit și orașul, căci o căpetenie însetată a cerut unei fete, Manda, să-i scoată /zagrabi, apă din izvor. Mandušeac a fost o sursă de apă potabilă pentru Kaptol și Gradec timp de secole dar când s-a amenajat piața Jelačić această apă era într-o fântână apoi în 1892, atunci când piața s-a pavat, apa a fost ascunsă sub acesta. La refacerea pieței prin 1986 - 87, s-a redescoperit apa și, cu toate că nu era cuprinsă în planul nou al pieței, la cererea locuitorilor, a fost amenajată noua fântână dar cu apa din rețeaua orașului. A fost mulți ani și aici legenda monedei aruncate în apă dacă doreai să-ți îndeplinești o dorință sau iar atunci când apa era potabilă, să bei din ea pentru a fi sigur că revii în oraș. O altă legendă leagă ascunderea apei sub piatra de pavaj pentru că mult timp s-a crezut că aici era locul de întâlnire al vrăjitoarelor, deci era un loc malefic, poveste cu un sâmbure de adevăr căci în Zagreb au fost arse pe rug sau înecate femei bănuite de vrăjitorie, până la sfârșit de sec. XVII. Astăzi fântâna este un simbol al orașului, loc de întâlnire și punct de plecare spre Ilica.

Ulica Ilica este strada pe care am mers și noi la pas o bună porțiune, să-i admirăm parte din clădirile cu arhitectură reprezentativă pentru sec. XIX. Este strada care pornește din dreptul Trg Jelačíća spre vest, pe o distanță de peste 5 km și este cea care face legătura cu str. Tomićeva, cea care duce la stația funicularului cu care, contra 4 kn se urcă ușor spre Gradec. Numele ei actual vine de la pârâul Ilica ce trecea pe aici și de-a lungul căruia câteva sute de ani, până în sec. XVIII când a fost excavat, trăiau și lucrau ceramiștii. În sec. XIX aici s-au construit în locul caselor vechi clădiri cu etaje care există și azi și care de la început aveau spații comerciale generoase la parter. Și azi Ilica este cea mai atractivă arteră comercială a orașului vechi iar clădirile ei poartă semnătura celor mai importanți arhitecți croați, vienezi sau maghiari ai sec. XIX. Cât de importantă a fost devine clar citindu-i parte din istorie: a fost prima luminată cu gaz, prima electrificată pentru lumina stradală și tramvai, prima pavată dintre toate străzile Zagrebului și tot aici a fost deschis primul magazin de mașini, motociclete și biciclete.

Cam atât din bogatul Zagreb am străbătut în scurta noastră ședere aici. L-am colindat la pas dimineața când încă era somnoros și străzile cam goale, doar tramvaiele lui majoritar albastre treceau incredibil de des. L-am colindat seara când luminile lui din lampadare vechi și noi cad cu aceeași dăruire peste localnicii și turiștii de la terase, l-am bătut la pas în mijlocul zilei. La orice oră a zilei, Zagreb este un oraș interesant și plăcut, este un oraș făcut din orașe mai mici ce nu mai au azi granițe, fiecare cu farmecul lui, cu personalitatea și stilul lui. Am trecut prin Kaptol și Gradec, cele două cetăți ce au depășit rivalitățile și s-au unit formând Gornji Grad în care au inclus și Nova Ves, zona de care am povestit, oraș căruia i s-a alăturat apoi Donji Grad, iar acestora, în sec. XX le-a fost dat să privească de sus spre ultimul oraș, Novi Grad/ Novi Zagreb, toate însă sub o singură inimă roșie și dulce de Licitar și ea simbol al Zagrebului, alături de umbrelele roșii de Šestine.

Dacă ați citit despre plimbarea mea prin cartierele ce acum peste 1000 de ani erau cetățile separate Gradec și Kaptol pe două dealuri separate și ele doar prin pârâul azi încasetat Medvesčać, trebuie să știți că acestea s-au unit prima dată în anul 1557 pentru a se apăra de turci și numele noii cetăți a fost Zagreb. În 1850 orașul înglobează și comunele vecine, devine tot mai puternic economic și, cu toate încercările prin care a trecut până azi, este un oraș frumos și primitor.

Despre Zagreb am scris cu multă plăcere, îmi plac enorm orașele care-și conservă cu bună știință trecutul, locuitorii săi păstrează legende frumoase, trăiesc într-un “living natural” așa cum chiar ei își numesc parcurile și terasele la care, în anotimpul cald își petrec timpul liber mai mult decât în propria locuință. Dacă voi reuși să mă reîntorc în Zagreb, timpul îmi va fi bine împărțit între câteva dintre multele lui muzee (Mimara și al ciupercilor sunt cap de listă), cimitirul celebru Mirogoj, bătrânul Maksimir, piața regelui Tomislav). Dacă vă interesează sau aveți un obiect ce vă stresează, amintire a unei relații trecute, îl puteți dona singurului muzeu din lume dedicat Relațiilor Destrămate, este în Gradec și a fost creat de doi actori ce au divorțat. Am trecut pe la ușa lui. Și nu doar acesta este un loc straniu în Zagreb. Contra cost puteți participa la un tur al locurilor vrăjitoarelor, desigur că doar noaptea, nu este prea ieftin, însă și gratis de era nu m-ar fi tentat.

Și sunt atât de multe de văzut într-un oraș nu prea mare ca Zagreb încât te întrebi cum au reușit să păstreze totul așa bine, mai ales după evenimentele dramatice de sfârșit de sec. XX. Se circulă bine cu transportul în comun, tramvaiele și autobuzele vin des și sunt foarte curate. Prețul biletelor este între 4 și 10 kn, după zona și timpul călătoriei, între 30 și 90 minute, cele de noapte 15 kn dar amenda pentru lipsa tichetului este între 500 și 800 kn, deci atenție căci controlori sunt destui și sunt de obicei fără însemne vizibile dar au dreptul de a solicita ajutorul poliției. Prețul este același indiferent de unde e cumpărat, în tramvai însă e bine să aveți mărunt. E preferabil de achiziționat Zagreb Card la prețul, când am fost noi, de 98 kn/24 ore sau 135 kn/ 72 ore, valabil pe toate mijloacele de transport în comun inclusiv funicular și cu ceva reduceri și gratuități la vizitarea unor muzee și chiar discounturi la unele restaurante. Pentru a vizita Kaptol, Gradec și o parte din Donji Grad nu aveți nevoie de transport în comun, pentru Maksimir, Mirogoj sau Jarun, da.

Singurul meu regret la aceste articole despre locurile istorice din Zagreb este că am scris bătând niște taste născute undeva recent, poate de o vârstă apropiată mie cel mult. Zagrebul merită povestit pe o coală de hârtie, scriind de mână, cu cerneală, doar stiloul așa cum l-am folosit noi la școală se zice că a fost creat la ei, probabil îmbunătățit rudimentarul instrument al românului Poenaru căci cel ce l-a creat pe cel modern și a făcut istorie cu el și cu alte numeroase invenții a fost Penkala. Dar indiferent cu ce se laudă locuitorii capitalei croate, de la cravată și stilou la toporul cu care s-a împărțit o casă sau alte obiecte întregi sau tăiate pe din două din Muzeul Relațiilor Distruse, Zagreb este un oraș care merită un popas de măcar o zi dar folosită la maxim.

Webmaster, te rog dacă se poate, atașează youtube

Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 5100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI