Civita di Bagnoregio – orașul care moare

TIPĂREȘTE

Cred că mai corect ar fi „orașul care a murit de mai multe ori și a fost reconstruit”. Am aflat despre acest obiectiv de mai mult timp, de pe un blog de articole turistice. Se afla pe lista mea cu locuri „musai văzut în această viață”, doar că nu s-a întâmplat până acum să fie suficient de aproape de drumurile noastre prin Italia. Anul acesta, în drumul de la Padova la Roma, treceam destul de aproape de Civita di Bagnoregio, așa că a venit, în sfârșit, timpul să vedem acest spectaculos orășel, sau cetate, nici nu știu cum să-i spun. Așezarea acesteia este foarte spectaculoasă – în vârf de stâncă (în genul Meteorelor din Grecia), legată de dealul cel mai apropiat printr-un pod pietonal lung.

La o documentare mai atentă am aflat că Civita di Bagnoregio este o așezare foarte veche. Ea datează din epoca pre-etruscă, a fost apoi un înfloritor oraș etrusc, apoi oraș roman. Înițial, orașul era legat cu drumuri de așezările învecinate. Dar, de-a lungul timpului, rocile de tip tuf vulcanic din care este alcătuită stânca pe care a fost construit, au fost erodate de râurile din zonă. La această eroziune s-au adăugat alunecări de teren și cutremure devastatoare. Orașul se află în centrul Italiei unde și astăzi au loc cutremure de suprafață foarte distrugătoare. Astfel că în timp, orașul a rămas izolat, ca o insulă pe nori.

Tot ceea ce vedem astăzi în Civita di Bagnoregio a fost construit și reconstruit de-a lungul timpului, astfel că e o adevărată provocare să se determine exact când au fost ridicate clădirile. Majoritatea clădirilor din prezent au fost ridicate în Evul Mediu; tot de atunci datează și biserica. În timpul celui de-al doilea război mondial majoritatea clădirilor erau în ruină. O reconstrucție lentă a început în lurul anului 1960, când orașul mai era locuit de aproximativ 80 de țărani localnici. Renașterea localității este, deci, destul de recentă. În prezent mai sunt foarte puțini rezidenți. Se spune chiar că în cetate sunt mai multe pisici decât localnici și vreau să precizez că n-am văzut prea multe pisici :). Multe case au fost luate de italieni bogați care le folosesc pe post de case de vacanță. Există de asemenea câteva cafenele, restaurante și magazine de suveniruri. Oricum, în prezent aspectul nu este deloc de oraș care moare, ci mai mult de oraș medieval, foarte bine conservat, cu multă piatră și multe flori care înveselesc atmosfera. Mie personal mi-a adus aminte de Palaios Panteleimonas, un sat vechi autentic grecesc, la poalele Muntelui Olimp.

Există, chiar înainte de poarta de intrare în cetate, o casă din care a rămas doar fațada, restul s-a prăbușit probabil în hăul alăturat.

Noi am venit cu mașina personală, dar cred că se poate ajunge și cu un autobuz local din Orvieto, până în Bagnoregio, apoi pe jos până la Civita di Bagnoregio. În zonă există trei parcări, toate cu plată, 2 euro/oră. Atenție că parcomatele acceptă doar monede și, dacă nu aveți, trebuie să începeți să umblați la chioșcurile de suveniruri din zonă ca să schimbați. Noi ne-am oprit total neinspirat la prima dintre acestea, plină de praf și cu un soare arzător. Mai încolo puțin era o parcare care avea și umbră, iar prețul era același. De asemenea, mai există o parcare chiar sub podul care duce spre cetate.

Accesul în cetate costă 3 euro/persoană în zilele lucrătoare și 5 euro/persoană sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare. Chioșcul de bilete este chiar la intrarea pe pod. Informații despre prețul biletelor și despre orar găsiți aici: promotuscia.it/civita-di- ... oregio/?lang=en

Podul are inițial o pantă ușor descendentă, apoi începe să urce din ce în ce mai abrupt pe măsură ce te apropii de cetate. Noi plătisem parcarea pentru o oră și jumătate, pentru că doar 3 euro aveam mărunt. Când am văzut lungimea podului și panta acestuia, ne-am cam speriat. Am zis că o oră jumătate ne ia doar ca să urcăm până la cetate și să ne întoarcem. Când mai vizităm și cetatea? Până la urmă s-a dovedit că ne-am speriat degeaba. Podul cu pricina nu e foarte greu de urcat. E drept că pentru persoanele mai în vârstă sau care se deplasează mai greu poate fi o oarecare problemă. Dar pentru oameni normali, chiar sedentari ca noi, nu e nimic extraordinar. O problemă poate fi doar dacă prindeți o zi foarte caldă. Când am fost noi era cald, dar adia un vânt ușor și a fost chiar plăcut.

Evident că cel mai plăcut de vizitat este în perioadele mai puțin aglomerate, adică dimineața până în ora 10 sau spre seară, când afluxul de turiști scade. Noi am ajuns exact în miezul zilei, când era destul de aglomerat. Am prins evident și un autocar de asiatici; cred că nici în gaură de șarpe nu scapi de ei; chiar ne-am mirat cum de-au ajuns până și aici, dat fiind că nu este un obiectiv turistic foarte cunoscut și mediatizat.

Din interiorul cetății, priveliștea către văile din jur este impresionantă. Prin partea opusă intrării in cetate se poate coborî la niște peșteri etrusce. Noi n-am făcut-o deoarece eram oarecum sub presiunea timpului și ceea ce coboram, trebuia apoi urcat la loc. În total, dacă se ia în calcul și o oprire la o cafea sau un suc la localurile din cetate și coborârea la peșterile etrusce, atunci vizita la Civita di Bagnoregio durează cam 2 ore şi jumătate, poate 3 ore. Altfel, o oră jumătate cum am avut noi este suficient.

---

VIZUALIZĂRI: 1088 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI