Verona - un oras nu foarte spectaculos

TIPĂREȘTE

Am fost in Verona a doua zi dupa Revelion. Dupa un somn lung si odihnitor m-am pregătit sufletește pentru a vedea orașul lui "Romeo si Julieta", o adevărata legenda, cu balconul Julietei, un oras de renume. Ma așteptam la altceva.

Vremea a tinut cu noi, a fost cald si frumos, soare pe 1 ianuarie asa cum nu m-as fi asteptat.

Prima oara am ajuns in Piata Bra, unde am văzut pe dinafara Amfiteatrul Roman (din cauza lipsei timpului, nu am avut timp sa intram, dar oricum nu cred ca se merita 4-5 euro biletul de intrare).

Piata arata ca dupa al Doilea Razboi Mondial (la figurat vorbind), adica era plin de sticle de sampanie, pahare si altele, neavând timp sa curețe dupa ce petrecăreții au stat in piața sa sărbătorească intrarea in noul an.

In piata erau diverși indivizi, îmbrăcați in costume de epoca, imitand statuia libertatii si alte personaje, iar dacă vroiai sa faci poze cu ei, normal, trebuia sa le dai si ceva bani.

Dupa ce am ascultat explicațiile ghidului referitor la Piata Bra si la Amfiteatrul Roman, am mers pe străduțele inguste (si închise, normal) ca sa ajungem la Casa Julietei.

Zis si facut.

Inainte de a ajunge in curtea propriu-zisa se trece printr-un gang unde lumea a "mazgălit" cu ce a apucat pereții cu diferite dedicații, poezii, numele persoanei iubite, etc.

Pe partea dreapta cum am intrat erau niste telefoane cu doua receptoare, unde bineînțeles trebuia sa introduci o moneda de 1 euro pentru a putea vorbi cu Romeo/Julieta :)) Mda...

Intr-un final am reușit sa intram in curte. Marea mi-a fost mirarea sa vad ca pe data de 1 ianuarie era atata lume. Nu aveai unde sa arunci un ac, toti sa împingeau, făceau poze, se îmbrățișau, etc.

Ca sa ajung la statuia de bronz a Julietei a fost o întreaga aventura. Toti se impingeau, parca se vindea aur. Neavând mult timp la dispoziție, am apucat sa fac doua poze si sa incerc sa ies din acea aglomeratie.

Balconul mi s-a parut ceva normal si firesc, ma așteptam la ceva oau, totuși, gandindu-ma la celebrul scriitor William Shakespeare credeam ca o sa găsesc altceva... in fine.

Am reusit sa iesim din aglomeratie si am plecat mai departe spre Piata Erbe unde am vazut fantana arteziana ce are in centru o statuie a Madonei Verona si Tribuna del Podesa, locul unde infractorii erau legați pentru a putea fi vazuti de ceilalti oameni-cei cinstiti.

Am ajuns apoi si in Piazza dei Signori unde era statuia lui Dante Aligheri.

Dupa aceea am avut "timp liber" la dispoziție, unde am alergat sa gasim ceva de mâncare, ținând cont ca majoritatea magazinelor erau inchise.

Am gasit o pizzerie deschisa, am dat comanda, a trebuit sa asteptam mai mult de 20 de minute pana când m-am înfuriat si am zis ceva de dulce, iar vânzătoarea mi-a răspuns in limba romana. Frumos. Cum se poarta romanii aflati la munca in Italia cu cei care merg sa viziteze Italia. Dupa ce i-am spus ca ne grabim, ca pleaca autocarul fara noi, a scos pizza comandata cu 20 de minute in urma dintr-un dulap. Deci era gata facuta, a durat 20 de minute pana sa o scoata si sa o puna in niste cutii.

In fine.

Per ansamblu nu pot spune ca mi-a plăcut Verona, este un oras "linistit", care din punctul meu de vedere nu are atat de multe obiective turistice de oferit ca alte orase ale acestei lumi mari.

---

VIZUALIZĂRI: 3133 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI