Ancha es Castilla… - Asaltul Castelului in Trigueros del Valle, anno domine 2013

TIPĂREȘTE

“Lata/mare e Castilla…” Desi proverbul din titlu zice, la figurat, cu totul si cu totul altceva (“a actiona cu totala libertate”, sensul lui venind din vremea Reconquistei, cand pamanturile Castiliei erau foarte putin locuite, asa incat campia castiliana era locul perfect pentru a incepe o afacere – legala sau nu;) – fara ca nimeni sa te vada), literalmente inseamna “Lata/mare e Castilla”. Si va jur ca asta mi-a venit in minte in dimineata acelei sambete de sfarsit de iulie cand am intrat in Trigueros del Valle, un catun situat la doar 22 km. de Valladolid, in care nu fusesem niciodata, si care m-a surprins intr-un mod extraordinar!! Si uite asa frumoasa Castilie mi-a demonstrat, inca o data, ca are atatea minunatii la tot pasul, care abia asteapta sa fie descoperite!! Nu ma asteptam, efectiv, sa gasesc acolo ceea ce am gasit…

Nu as fi pus Trigueros del Valle (“Granele/Granarele din Vale”) pe harta escapadelor sau vizitelor mele turistice daca nu ar fi trebuit s-o ajut pe sora-mea, care urma sa participe la targul medieval organizat in sat pe 27 iulie 2013. De cum am facut primii pasi (mint, primii metri pe roti, ca eram cu masina) in aceasta localitate de doar 333 locuitori, am dat cu ochii de castelul din Evul Mediu tarziu, de troita care troneaza mandra, din partea de sus a satului, si de casele de piatra si lut de care m-am indragostit ad-hoc.

Am ajuns in cateva secunde in Plaza Mayor, strabatand stradute pustii la ora aceea. O piata mare, in care se afla Primaria (o cladire foarte frumoasa), si in care casele aveau atarnate la ferestre steaguri medievale care anuntau fiesta din ziua respectiva. Acolo am vazut si casa care mi-a cazut cu tronc iremediabil si pentru totdeauna: o casa de piatra, simpla, in care ma vad petrecandu-mi verile intr-o buna zi, atunci cand nepotii or sa ma roage sa le mai spun inca si inca o poveste…

Mi-am dat seama imediat ca Trigueros del Valle se mandreste cu un intreg ansamblu de arhitectura monumentala si traditionala din piatra: strazi pietruite si tare pitoresti; case blazonate cu scuturi heraldice care vorbesc, fara grai, despre nobila lor istorie; colturi fantastice, cu puturi de apa si flori colorate; o piata generoasa, inconjurata de arbori; si destul de multe crame subterane, unde viata se desfasoara in ritm cu procesul de fermentare a cunoscutelor vinuri ale zonei... Nu lipsesc nici adaposturile pentru porumbei, iar, pe camp, rezista si cateva constructii – echivalentul stanilor de azi, din secolele XVI-XIX.

Dupa ce Consilierul de Cultura al micului sat ne-a urat “Bine ati venit” si ne-a explicat ce urma sa aiba loc in sambata aceea, am facut ce aveam de facut, am plecat cu alte treburi si am revenit dupa amiaza, dornica sa iau pulsul Trigueros-ului… Targul medieval, atat de obisnuit in satele de pe intreaga geografie spaniola mai ales pe timp de vara, era format din cateva tarabe cu de toate: de la placinte cu de toate si o extraordinara bere artizanala, pana la jucarii din lemn, “bisutería” artizanala si ea, branzeturi si dulciuri, toate artizanale si ele…

Eram convinsa ca Troita de pe deal este biserica. Asa ca am intrebat pe cineva de-al locului, care, foarte amabil, m-a insotit pana aproape de unde incepea urcusul spre troita, dupa ce mi-a explicat ca nu este biserica (am trecut si pe langa aceasta), si ca ei ii zic castel troitei si fortareata castelului... Sa mai zica cineva ceva de raceala si distanta castilienilor!!

Urcusul se face in cateva minute, este destul de abrupt (si, in ciuda orei mele jumate de mers in fiecare zi, cred ca de-acolo m-am intors cu febra;)), insa privelistile sunt extraordinare! Troita Santa María del Castillo este mozaraba si a fost construita in sec. X. Ocupa, asa cum am spus, cea mai inalta parte a satului, si se afla pe un “labirint” de pesteri, care pana acum cateva decade au fost locuinte troglodite. Cu siguranta ca era vorba de un loc foarte puternic, unde probabil se afla castelul la origine, acest lucru putandu-se imagina si datorita ruinelor care inconjurau colina.

Despre casele-pestera se stie ca sunt orientate spre sud si spre vest, cu zona locuibila (bucatarie si dormitoare) spre exterior, si restul (cuptor, grajduri, etc.) spre partea interioara. Au fost locuite pana la jumatatea secolului trecut si Primaria se ocupa, in prezent, de un proiect care va recupera doua pesteri: una pentru Biroul de Turism si alta pentru Muzeul Locuintei Troglodite, consolidand, in acelasi timp, ansamblul acestora, si transformand partea superioara in Mirador al Vaii Raului Pisuerga.

Tot pe “fusta” dealului unde se afla troita se pot observa si o multime de crame, pentru ca satul se afla in zona cu denumire de origine al cunoscutului si apreciatului vin Cigales.

De jos se vede ceasul (adaugat in sec. XIX, si fabricat in Anglia). Arcul de la intrare, in forma de potcoava, este in stil mozarab din sec. X; deasupra usii de la intrare se vede un mic relief decorat cu un motiv vegetal. In iulie 2011 s-au descoperit niste picturi murale in fresca, apartinand stilului gotic lineal (sec. XIII), care se afla inca in proces de studiu si consolidare.

In imediata apropiere a troitei se afla elemente ale unei originale Vía Crucis: sunt cruci de piatra, foarte bine pastrate, pe care am incercat sa le imortalizam eu si inca un coleg de poze, care le facea cu tableta si cred ca ma depasea la numar…

Nu am putut vizita troita pe interior, pentru ca era inchisa. Insa nu am putut evita sa ma asez pret de cateva minute acolo, pe deal, langa templu, si sa admir imprejurimile localitatii... Asa cum momentele in care nu ma mai satur uitandu-ma la cerul din satul copilariei mele sunt unice, aceeasi senzatie o am si cand am ocazia sa ma uit la campiile Castiliei... Care poate nu au nimic deosebit. Insa pe mine ma atrag cu o forta deosebita. Intinderi de lanuri, vita de vie, presarate pe ici pe colo cu “palomares” (constructii tipice care adapostesc porumbei) si troite..., si, bineinteles, “pazite” de nenumarate castele, fie ele si in ruine...

Mi-as dori sa am mai aproape de unde locuiesc un asemenea loc, pentru a ma putea duce de cate ori am chef. Aproape fiecare sat micut are un “cerro” (un del de mirador) de unde se vad campiile, raul, lunca...

Am coborat si am intrat imediat in biserica San Miguel Arcángel, un templu din romanicul tarziu construit in doua faze la sfarsitul sec. XII. Posterior, la sfarsitul sec. XV, i s-au adaugat doua capele intr-o parte si in alta a altarului pentru a adaposti mormintele domnilor locului, Robles de Guevarra. S-a realizat o restaurare recent, intre 2004 si 2009. Mi-au placut cele doua “ferestre” de sticla asezate in fata altarului, prin care se vad perfect galeriile subterane. Slujba se tine in fiecare duminica, la orele 12:00, iar biserica poate fi vizitata la cerere, ca si castelul si troita, sunand in prealabil la 983.580.401.

Urmatorul obiectiv era Castelul, sau Fortareata, cum o numesc localnicii. Sarbatoarea din ziua respectiva se numeste “Asaltul Castelului”, si aveam sa iau parte la un spectacol minunat, organizat si interpretat in totalitate de locuitori ai satului.

Castelul apartinea familiei de nobili Robles y Guevarra si a fost construit in sex. XV. “Rascoala” sau razvratirea supusilor care munceau din zori si pana-n seara pentru ca domnul sa se lafaie in de toate, in vreme ce acestia mureau de foame, a fost interpretata intr-un decor singular si spectaculos. Supusii coborau de la troita cu torte aprinse si asaltau castelul… Mirosul de torte (care, pe alocuri, imi aducea a miros de tamaie) m-a facut sa traiesc momente unice… Si sa multumesc Celui de Sus pentru norocul pe care il am, de a trai evenimente de acest gen, de care ma bucur mai ceva ca un copil mic… Rascoala a avut loc in ianuarie 1521, iar anul asta oricine avea o costumatie medievala ar fi putut participa la redarea “scenetei”. Poate la anul o sa ma imbrac si eu in haine din Evul Mediu, o sa iau o torta si o sa ma razvratesc impreuna cu urmasii supusilor din Trigueros si din satele alaturate, ca sa-l dam jos pe urmasul nobilului Robles de Guevarra.

Din anumite motive nu am reusit sa raman pana la finalul piesei, intorcandu-ma impreuna cu sora-mea la sfarsitul acesteia, pentru ca voia si ea sa vada castelul. Dupa ce ramaseseram cateva persoane doar in incinta castelului, spre bucuria noastra, ne-am putut face poze in liniste cu “Razboinicii de pe Duero”, un grup de tineri imbracati in soldati ai vremii, care in cursul zilei simulasera lupte in Piata Mare a satului, si faceau atmosfera... Ba, a doua zi, m-am trezit si cu mesaj de “repros” din partea unui cunoscut: de unde era sa-l recunosc cu coif, scut, armura si alte alea? ;) Ca daca l-as fi recunoscut, as fi indraznit sa-i sar in brate, pentru ca pozele mele sa fie mai spectaculoase si sa fiu, pentru cateva momente, printesa castelului, salvata de un cavaler!!

Am vazut o usita deschisa si am si intrat, ca doua copilite fara prea multa minte sau rabdare, ca nu cumva sa ne opreasca cineva... Cateva incaperi unite prin scari – destul de kitsch, adica renovate cu parchet nou si scari inalte (pentru a pastra cat de cat originalul) din ciment, insa odata ajunse sus, ne-am simtit, pentru cateva clipe, printese... Dintre creneluri se vedea curtea de unde urcasem, cu cateva clipe mai inainte, atat de frumos luminata... Umbre negre, umbre gri, umbre colorate... care ii confereau castelului – sau ce-a mai ramas din el – o vraja aparte.

Stiti cum m-am simtit? V-aduceti aminte de senzatiile de poveste, desprinse parca din “O mie si una de nopti”, de care va povesteam la episodul Marrakech? Ei bine, cu trecerea de rigoare la taramul castilian, cotropit si el, acum sute de ani, de maurii care au lasat urme peste tot, m-am simtit, in loc de sarai, la o curte domneasca de pe vremea reginei Isabel… Poate ca de acum inainte ar trebui sa vizitez castelele si palatele doar noaptea…

Daca vreti sa faceti drumetii, se poate si asta! Nu e zona de munte, insa Canalul de Castilia trece la cativa km de Trigueros del Valle si de Cubillas de Santa Marta, satul din apropiere.

Fiestele patronale au loc in primul weekend din septembrie, in onoarea Nuestra Señora del Castillo. In weekendul cel mai apropiat de ziua Sfantului Santiago au loc fiestele medieval (Asaltul castelului), iar pe 29 septembrie se sarbatoreste patronal municipiului, San Miguel.

Trigueros del Valle face parte din Ruta de Montes Torozos de care v-am mai pomenit si alta data si pe care n-am facut-o decat pe bucati, desi se afla atat de aproape de mine… O sambata care se arata una oarecare s-a transformat intr-o sambata minunata, in care am calcat pe sute de ani de istorie si am luat parte la un eveniment care impresioneaza prin ceea ce reprezinta, dar mai ales prin faptul ca toti locuitorii catunului, cu mic cu mare, iau parte la el…

Stiu ca nu veti aseza aceasta localitate pe harta vacantelor dvs... Daca, totusi, va veti nimeri vreodata pe aici, nu pregetati sa-l vizitati. Nu va va lua mai mult de doua ore si veti pleca cu senzatii extraordinare...

“Ancha es Castilla”... Si Trigueros se afla in ea...

---

VIZUALIZĂRI: 1368 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI