Insula Socotra - taram fabulos (cat mai apartine de Yemen)

TIPĂREȘTE

Optiunile actuale de a ajunge in Socotra din Yemen sunt din Mukalla duminica si din Al-Ghaydah joia (aproape de granita cu Omanul, dar nu va entuziasmati ca puteti trece din Oman in Yemen, intrucat autoritatile omaneze nu mai permit acest lucru deocamdata, doar invers este posibil).

O alta varianta pentru cei care doresc sa viziteze doar insula este zborul direct cu Air Arabia din Abu Dhabi, care opereaza de 2 sau 3 ori pe saptamana, dar exista riscul sa fie anulat in caz ca nu au suficienti pasageri si sa asteptati urmatorul zbor, avantajul este ca puteti aduce alcool pe insula, ceea ce nu ati putea din Yemen.

In cazul meu, am zburat din Mukalla unde ajunsesem cu o seara in urma, de pe aeroportul Riyan - odinioara cel mai extins aeroport din Arabia. De retinut este ca pentru toate zborurile Yemenia, este obligatoriu sa fiti in aeroport cu 3 ore mai devreme. De asemenea, pe insula turistii au liber la imbracaminte lejera si nu au nevoie de paza.

Ca si in Yemen, si in Socotra se poate ajunge exclusiv printr-o agentie de turism locala care se ocupa de toata logistica, inclusiv de viza si biletele de avion.

La aterizare, nu transpare nimic nici in zona aeroportului, nici in imprejurimi din frumusetea de basm a insulei, ba drumul spre hotel este chiar putin dezamagitor. Orasul-capitala Hadibo este foarte prost ingrijit, predominante sunt casutele din piatra si caprele care se hranesc cu gunoaie si ambalaje si de care te impiedici la tot pasul.

Cel mai socant nu este aceasta priveliste dezolanta, ci faptul ca Emiratele si-au arborat drapelul ostentativ prin tot orasul, alaturi de portretele liderilor emiratezi, si-au instalat sateliti si stalpi de comunicatii, iar cartelele SIM disponibile sunt cu prefix de Emirate. Localnicii nu isi doresc sa treaca sub ocupatie emirateza, dar daca se impotrivesc, li se taie accesul la combustibil. Si cum majoritatea au ajuns sa traiasca acum din turism, le este imposibil sa renunte la combustibil. Dupa cum spuneam in review-ul despre Yemen, interesele tarilor vecine care macina Yemenul, iata ca se intind pana si in Socotra.

Si fiindca aveam o saptamana la dispozitie sa explorez insula (zborul de intors era abia duminica urmatoare), am inceput in prima zi cu plaja Deleisha, aproape de Hadibo, dupa care am continuat cu uriasele dune de nisip alb de la plaja Arher si am atins punctul cel mai estic, Irsal, unde se intalnesc Marea Arabiei si Oceanul Indian.

Hotelurile sunt destul de scumpe pentru standardele pe care le ofera, nu au mai mult de 2 stele, iar cel mai bine intretinut dintre ele are un tarif de 100-140 dolari/noapte.

In continuare, am ajuns pe imensa plaja Qalansiya ce adaposteste laguna Detwah, cu iesire la Golful Aden si Marea Arabiei, unde m-am bucurat de cel mai alb si fin nisip posibil si de marea in 3 nuante de albastru. Aici este loc si de camping, cu dus si toalete la comun, iar ghidul se ocupa de instalarea cortului si de toate cele 3 mese, la masa de pranz el fiind cel care aduce peste proaspat sau carne proaspata de capra pe care o frige pe jaratic.

In zilele urmatoare, am parasit zona de coasta a insulei si ne-am indreptat catre interior, pentru a descoperi vegetatia de basme pentru care insula este atat de renumita. Primii care s-au lasat descoperiti au fost arborii de tamaie - dupa cum aveam sa aflu de la un localnic specialist, exista nu mai putin de 12 specii de arbori de tamaie pe insula, in mare parte endemici si care pot trece usor neobservati, neavand un aspect impunator. Urmatorii au fost arborii-baobab, care cresc din plin pe ambii versanti ai muntilor doar intr-o anumita regiune a insulei, accesibila doar off-road. Intr-o alta zona la fel de greu accesibila, a inceput tinutul legendar al arborilor sangele-dragonului, arbori absolut endemici, care nu se mai regasesc nicaieri in lume. Dar pentru a ajunge la padurea acestor arbori din Firmihin, a fost o intreaga aventura chiar si pentru solida masina de teren, off-road-ul fiind pe alocuri aproape imposibil de traversat. Insa o data ajunsi in Firmihin, privelistea a meritat tot efortul. Ghidul a plusat insa si am urcat cu el pana in varf de unde se vedea intreaga padure a acestor arbori magnifici. De la localnici, am achizitionat rasina acestui arbore, ce are proprietati cosmetice si terapeutice.

Explorarea arborilor de pe insula nu se incheiase, mai aveam de gasit un ultim arbore ce nu se lasase descoperit pana atunci si anume arborele de smirna. Aveam o singura poza in telefon cu acest arbore, luata de pe internet, si nimeni nu parea sa stie unde anume se afla. Ghidul devenise si el foarte implicat si isi intrebase mai toti cunoscutii, fara sa putem afla insa exact unde este de gasit. In cele din urma, am cautat din nou arborele pe internet si i-am aratat ghidului poze suplimentare, moment in care a recunoscut zona muntoasa din poze, ce se afla tocmai pe coasta de sud, si am plecat intr-acolo. O data ajunsi, am constatat ca zona era imensa, intesata de vegetatie si ne-ar fi fost imposibil sa gasim arborele singuri. In acel moment, am oprit niste copii pe o motoreta care veneau spre noi si, spre marea noastra bucurie, ne-au spus sa-i urmam, stiind exact unde se afla arborele. Un ultim hop a fost cand am ajuns foarte aproape de gradina unde crestea arborele si ne-a intampinat un batran al locului care ne-a spus ca turistii nu au voie in acea gradina, cunoscuti fiind pentru stricaciunile pe care le fac. Ghidul insa a reusit sa-l convinga si, iata-ma in gradina Eden as putea spune, unde nu crestea un singur arbore de smirna, ci pe putin 8, cati am reusit sa numar.

Sejurul se apropia de final din pacate, ultima zi am dedicat-o pentru mici cumparaturi si dupa indelungi deliberari, ne-am calcat pe inima si am pus de o masa bogata la restaurantul emiratez din Hadibo, optiunile fiind foarte limitate la celelalte restaurante.

---

VIZUALIZĂRI: 334 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI