Cine se scoala de dimineata la castel ajunge - Castelul Euxinograd

TIPĂREȘTE

In cautarile mele despre ce sa vedem in Varna/ zona Varna am dat peste acest link:

varna-guide.com/attractio ... -of-evksinograd

Am zis, asta este, musai de vizitat si in situatia data am inceput sa aprofundez subiectul afland ca vizitarea se face pe baza de grup organizat 5-20 de persoane pe baza de programare. Noi am trimis un mail la adresa indicata in link-ul de mai sus insa am primit raspuns de la adresa de mai jos. Redau si raspunsul lor in situatia in care chiar va doriti aceasta vizita (iar children inseamna si elev/ student). Nu exista alte reduceri.

Astfel ca aproximativ cu o saptamana inainte le-am comunicat datele noastre (aici imi pare rau ca nu am putut sa o conving pe @zoazore si sotul sa ne insoteasca, iar argumente nu aveam prea multe pentru ca nu stiam cum va fi) precum si intentia de vizitare si am primit confirmare pentru grupul din data de 29.06, limba bulgara. Asta este, ca doar nu ne uitam la film, si mai exista informatii si pe net.

Acolo am realizat insa ca oricat de mult sau de putin ai citi pe net (recunosc cinstit ca informatii multe nu sunt iar cele gasite seamana mult unele cu altele), ce afli la fata locului este mult mai mult si noi am avut parte de o ghida care ne-a oferit mult mai multe informatii.

Ca localizare este situata intre Statiunea Sf Constantin si Elena si Varna la 8 km de Varna. Daca mergeti dinspre Constantin si Elena este situata peste drum de o statie Eko (este si statie de autobuz) dupa care putin mai in fata se poate intoarce masina.

Daca mergi dinspre Varna de la distanta tot statia Eko e un reper bun, insa cand veti ajunge acolo veti vedea o placa neagra din marmura scrisa cu litere aurii si veti avea convingerea ca ati ajuns unde trebuie.

Am lasat masina in parcare, fix cu 5 minute inainte de ora stabilita (10.30). Ghida ne avea pe lista si am pornit mai departe alaturi de un grup de persoane in etate. Binenteles ghida a tinut sa ne mentioneze ca este un tur ghidat in limba bulgara dar in pauze, pe traseu si ori de cate ori dorim ne poate povesti in engleza. Si s-a tinut de cuvant.

La modul general cateva cuvinte despre aceasta resedinta (si din cele citite dar si din cuvintele ghidei, iar la final puteti achizitiona cand platiti si un pliant in limba engleza care ofera destul de multe informatii).

Asa cum spune placa de la intrare, data de nastere a acestui castel este socotita a fi anul 1885 si era resedinta de vara a tzarilor Bulgariei.

Constructia palatului a inceput in 1882 pe domeniul unde se aflau manastirile Sf Dimitrie si Sf Constantin, domeniu donat de episcopul Greciei si care ulterior a fost extins ajungand astfel la 80 ha. Resedinta a primit numele de “Sandrovo” care provine din diminutivul italian (Sandro) al lui Alexander of Battemberg (primul print al Bulgariei moderne pe care a condus-o din 1879 pana la abdicare in 1886).

Palatul asa cum il regasim astazi a fost finalizat sub tarul Ferdinand, care a folosit printre altele si materiale / parti importante chiar (achizitionate prin licitatie) din castelul Saint-Cloud (Franta) distrus in timpul razboiului cu prusacii.

Demumirea actuala a castelului se datoreaza primei sotii a lui Ferdinand (Marie-Louise) care la data de 27.07.1893 ii schimba numele avand in vedere vechiul nume al Marii Negre (Pontus Euxinus), plus alte artificii.

Dar mai multe date istorice gasiti aici: en.wikipedia.org/wiki/Euxinograd

Si de asemenea la finalul calatoriei prin istorie precum si achitarea taxei de intrarea la receptia hotelului Tunel, puteti achizitiona un pliant (1 lv) din care pot fi aflate ceva amanunte astfel incat eu ma bucur ca l-am cumparat.

Patrunzand pe domeniu, daca nu stii ce se afla acolo ai impresia ca ai intrat intr-o gradina botanica, multi pomi, flori, tot felul de elemente decorative, iar palatul nici macar nu se vede. Turul dureaza mai degraba 2 ore si parca tot nu sunt suficiente ca sa admire totul. Ghida noastra, foarte simpatica de altfel a povestit mult si am incercat sa retinem cat mai mult, insa in mod sigur am uitat multe.

Insa inca de la intrare ne atrage atentia asupra stalpilor de iluminat si care poarta blazonul tarului Ferdinand. A insistat sa ne spuna ca nu este blazonul casei regale ci al lui Ferdinand.

Un aspect interesant insa este prezenta (destul de des) a unor placi/panouri din care afli cam unde te gasesti si ce vezi acolo (material de prezentare neinspirat foarte bine fiind un metal auriu si care s-a cam degradat), acestea avand informatia scrisa in bulgara, rusa (cred), engleza, germana si braille (mi s-a parut interesant)

Am aflat multe despre cum s-a incercat amenajarea locului, s-au adus pomi, plante din multe tari, insa dupa prima iarna in acele locuri multi dintre arbustii fara rezistenta la frig au murit, si atunci s-au construit serele pe care le-am vizitat si care adaposteau iarna plantele mai sensibile. In functie de originea celui care a contribuit la amenajarea gradinilor vom intalni: sera olandeza, franceza, engleza, iar in sere am vazut printre altele si lamai.

Plantele si pomii pe care ii regasim aici au fost adusi din Asia, America de Sud, Africa de Nord si mai ales din sudul Frantei (din Marsilia de unde Ferdinand a adus 50000 de copaci) si pamant fertil din zona raului Kamcia (sau Kamchiya) astfel ca prin sutele de specii de arbusti si plante care se gasesc aici putem spune ca avem o gradina botanica. In poze am surprins cativa dintre pomii indicati (Californian tree si Himalayan tree). De asemenea o sa intalnim un stejar batran insa caruia se pare ca ii sunt zilele numarate deoarece cu o saptamana inainte sa ajungem noi pe acolo pomul fusese traznit si urmele se vedeau.

Am admirat si sa spunem alte cladiri administrative fie ca aveau functia de grajd sau garaj (am vazut doar exteriorul).

Intr-un final ajungem si la castel, acesta pare ca este intentionat construit in mijlocul acestui parc imens pentru a-l proteja. Remarcam o cladire placata cu caramida rosie, o cladire cocheta si care te imbie sa-i calci pragul. Dupa inca cateva povesti spuse intram in castel. Aici chiar daca constructia este pe 3 nivele se viziteaza doar parterul (ni s-a spus ca oricum este cea mai interesanta deoarece acolo sunt adunate in camere exponatele). Nu avem decat sa o credem pe cuvant, sa ne punem supraincaltarile in picioare si sa pornim la drum. Nu pornim insa inainte de a admira un candelabru din fier care poarta emblema lui Ferdinand, la fel si alte elemente artizanale cum ar fi clantele usilor, inchizatorile de la ferestre precum si scara (partea metalica).

Inainte sa pornim in tur nu ne-am putut abtine sa nu admiram si un lift care arata ca modernul a patruns si acolo.

Camerele, admiram intai peretii acoperiti cu tapet matasos rosu-auriu, sau doar auriu. Aici din pacate s-a trecut prin camere cu mai multe cuvinte pentru admiratorii bulgari, noi mai mult am admirat si am facut poze. Nu am putut sa nu apreciem saloanele de receptie, salonul de luat masa, cabinetul de lucru, sala de muzica cu un pian (o marca cunoscuta din ce ne-a spus ghida, dar am uitat numele).

Mobila in cea mai mare parte este din mahon sau nuc (nu ma pricep, asa ne-a spus ghida). Si tot ea ne-a atras atentia asupra unui candelabru decorat cu coroana si crini aurii si care a fost un cadou al casei de Bourbon.

Despre camere mai putin de spus in vorbe, mai multe vor spune pozele.

Parasim hotelul pentru a merge in spatele lui unde admiram o frumoasa gradina cu un lac pe care pluteau nuferii si unde exista mai multe statui insapeste toate acestea predomina statuia lui Neptun (provenienta acesteia este tot castelul Saint Cloud).

Mai admiram pe turnul castelului si un ceas care este functional inca.

Ne continuam drumul spre ceasul solar care a fost un cadou al reginei Victoria a Angliei. Chiar si pentru acest ceas merita sa ajungeti acolo, este unul deosebit iar inscriptia de pe el este plina de inteles. O sa vedeti in poze acest ceas (P62 si P63) insa am sa redau mai jos inscriptia, in engleza pentru a-i pastra farmecul original: “Let others tell of storms and showers. I’ll only count your sunny hours”.

Pe langa ceas, pe scari se poate ajunge pe plaja (baietii fiind mai tinerei au tras si o mica fuga acolo spre disperarea ghidei cand i-a vazut intr-un final)

Drumul a continuat pe alei pentru a ajunge la hotelul Tunel pentru a achita taxa de vizitare a domeniului. Hotelul este o cladire micuta cu 2 etaje si cu accesul spre o zona de “belvedere” printr-un tunel. De acolo se vede minunat marea si cred ca seara privelistea este una minunata.

Tot langa hotel vedem urmele vechii manastiri in locul careia s-au facut toate aceste frumoase lucruri.

In ceea ce priveste hotelul, pentru a beneficia de cazare aici (mai putin lunile iulie si august cand aici se odihnesc nomenclatorii lor) trebuie sa timiteti un mail pe aceeasi adresa ca cea indicata la inceput iar despre preturi nu am insistat dar am inteles ca sunt similare celor practicate in statiuni.

Daca m-as caza aici? As spune ca da pentru vreo 2-3 nopti pentru a ma bucura de tot ce exista in acest loc, sa poti vedea mai bine fiecare particica a acestui parc imens, pentru a admira marea de la inaltime si multe altele cred. Exista trepte care duc la plaja unde mai ales in orele placute ale serii sa te plimbi pe malul apei nu poate fi decat o placere, asa ca eu cred ca merita.

De la hotel ne-am indreptat spre iesire, cam inca 15-20 minute pentru ca ne-am mai oprit pe drum. Pentru persoanele carora mersul le era dificil a venit si un microbuz care le-a dus pana la iesire (printre ei si mama si chiar si sotul deoarece ramanand sa le ajute sa urce in microuz a ramas in urma asa ca a venit cu microbuzul.

Accesul spre iesire trece printr-o bolta situata in mijlocul viei astfel incat cred ca atunci cand sunt copti strugurii e minunat. Am ajuns si la crama unde strugurii sunt transformati in vin. Ghida a laudat crama de aici unde s-ar gasi un mare butoi de vin de 3 tone. Cum nu l-am vazut iar doar de bune vorbele.

Desi am petrecut acolo putin peste o ora si jumatate, mi s-a parut insuficient fata de tot ceea ce poti vedea si as mai merge inca o data.

La plecare drumurile noastre s-au separat, copiii au mers spre Albena, noi ne-am oprit insa la Manastirea Aladzha despre care voi povesti in articolul urmator.

Pot spune cu mare bucurie AmFostAcolo iar locul merita vazut si daca se poate, revazut.

---

VIZUALIZĂRI: 6141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI