Nu-s Ofelia dar am fost la manastire - Manastirea Aladzha

TIPĂREȘTE

“Du-te la manastire Ofelia” spunea Hamlet, cum insa nici eu nu sunt Ofelia si nici sotul meu Hamlet, ne-am dus de buna voie si nesiliti de nimeni la manastire. In drumul nostru spre Castelul Euxinograd (la iesirea din Nisipurile de Aur) am intalnit un indicator care spunea ca pana la Manastirea Aladzha avem 1 km, am zis ca ne oprim la intoarcere. Putin mai incolo intr-o curba destul de stransa era de data asta un indicator ceva mai serios care spunea ca pana la manastire avem 1 km insa cum aveam programare deja ne-am continuat drumul.

Asadar dupa ce am parasit Castelul Euxinograd am lasat baietii sa se duca inapoi la hotel (la Aquamania) iar noi am facut stanga spre manastire. Aici trebuie sa fiti foarte atenti, este o curba cam in unghi de 90 de grade cu drumul prioritar spre dreapta (iar noi trebuia sa facem stanga), si se circula nu gluma. Eu i-am spus sotului sa o ia incet sa pot fotografia semnul de circulatie dar nu a fost chip. Puteam incerca sa ma postez eu in mijlocul intersectiei dar nu cred ca era o idee buna (masinile celorlati ar fi avut de suferit serios).

Despre manastire ma informasem deja, era in planul nostru, insa nu credeam chiar ca ne iasa asa in drum. Mai voiam sa iesim intr-o zi spre Varna insa din cauza de caldura am renuntat.

Asadar, deja putin obositi si incalziti am mers acel 1 km si am ajuns la un fel de parcare. Am lasat masina si primul drum pe care l-am facut a fost la izvor unde am umplut sticla cu apa si m-am racorit. O apa buna si rece care aburea sticla de cum o umpleai. Aveai senzatia ca esti la munte asa de buna era acea apa.

Acum cu mintea putin mai racorita am mers la pasul urmator, cat de departe este manastirea fata de locul in care ne aflam, si intreb un taximetrist care imi spune (in engleza) – 15 m, am repetat intrebarea, acelasi raspuns. Parca vedeam reclama la berea Bucegi cu turistii romani care se inteleg cu localnicii bulgari in dodii, la fel si noi.

Am indraznit sa ma uit putin in drumul spre manastire si sa realizez ca nu o vad, deci mitul celor 15 metri nu e valabil.

Mama deja era in avarie, asa ca a abandonat lupta de la inceput si a ramas la umbra sub pomi iar noi am luat drumul usor pieptis. Si iata-ne dupa aproximativ 150 m (cred ca ii scapase un zero taximetristului) la intrarea in acest complex muzeal unde primul lucru pe care il aflam dintr-un afis este (si aici ca si la articolul anterior pentru a pastra “farmecul original” am sa transcriu textul):

Dear visitors, the monastery premises will remain temporarily closed due to risk of falling rocks. You can visit museum exposition and take a walk in the park of the complex. From the Management of Varna Regional Museum of History.

Ce sa facem, nici nu era scris cand va putea fi vizitat, asa ca macar sa vedem ce putem. Am achitat taxa, la intrare scria ca este 5 lv de persoana, totusi ne-a taxat cu 4 lv de persoana, reducerea probabil data de restrangerea locurilor care pot fi vizitate.

Am patruns in incinta complexului si lasand orice in urma am mers spre fructul interzis, adica ce venisem de fapt sa vedem, manastirea (de fapt mai degraba niste chilii) sapata in stanca.

Venisem aici deoarece aflasem ca seamana oarecum cu cele de la Basarabovo, unde fusesem in urma cu cativa ani.

In ceea ce priveste numele acestei manastiri se pare ca el provine din limba turca insemnand “colorat” datorita picturilor care impodobeau peretii. Nu stiu daca in prezent se mai vad picturi pe pereti dar in muzeu am intalnit astfel de fresce.

Am facut tot felul de poze incercand sa surprindem ce se putea din exterior. Cred ca daca puteam urca am fi vazut ceva mult mai mult dar macar eram acolo.

Nu pot nici sa spun ce destinatii avea fiecare incapere in parte dar in pozele atasate o sa gasiti si o fotografie in muzeu care identifica camerele, si de asemenea ce se poate vedea la catacombe, dar despre asta putin mai tarziu.

In fata acestor stanci se afla o zona cu scaune (o sa vedeti in poze), unde spectatorii pot vedea un spectacol de sunet si lumini si care prezinta legendele manastirii. Aceste spectacole se tin miercurea si duminica de la ora 21.00 (biletele costa 15 leva adult si 5 leva copii). Aceste informatii le-am aflat la intrare dintr-un afis care semana cu o carte (vezi P05).

Dupa ce am facut pozele de rigoare stancilor am coborat inapoi spre muzeu facand si alte poze stanga-dreapta. Inainte de a intra in muzeu insa ne-a atras atentia un indicator spre catacombe si astfel am luat-o spre padure. Singura atentionare pe care am citit-o insa este ca daca a plouat cararea poate fi alunecoasa, ea nefiind asfaltata. Cred ca ar fi fost absurd ca o carare in padure in aceste conditii sa fie asfaltata, ar fi pierit orice urma de frumos. Asadar am luat-o incet pe carare, printre pomi (despre care am citit si cateva indicatii), ne-am mai intalnit si cu 2 turisti pe care i-am intrebat cat de mult este pana acolo si ne-au spus ca aproximativ 500 m, moment in care pana la urma am decis sa facem cale intoarsa avand in vedere ca o lasasem pe mama singura sa ne astepte. Cararea insa serpuieste prin padure, cand urca, cand coboara si cred ca merita parcursa chiar si pentru drumul in sine.

La capatul drumului nici nu stiam exact ce ne va astepta. Putin mai tarziu insa am facut niste poze in muzeu si uitandu-ma mai atent la ele acasa am aflat ca era aproximativ 1 km pana la catacombe iar acolo aveam de vazut ceva morminte, o biserica crestina si o cripta, precum si ceva chilii monahice, fara data de provenienta ci doar indicatia de genul “Early Christian church”.

Muzeul este unul placut si relaxant (in fine la ce te-ai astepta la un astfel de muzeu) si este in mare parte datorat fratilor Shkorpil. Aici poti vedea fresce din secolul XIV dar si mai recente si chiar poti urmari cu ajutorul unui retroproiector (sau ceva asemanator) informatii despre acest loc. Muzeul are si etaj unde sunt de asemenea expuse fresce pe pereti.

Au si o mica zona comerciala cu tot felul de articole, au am luat de aici 2 semne de carte (0.5 lv bucata).

Acum si ceva informatii off topic. Exista toaleta cu plata in caz ca aveti nevoie, dar si un chiosc de unde va puteti lua racoritoare, inghetata sau altele. Din punctul meu de vedere daca vreti sa va racoriti, va recomand tot izvoarele de la intrare (din asa-zisa parcare).

Si acestea fiind zise, am incalecat pe-o sa (adica in timpurile moderne am urcat in masina) si v-am spus povestea asa, asa ca am plecat spre hotel, povestile insa vor mai continua.

---

VIZUALIZĂRI: 2137 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI