GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Sunt sigura ca unii dintre cei care ma cunosc o sa se intrebe ce m-a apucat de am inceput sa vizitez locasuri sfinte, mai ales ca sint una care cinta muzica usoara in incinta bisericii...
Vreau sa va descriu un loc superb in localitatea Vama, de linga Gura Humorului. Am ales o oaza de relaxare modoveneasca si nu mi-a parut rau de cele 5 ore care au fost necesare pentru a ajunge acolo. Drumul a fost impecabil, asa ca a meritat.
Intr-o seara, dupa o masa copioasa la pensiunea despre care am sa va scriu alta data, am plecat intr-o plimbare pe malul Moldovei. La televizor tot anuntau cod galben de ploaie si vijelie in judetele din estul si sudestul tarii, insa acolo vremea era foarte frumoasa. Probabil ca soarelui ii place de mine.
Am plecat hai-hui pe coclauri fara sa ma gindesc sa iau altceva cu mine, in afara camerei foto. Vazand cit e de cald, am abandonat geaca intr-un snop de araci pregatiti de careva pentru vreun foc de tabara. Nu stiam care v-a fi capatul plimbarii mele de seara si ghidata de piesajele mirifice care mi se perindau prin fata ochilor, am uitat cum trece timpul si se mareste distanta fata de pensiune.
Pe la o vreme m-a apucat setea. Moldova curgea in dreapta iar partenerul de calatorie imi tot povestea cum la schitul din virful dealului (pina la care mai erau cam 1,5 km) calugarii i-au oferit in vacanta anterioara o socata de toata bunatatea. Eu muream de sete iar el imi povestea cit de buna si rece era socata aia... Cita cruzime!!!
Nemaisuportind setea, am decis ca sa o astimpar cu niste frunze si, cum papadia era cea mai cunoscuta planta de catre mine, am rupt repede citeva frunze si le-am bagat in gura. Bineinteles ca domnul nu a mai apucat sa ma opreasca si abia cind si-a revenit putin din ris a zis ca papadia are cele mai amare frunze... of... le-am scuipat imediat. Am mai mers vreo 500 de metri si cind am vazut indicatorul catre schit abia daca mai aveam putere sa imi tirii greutatea pina sus in virful dealului. Va vine sa credeti ca odata ajunsa acolo am uitat si de sete si de oboaseala cind am vazut cit de frumos e locul, peisajul, bisericuta... Cred ca de la 2 km se auzea glasul unui calugar ce tinea slujba de seara. Nu cunosc ritualurile bisericii dar am auzit un glas care cinta de se auzea prin toate vaile alea. Nu am indraznit sa intru in biserica, am facut citeva poze de afara si am stat minute in sir ca sa ma imbat cu mirosul tufelor de liliac.
Bineinteles ca acei calugari ne-au invitat sa raminem la masa de seara alaturi de ei dupa ce mi-au dat o sticla cu apa minerala, din cea mai scumpa. (era 7 lei pe la un peco, sticla de -0,5l).
Curatenia locului m-a facut sa cred ca oamenii sint impecabili. Pe linga aleile cu flori colorate, tufe de liliac si alte diferite plante, erau insirate masute si scaune din lemn dar si un fel de bancute pe care calatorii obositi isi pot odihni sufletul la umbra copacilor infrunziti.
Un lac cu crapi era amenajat linga schit si un foisor pe un ponton de lemn cred ca oferea o imagine frumoasa cind soarele se oglindea in apa.
Am plecat intr-un tirziu, inainte ca vocea calugarului sa se opreasca din cintat. Ne-a insotit minute bune din drumul de intoarcere.
O sa pun citeva poze sa vedeti cit de minunat era acel loc si cit de verzi erau dealurile impadurite.
Daca aveti drum in zona nu ocoliti acel locas.
Trimis de adri-nico in 22.05.12 22:29:31
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adri-nico); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat la rubrica "Manastirile din Bucovina" (deja existenta pe site).
@adri: Un alt review despre tine chiar daca este intitulat "Schitul Sfinta Ana -com. Vama -jud. Suceava". Inteleg ca nici nu ai intrat in schitul la care vrei sa ne convingi sa ajungem. Nu crezi ca acest subiect trebuie abordat altfel? Din review nu aflam nimic despre schit ci doar ca ai mancat papadie (care de altfel este comestibila si nu este amara consumata primavara devreme, inainte de inflorire). N-ati intrat in biserica si totusi calugarii v-au invitat la masa?
Adri, te citesc de fiecare data si inca astept momentul in care sa te pot vota. Deocamdata, nu!
Mie mi-a placut, mai ales pozele, sper sa placa si melodia postata care se poate sterge/schimba!
-That's not the beginning of the end
That's the return to yourself
The return to innocence
Love - Devotion
Feeling - Emotion
Love - Devotion
Feeling - Emotion
Don't be afraid to be weak
Don't be too proud to be strong
Just look into your heart my friend
That will be the return to yourself
The return to innocence
If you want, then start to laugh
If you must, then start to cry
Be yourself don't hide
Just believe in destiny
”Don't care what people say
”Just follow your own way
”Don't give up and use the chance
”To return to innocence
That's not the beginning of the end
That's the return to yourself
The return to innocence
Don't care what people say
Follow just your own way Follow just your own way
Don't give up, don't give up
To return, to return to innocence.
If you want then laugh
If you must then cry
Be yourself don't hide
Just believe in destïny.
Minunata stare mi-ai creeat, boema noastra
P11 mi-a placut f mult. Ascultai cantecul pamantului? Canta frumos, l-am ascultat de multe ori
@iulianic:
Sa nu crezi ca daca nu m-ai votat am sa incep sa pling Nu scriu pentru voturi si atunci cind webul nu imi va posta scrierea, am sa inteleg ca am luat-o razna... si cit imi place sa o iau razna...
Nu am vrut sa va descriu interiorul schitului. Eu sint o devoratoare de peisaje, de frumos, de verde, de mirosuri de primavara... de muzica padurii... Nicidecum de icoane, de morminte si alte obiecte culte pe care le puteti gasi in orice biserica. Am fost la Voronoet si nu am "dat pe spate", mi s-a parut ceva comun. Abia in cimitirul din fata manastirii am simtit ca sint la "plimbare". Am stat pe o canapea si m-am uitat la flori, am mirosit micsunele. Stiu ca nu sint "normala" si nici nu mi-am dorit vreodata sa fiu la fel ca ceilalti.
Cit despre calugarii care ne-au invitat la masa, nu e nici o exagerare. Nu am intrat in biserica sa interactionez cu cel care cinta (tinea slujba- nu ma pricep la ritualuri) insa erau altii care faceau mincare, curatenie in gospodarie. Omeni ospitalieri care vroiau sa ne ofere si noua din bucatele lor.
Probabil ca am facut o greseala crezind ca schitul e biserica in sine si nu locatia respectiva in toata splendoarea ei.
@web13 - multumesc din suflet pentru vorbele frumoase si melodia potrivita
Cred ca doar titlul a fost neinspirat ales, era mai potrivit ceva de genul "la masa cu calugarii" sau "o zi de reintoarcere la mama natura". In acest mod, adri, nu ti-ai mai fi atras oprobiul adevaratilor experti in materie de biserici si manastiri de pe acest site. Eu, daca nu vedeam acolo numele tau, nici nu-l citeam, sunt inca in faza de saturatie indusa cu privire la acest gen de review-uri.
Doamne!!! Ce frumos!
Nu degeaba ma apuca nebunia cand ma gandesc la ,,minunatii" de ne conduc!!!
Cred ca doar frumusetea nu ne-au amanetat-o la Bruxelles!
Felicitari sincere!
@eduardradupaul: ce a fost frumos aici? ca nu mai tin minte... ))
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Vama, VAMA" (deja existentă pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2007 Dupa noi, Potopul — scris în 19.11.10 de valimi din SLOBOZIA - RECOMANDĂ