GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Toulouse – Orașul care te îndeamnă să revii
TIPĂREȘTECălătorie la înălțime – sau cum am învins gravitația (și frica) ! La vârsta de 60 de ani, am decis să-mi testez limitele: nu prin parașutism, nu prin bungee jumping, ci prin ceva mult mai extrem, pentru mine : primul meu zbor cu avionul! Norocul meu? Lufthansa! Piloți pricepuți, un avion solid și un echipaj care habar n-avea că la bord se află un martalog convins că cerul e doar pentru păsări. Frica venea de la faptul că, în avion, n-ai niciun control asupra viețișoarei tale. Gravitația și portanța sunt niște legi de care-mi părea rău că nu le-am studiat mai bine, nu că asta m-ar ajuta, în caz de la o adică. Newton a descoperit gravitația când i-a căzut mărul în cap, nu un Airbus 320!
Dar, îmi plăcea și ideea pentru care trebuia să zbor: vizitam Franța! Băi, vorbim de Franța, da? Să nu-mi spuie mie, cineva, că nu vrea să vadă Franța că minte! Când ni s-a ivit prilejul ocaziei, am fost extrem de încântat. Am stabilit că voi parcurge cei 2700 de km care separă orașul istoric în care nu știu de ce mai trăiesc în el de Toulouse, conducând, cu voioșie, autoturismul meu. Am făcut traseul, am stabilit locuri de popas, mă rog, cam tot ce trebuia. În final, Adriana m-a ascultat cu atenție, mi-a dat dreptate, extaziindu-se de înțelepciunea-mi planificării dar mi-a spus că ea rezolvase totul, mult mai simplu, o să zburăm! M-am revoltat și opus din toată fibra ființei mele și , în final, am spus,domestic și spăsit: ” Bine!”
București-Frankfurt am Main, Frankfurt am Main-Toulouse, Toulouse-Munchen, Munchen-Otopeni – am descoperit că lumea e mică și că aeroporturile sunt ca niște labirinturi pentru cei neinițiați. Motiv de stat cu bucile strânse pînă la scămoșatul lenjeriei intime. La primul zbor a fost asta. De la al doilea am devenit expert, am învățat care-i treaba cu” gate-urile” , cu duty free-urile, cu o grămadă de chestii amuzante și utile de ți le oferă ăia de te urcă-n avion ca s-ajungi la locul cioată.
Ca un fost polițist de mă aflu, am cules informații înainte de momentul crucial al despărțirii mele de Planetă. Toți mi-au spus că cel mai nasol e la decolare. Că corpul, că urechile, că amețeala... Sanchi, n-am avut nimic, de nesimțit ce sunt nu am fost impresionat de nicio decolare din alea 4 de-am beneficiat de ele. Iar la aterizare a trebuit să recunosc că, uneori, eu pun frână mai brusc când conduc KIA-mi decât piloții de pe instalațiile de zburam cu ele. Fiecare decolare îmi părea un salt în necunoscut, iar fiecare aterizare un miracol modern. Dar, nah, educat de experianța ălorlalți de zburaseră înaintea mea, am strâns cotierele atât de tare încât cred că le-am lăsat amprente permanente.
În Frankfurt, eram vesel de parcă am ajuns la destinație, dar nu! Trebuia să mai iau un alt avion! Încă unul care să mă ducă la Toulouse. Inutil să vă spun că ăilalți de erau în avion parcă făceau naveta, așa se purtau !
Avioanele Lufthansa sunt confortabile, dar ce folos, când eu eram convins că fiecare turbulență e un semn că destinul meu e să fiu eroul unui documentar de supraviețuire, asta în caz fericit. Cred că știți documentarele de pe Discovery, alea cu cercetarea cauzelor de s-or prăbușit avioanele, fie din cauză de stol de ciori, fie din cauză de mai știu io ce! O infinitate de situații cu potențial risc de dărâmare a hardughiei de te cocoți în cer cu ea . Ei, îmi pare rău pentru voi, n-am mierlitără și, ce să vă fac, o să mai scriu pe-aicea, pe AFA, doar așa, că vreau să vă plictisesc și să vă fac sîc-sîc!
Finalul apoteotic? Am ajuns cu bine acasă, cu lecția învățată: zborul e ca viața – dacă ai încredere în piloți, te poți bucura și de priveliște! 🚀✈️ E un sentiment ciudat dar și frumos să vezi norii din partea aialaltă, de unde-i vede, în mod obișnuit, doar Dumnezeu!
Toulouse – „Orașul Roz” cu un ritm aparte
Să nu vă așteptați ca în reviewul ce urmează să vă furnizez niște date cu aer doct, de profesor de geografie! Wikipedia este pentru toți la un click distanță. O să vă povestesc despre Toulouse în limita a ceea ce am înțeles eu din această vizită și, ca de obicei, vă atrag atenția să nu care cumva să folosiți ceea ce scriu eu, aicea, în eventuala planificare a călătoriilor voastre în această zonă. Dacă faceți așa ceva e doar pe riscul vostru, voi o faceți, voi o trageți, să vă fie clar!
Am ajuns în Toulouse pentru sărbătorirea unui eveniment de familie, am fost cazați la rude, nu o să vă pot spune despre cazări, doar faptul că am stat 10 zile în Cornebarrieu, orășel rural din coasta orașului Toulouse. De acolo am plecat spre Toulouse, Albi, Carcassonne, Montauban, Gagnac ori Castelnaudary în mici excursii de câte o zi, doar așa, de căscat gura. Și, credeți-mă, în puținătatea inteligenței mele am văzut niște locuri în care chiar am căscat gura, cu mirarea olteanului care a văzut marea prima oară:” Mamă, ce de Jii!”. Iar io-s moldovean, poate că v-ați dat seama ...
Urmează să vă povestesc așa, în mare, despre ce am văzut, în Toulouse. Cu scuzele de rigoare pentru cei care așteptați o documentare doctă, dar, hei, ați uitat, eu nu -s inteligent, trăiesc din reflexe, ca ameba sau parameciul, deci, nu mă judecați!
Toulouse, supranumit „La Ville Rose” , își datorează numele nuanțelor calde ale cărămizilor din teracotă care îmbracă fațadele clădirilor. Este un oraș care se dezvăluie treptat, fără grabă, exact așa cum par să trăiască și locuitorii săi – într-un echilibru perfect între trecut și prezent, între tradiție și inovație.
Plimbându-te pe străzile sale, simți un ritm diferit. Nu există agitația marilor metropole, iar oamenii emană o liniște molipsitoare. Sunt amabili, comunicativi, te privesc cu ochi calzi și îți răspund cu un surâs firesc, ca și cum ar fi cel mai natural lucru din lume. În piețele animate sau pe malurile fluviului Garonne, vezi localnici care își savurează cafeaua fără grabă, discută relaxați și se bucură de fiecare moment.
Toulouse este un oraș al contrastelor armonioase. Pe de o parte, are un aer istoric, cu monumente impunătoare precum Capitole de Toulouse sau Bazilica Saint-Sernin, una dintre cele mai vechi și mai impresionante biserici romanice din Europa. Pe de altă parte, este un pol al inovației, fiind casa industriei aerospațiale europene, cu Airbus și centrul său de cercetare.
Atmosfera din Toulouse este diferită – nu e grăbită, nu e apăsătoare, ci invită la descoperire. Străduțele pitorești, piețele pline de culoare, mirosul de baghete proaspăt coapte și sunetul cântecelor stradale creează un cadru aparte. Este un loc unde tradiția și modernitatea coexistă, dar fără să se anuleze reciproc. Un oraș viu, dar nu frenetic, cald, dar nu copleșitor.
Toulouse nu epatează, nu încearcă să impresioneze printr-o măreție ostentativă. În schimb, îți oferă o experiență autentică, o întâlnire sinceră cu un alt fel de Franță – una relaxată, prietenoasă, în care timpul pare să curgă mai blând.
Toulouse – un tablou viu al istoriei și culturii
Toulouse nu este doar „Orașul Roz” , ci și un mozaic de locuri și povești care se îmbină armonios într-o atmosferă aparte. Fiecare colț de stradă, fiecare piață și fiecare clădire spun o poveste ce așteaptă să fie descoperită și împărtășită mai departe.
În inima acestui oraș plin de farmec se află Les Abattoirs, un muzeu de artă contemporană amenajat într-un fost abator. Clădirea istorică adăpostește expoziții vibrante, unde trecutul industrial se împletește cu viziuni artistice moderne. La câțiva pași, Grădina Raymond VI oferă un moment de respiro, cu alei umbrite și priveliști încântătoare asupra fluviului Garonne. Garonne ce poate fi traversat pe o mulțime de poduri, cele mai frumoase fiind Pont de Catalans și Pont Neuf.
Tot pe malurile Garonne , Hospice de la Grave, cu domul său impunător, este unul dintre simbolurile vizuale ale orașului. Lângă el, Place de la Daurade pulsează de viață – un loc de întâlnire pentru localnici și turiști, unde ritmul orașului se lasă savurat în tihnă.
Toulouse este și un oraș al credinței, cu edificii impresionante. Catedrala Saint-Étienne, cu arhitectura sa atipică, te îndeamnă la contemplare, în timp ce Bazilica Saint-Sernin, una dintre cele mai frumoase biserici romanice din Europa, este un punct de referință pentru pelerinii de pe drumul spre Santiago de Compostela. Ori Jacobins Church, pe care, din păcate nu am reușit s-o vizitez, măcar pentru a vedea mormântul lui Toma D'Aquino.
Pe lângă arta și spiritualitatea sa, Toulouse surprinde și prin detalii neașteptate, precum Muzeul Instrumentarului Medical. O colecție fascinantă care oferă o incursiune în evoluția medicinei și a științei, completând astfel diversitatea culturală a orașului.
Fie că te plimbi pe malurile Garonnei, descoperi comorile ascunse ale muzeelor sau te bucuri de atmosfera piețelor animate, Toulouse îți oferă mereu ceva nou. Este un oraș care nu se impune prin grandoare, ci se lasă descoperit pas cu pas, ca o poveste frumos scrisă ce merită spusă mai departe.
Toulouse – frumusețea discretă a unui oraș bine construit
Toulouse este un oraș care nu caută să impresioneze prin măreție, ci prin echilibrul său între estetică, utilitate și respect pentru istorie. Fiecare colț are un farmec aparte, o poveste de spus, iar locurile sale emblematice sunt exemple clare ale unui „lucru bine făcut , frumos și util” .
În inima orașului, Piața Victor Hugo este un punct de referință pentru viața localnicilor. Piața acoperită vibrează de mirosuri îmbietoare și culori vii, fiind locul ideal pentru a simți ritmul autentic al orașului. De la brânzeturi fine la vinuri rafinate, de la produse de patiserie la pește proaspăt, totul pare să respecte o regulă nescrisă a calității și bunului gust.
Nu departe, în Piața Charles de Gaulle, monumentul „Maternitate” surprinde prin simplitatea sa. O sculptură care emană căldură și protecție, fără să fie impunătoare, ci pur și simplu firească în peisaj.
Toulouse nu este doar un oraș al piețelor și monumentelor, ci și un centru educațional cu tradiție. Collège Pierre de Fermat, numit după celebrul matematician, simbolizează legătura orașului cu știința și gândirea logică. O clădire sobru-elegantă, în care se simte seriozitatea studiului și respectul pentru cunoaștere.Mai ales că este vis-a-vis de Jacobins Church.
Pentru cei care vor să descopere partea mai puțin turistică a orașului, Gara Matabiau și cartierul său Belfort sunt o incursiune într-un Toulouse al contrastelor. Gara, un nod important de transport, impresionează prin arhitectura sa clasică, iar cartierul din jur, deși mai puțin cunoscut, oferă un amestec autentic de viață urbană și istorie.
În Toulouse, chiar și shoppingul are un aer aparte. Galeriile Lafayette, elegante, dar accesibile, sunt un spațiu unde esteticul se îmbină cu utilul, fără opulență inutilă. O plimbare printre rafturile sale este o experiență în sine, chiar și fără intenția de a cumpăra ceva.
Iar dacă vrei un moment de liniște, Fântâna Boulbonne îți oferă un loc de respiro. O fântână discretă, dar bine încadrată în oraș, un detaliu care ar putea trece neobservat, dar care completează peisajul cu rafinament.
Toulouse nu este un oraș care te copleșește cu grandoare, ci unul care te cucerește prin atenția la detalii. Un loc unde frumosul nu e ostentativ, ci funcțional, iar armonia dintre trecut și prezent este la ea acasă.
Canal du Midi – firul albastru care leagă Toulouse de lume
Canal du Midi nu este doar o apă curgătoare, ci o arteră vie care unește, nu desparte, orașul Toulouse. Cu o istorie bogată și o utilitate incontestabilă, acest canal este mai mult decât un simplu element geografic – este o punte între trecut și prezent, între natură și urban, între liniște și dinamism.
Construit în secolul al XVII-lea, Canal du Midi a fost o realizare inginerească impresionantă, menită să lege fluviul Garonne de Marea Mediterană. Astăzi, deși nu mai este esențial pentru comerț, rămâne un simbol al orașului, un loc de plimbare, de contemplare și de evadare din ritmul cotidian.
Malurile sale umbrite de platani impunători sunt locul ideal pentru o promenadă, o plimbare cu bicicleta sau o croazieră liniștită. Oamenii vin aici să se bucure de aerul proaspăt, să citească pe o bancă sau să privească bărcile care alunecă domol pe apă. Este un spațiu de întâlnire, dar și de reflecție, un loc unde agitația urbană se estompează, iar ritmul devine mai blând.
Canal du Midi nu taie orașul în două, ci îl completează, oferindu-i un echilibru perfect între tehnică și natură. El nu separă, ci aduce oamenii împreună, fie că sunt localnici care își savurează rutina zilnică, fie că sunt vizitatori care descoperă farmecul acestui oraș special.
Toulouse este un oraș al detaliilor bine integrate, iar Canal du Midi este unul dintre cele mai frumoase dintre ele – o apă care leagă nu doar locuri, ci și oameni, povești și emoții.
Închei un review lung și nu foarte folositor vouă, ălora de vă omorâți timpul citindu-mi inepțiile. Ideea este că Toulouse nu este un oraș pe care îl lași în urmă, ci unul care rămâne cu tine. Fiecare colț descoperit, fiecare zâmbet întâlnit și fiecare stradă străbătută fac parte dintr-o experiență care nu se încheie odată cu plecarea. Nu este o despărțire, ci doar un „pe curând” , cu speranța unei revederi. Bucuria de a fi fost aici se transformă în dorința de a reveni, pentru a redescoperi, a retrăi și a continua această poveste frumoasă numită Toulouse.
Cu speranța de a nu vă fi plictisit cumplit, termin povestioara mea, haidi, pa!
Trimis de Yersinia Pestis in 06.02.25 14:12:16
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Yersinia Pestis: Bine ai revenit cu picioarele pe pământ, după atâtea zboruri!
Așteptam cu nerăbdare povestea despre botezul cerului!
Cred că acum râzi singur de fosta ta teamă de zbor. Oare Kia plânge că nu o s-o mai plimbi prin lume? Sau e bucuroasă ca și-a odihnit roțile?
Zboruri multe si plăcute să ai!
Rog așteptați...
@Yersinia Pestis: Frumoasă excursie ați avut datorită cred și rudelor la care ați ajuns cu ajutorul avionului. M-am uitat pe hartă și Toulouse era cam departe, aproape de Spania, cam obositor cu autoturismul propriu.
Este un oraș frumos, ce mare piață este în zona primăriei, și biserica Sainte Sernin ce frumoasă este, are o arhitectură aparte, la fel și turnul. Superb și fluviul Garonne, am văzut filmulețul, de fapt ai scris și despre podurile lui. Arată tare bine totul! Așa am văzut și eu un oraș deosebit! Aștept și articolele cu Albi, Carcassonne și ce ați mai văzut acolo. Cred că va urma ceva și mai și...
Felicitări și pentru curajul de a zbura cu avionul!
@Yersinia Pestis: Păi ce să zic?! "Orice drum începe cu primul pas. " Deci dacă te-ntorseși alive și îți arde de povestit, e de bine!
Să te duci taman până-n capătul ălălalt al Ioropei cu mașina?! De ce nu?! (Zic acum, că dacă mă intrebai cu vreo câteva luni în urmă, aș fi zis că trebuie să fii într-o ureche!) Află că tocmai ce-am proiectat o astfel de vacanță. Da, noi, mari iubitori de avioane și de timp câștigat în acest context. Avem de mult pe listă regiunea Provence și gata, am zis, i-a venit rândul. Căutam zboruri spre Nisa/Marsilia și ne cam dădea cu rest, așa că numai ce-l aud pe Tati: "Da' de ce nu mergem cu mașina?! " "Eu merg, numai că tu conduci... "
Adevărul e că ne-am lămurit despre avantajele unei astfel de călătorii acum 2 ani, când am fost în Cehia. E mai lung drumul, cu siguranță și mai costisitor, dar te oprești și vezi o grămadă de alte lucruri pe parcurs! E ca și cum ai avea 3-4 excursii într-una singură!
Și uite așa, vom vedea nu doar sudul Franței, ci și o parte din Ungaria, altă parte din Slovenia și alta din Italia...
@adrianaglogo: Sărut mâna, chiar m-am bucurat de revenirea cu picioarele pe pământ!
Dar, da, avionul este o formă de transport mult mai comodă și, mai ales, rapidă. Așa că merită două ore de emoții profunde ca s-ajungi la destinația de ți-o dorești.
Cât despre KIA mea, nu scapă de fugăreala de i-o pregătesc, n-oi zbura tot timpul!
@Yersinia Pestis: Acum un an am constatat că am dormit în același pat la o pensiune din Mănăstirea Humorului. Ei, uite că și primul zbor l-am făcut cu aceeași companie, Lufthansa, pe aceeași rută, București - Frankfurt. Tu după douăzeci de ani, dar ce mai contează. Bine că a venit și momentul ăsta. De acum, trebuie să recuperezi!
Frumos pe acolo, nu am ajuns, te invidiez. Îmi doresc să văd Albi, poate voi reuși, dar până atunci aștept să povestești tu despre el.
Fermat, patronul spiritual al liceului, uriaș matematician, a fost magistrat în Toulouse. Și-a cumpărat funcția cu echivalentul de azi a sumei de milion de euro, și-a adăugat particula nobiliară „de” între prenume și nume și, între două teoreme, mai semna și câte o condamnare. Legenda spune că nu neapărat proporțională cu vinovăția, că era cu mintea la matematică atunci când asculta pledoariile 
.
Oare te gândeai că apuci să scrii despre umblaturile voastre în momentul în care ai fost înștiințat că deplasarea e cu avionul?
Și uite că o făcuși! Încă într-un mod tare interesant.
Aștept impresiile despre Carcassonne, o cetate care pe mine m-a impresionat de-a dreptul!
@mprofeanu: Da, am avut 10 zile pline, m-am bucurat de vizite în locuri și locații deosebite!
O să-mi iau libertatea să scriu despre câteva dintre acestea, atât din Toulouse cât și din alte orașe de le-am văzut!
Mai mult decât orice m-a impresionat stilul de viață: lejer, volubil, amabil permanent. Nu vezi încordare, nu sunt oameni încruntați, pe străzile din Cornebarrieu lumea se salută unii cu alții zâmbind.
Iar clima este foarte plăcută, era o primăvară timpurie, temperatura a fost, constant, în jurul a16 grade. Celsius, nu Richter, grade cu care, vrâncean fiind, sunt obișnuit! 🤗
@Yersinia Pestis: Am citit acum câteva zile într-un ecou de-al tău cum ți-ai făcut autocritica, blagoslovindu-te singur cu niște epitete mai dure privind părerea ta despre francezi și țara lor, fără s-o fi văzut-o înainte.
Citind articolul tău n-am cum să nu remarc că ți-a plăcut acolo. Exagerând puțin, am avut senzația că ai povestit despre Toulouse ca un părinte despre copilul său.
Eu n-am văzut orașul, dar cititnd povestea ta îmi place și mie. Am fost în Franța de două ori, dar la Toulouse n-am ajuns. Culmea, de ambele dăți am fost cu mașina . Prima dată în 2003, atunci când dacă cineva mi-ar fi pomenit de avion, își lua instantaneu un cap în gură. A doua oară, în 2012, la un an după primul zbor cu avionul și de traumatizat ce-am fost am mers până la Barcelona cu mașina, cu o vizită scurtă și pe Coasta lui Azor. Am făcut 8,000 de kilometri atunci, doar să nu mai zbor.
Mă bucur pentru tine că ai depășit o barieră. Acum, vorba poetului, lumea ți-e deschisă. Timp ai, companie plăcută pentru vacanțe ai... să tot scrii când te-ntorci din vacanțe.
Eu (și sigur nu numai eu) voi fi aici să citesc despre ce vei scrie de prin destinații din ce în ce mai îndepărtate în care vei merge. Și o voi face mereu cu aceeași plăcere, chiar și după o zi de 14 ore de muncă cum a fost azi. Parcă mi-a trecut orice urmă de oboseală. Uite ce ecou lung am scris
@crismis: E-he-hei, ce surpriză plăcută să mă bagi în seamă! Tare mă bucur, sincer!
Da, așa gândisem excursia, întinsă pe vreo 12 zile, cu parcurs, auto, Serbia, Italia și-ntr-un final, Franța. Pe traseul ăsta urma să fac vizite și să devin uimit de ceea ce vedeam! Doar că Adi a ales altă cale de deplasare și-acum constat câ bine a făcut!
Acuma, că am luat coajă în zborul cu avionul, gata, am planificate alte zboruri: primul în 24 mai pentru Hurghada. Prin toamnă, de ziua mea, sper o Petra, ce vrei, recuperez!
Oricum, încă mai cred în deplasarea auto, la cât îmi place să conduc cred că o să-mi conduc și dricul.
Mersi de bârfa comună de mi-ai dat ghes s-o purtăm, sărut mâna! 🤗
@adso: Păi, la Mănăstirea Humorului tu ai fost primul, așa că era rândul meu s-ajung, primul, în Toulouse.
Colegiul în cauză este chiar în fața Bisericii Iacobinilor și este unul de elită în toată Franța, mi s-a explicat că cei admiși aici sunt viitoarele genii, chiar dacă nu toate în domeniul matematicii, o materie care-mi dă frisoane și-n ziua de azi. Cunoștințele mele se reduc la a lua restul când cumpăr pâine, uneori mai dau greș și-aici. Noroc că am cardul pe telefon și fac plata on-line.
Mi-a plăcut tare mult ce-am văzut în bucățica aia de Franță de-am fost. Regret că, din motive ce n-au putut fi modelate, am ratat excursia din Andorra, ceea ce devine un bun motiv să mă reîntorc.
Din păcate pentru voi, dacă tot mi-a plăcut, o să vă tracasez cu vreo 3-4 review-uri despre. Ce să vă fac, avionul m-a adus, întreg, acasă!
Mulțumesc de vorbe și pentru timpul pierdut de mi-ai citit măzgăleala!
@Yersinia Pestis:
”Ideea este că Toulouse nu este un oraș pe care îl lași în urmă, ci unul care rămâne cu tine. Fiecare colț descoperit, fiecare zâmbet întâlnit și fiecare stradă străbătută fac parte dintr-o experiență care nu se încheie odată cu plecarea. Nu este o despărțire, ci doar un „pe curând” , cu speranța unei revederi.
sa inteleg ca ai prins gustul calatoriilor cu avionul daca iti doresti sa revii acolo , sa te tii de acum incolo destinatii din ce in ce mai tentante pentru tine 
.
Eu imi doresc de ceva vreme sa ajung la Toulouse pentru ca am o foarte buna prietna acolo si ma tot asteapta la ea, poate ca asa voi fi si mai dornica sa ajung pe acolo.
Ca este frumos orasul nu am nici o indoiala pentru cva imi tot trimite poze si cda, este minunat, ma bucur pentru ca ai ajuns intr-un oras atat de frumos.
Felicitari, votat cu mare drag si sa repeti.
@Marius 72: Frica de zburatul cu avionul e ca-n bancul :
Pe peretele unei popote militare, cineva a scris un mesaj moralizator :” Soldați, alcoolul ucide!”
A doua zi, sub textul respectiv cineva vopsise răspunsul :” Suntem soldați, nu ne este frică de moarte!”
Așa și eu, cât am fost tânăr zborul mă speria, dacă mor?
Acuma, la 60 de ani mă gândesc că nah, cât o să mai trăiesc?!
Ai mare dreptate să fi fost impresionat de Chateau Comtal, dar și restul orașului este frumos, mă refer la partea istorică. Și da, o să scriu despre, ar fi nedrept să nu pomenesc despre această cetate, care are și o istorie deosebită.
@Pușcașu Marin: Mulțumesc pentru faptul că și după o zi de muncă de 14 ore ai avut răbdarea să arunci o privire și la ceea ce am scris!
Da, eram și mai sunt, oarecum, francofob, mi se pare că se împăunează, gratuit, cu faptele lor istorice. Dar, da, ce am văzut în Franța mi-a plăcut foarte mult, am expus mai sus motivele, nu mai insist!
Eram dispus să parcurg orice distanță cu mașina, acum iau în calcul avionul, chiar dacă parcurgi distanța cu emoții, care emoții fac bine sistemului cardiovascular, îmi spune asta Adriana care, de ceva timp, tot probează hainele negre, o ști ea ceva, simțul feminin nu inșeală, așa-i?
Rezumând: da, Toulouse mi-a plăcut, alelalte localități, la fel, voi scrie despre.
@mishu: Da, uite ce mi-a făcut o vizită-n Toulouse, am devenit melancolic. Dacă îmi dai voie, pleacă la prietena ta cât mai repede, toată zona merită o vizită, o să-ți placă!
Zborul a fost aspirația oamenilor dintotdeauna, cerul a fost, mereu, o țintă. Am ajuns la 11500 de metri deasupra mării, cerul e tot deasupra. Dar, dedesubt, da, ai peisaj! Am văzut Alpii și zău că merită!
Deci, da, dacă accept zborul îmi va crește și orizontul turistic, cel puțin așa sper!
@Yersinia Pestis: Să știi că și soția mea poartă haine negre. Mă aburește... zice că negrul subțiază. Și înclin să-i dau dreptate. Probabil că de-aia nu se fac prezervative negre.
Cât privește cititul articolului, eu trebuie să-ți mulțumesc că l-ai scris. După o zi infernală, parcă am uitat de oboseală. Dacă scriu ecouri la 12 noaptea, după ce m-am trezit acum 19 ore...
@Pușcașu Marin: 😂😂😂 Tare faza cu subțiatul și cu culorile alocate anumitor bunuri de consum!!!
Ai dreptate, trebuie să recunosc, am talent la scris, să nu ne ferim de cuvinte, sunt genial! Sau, nu? Mă rog, eternitatea o să mă aprecieze, am ajuns să am mofturi de clasicism, nici măcar n-am băut nimic! Dar, știi ceva, cred că mă duc să dilesc un țoi de rachiu, în sănătatea mea, a ta și a tuturor ălora de mă bagă-n seamă. Și, mai ales, pentru Lufthansa și piloții ei! 🥂
@Yersinia Pestis: Se spune că la 60 treci pragul înțelepciunii... tu ai avut înțelepciunea să asculți de soție și să zburați spre Toulouse!!! Iar voi ați avut din prima 4 zboruri... wow!!!
Emoții sunt indiferent cu ce mergi în vacanță... eu cel puțin așa simt de fiecare dată... fie că zburăm prin nori sau mergem pe pământ...
Mi-a plăcut cum ai descris prima ta experiență aeriană și mi-a plăcut și cum ai descris locurile pe unde v-ați plimbat! Pentru că ești genial în ale scrisului iar mie îmi face plăcere să te citesc!
Sper să ajung și eu anul viitor în Franța... așa am trecut pe lista de dorințe!!!
În rest numai de bine!
@Yersinia Pestis: Bonjour! Recunosc, am citit aseară articolul, m-am amuzat, uimit, încântat, dar m-am gândit așa: dacă toată lumea se apucă și scrie ecouri, pe Yersi îl apucă mâine scriind la răspunsuri. Nu mai bine îi dau eu răgaz de hodină până mâine? Și oricum, trebuie să mai fie și mâine cineva cu care” să combată” , nooo? 
În ceea ce privește zborul, sincer îți spun că nu stăteai chiar așa de rău cu fobia asta, dacă ai avut curajul să te uiți prin hublou și să vezi norii, Alpii... și Tuluzu' noaptea
. Îmi amintesc cum odată, zburând spre Spania mai pe seară, am văzut un apus incredibil, apoi când am trecut pe deasupra Italiei, căpitanul a fost atât de încântat de acea noapte superbă, încât ne-a recomandat să privim în jos ca să vedem Roma luminată.
D-aia zic: așa-i că merită uneori să-ți iei și zborul?
Nu pot decât să mă alătur preopinenților mei și să spun că voi fi numai ochi... că și urechi nu pot să spun... să citesc următoarele articole.
@Yersinia Pestis: Felicitari penttu articol s fotografii!
Și nu ar trebui să las la urmă una dintre marile realizări ale tale, ti-ai învins frica de zbor cu avionul!!!
Eu în aproape 30 de ani nu am reușit să-mi urc soțul in avion și prin urmare zbor cu soacră mea și cu prietena mea, deși mergem vara departe cu mașina prin Europa si Grecia.
Atât de frumos ai descris Touluse- ul încât mi-ai stârnit interesul pentru această destinație.
Zboruri multe si plăcute!
@ANILU: Asta cu trecutul pragului înțelepciunii nu sună foarte încurajator, cel puțin pentru mine. Abia la 60 de ani devin înțelept???!!! Se pune și dacă, 30 de ani am fost polițist, adică, nah, o meserie recunoscută nu tocmai pentru inteligență?
Deci, ținând cont de ceea ce tocmai am scris, nu prea cred că faza cu” genialitatea” mea, aia presupusă, are vreo oarecare acoperire în realitate dar, îți mulțumesc că m-ai lăudat, așa cum am spus mereu, laudele fac bine la mândria de sine. Că tot am spus c-am fost polițist, eram obișnuit cu laudele de genul” Nicio meserie nu are mai mulți proști decât instituția de lucram io” . Sau, aia nu era de laudă?
Altfel, da, mie mi-a plăcut Franța, atît cât am văzut-o! Fiie-mea, care a călătorit în Franța de mult mai multe ori decât mine, nu este deloc încântată, nici măcar de Paris! Mă rog, ea bate mai mult spre țările nordice, se pare că Moș Crăciun ajunge mai primul acolo, că tot vorbeam de laude. 
Mulțumesc mult pentru vorbe și pentru că te-ai uitat pe ce-am scris eu și îți întorc urarea de bine, cu sinceritate!
Sărut mâna!
@k-lator: Da, tu ai aplicat metoda din Wermacht-ul anilor '30: în caz de orice abatere nimeni nu depunea raport mai devreme de 24 de ore de la producerea evenimentului, timp necesar pentru a-ți așeza gândurile și pentru a vedea dacă chiar este nevoie de acel raport ca act de sesizare. D-aia nu te-ai grăbit să combați, probabil ai sperat ca să am bunul simț să șterg singur review-ul. Doar că, după ce m-or lăudat atâția am luat sânge-n obraji și m-am decis să-l las!
Să știi că, în ceea ce mă privește, locul de la geam nu mă-ncântă prea mult, în avion fiind, ești cam înghesuit. De fapt, Adrianja trebuia să stea acolo dar, din același motiv, a refuzat și m-a pus pe mine acolo, chiar dacă ea a trebuit să stea pe locul din mijloc. Deci, dacă tot m-a aruncat viața pe acel loc am zis să fac o nefăcută și să mă uit pe geam, de unde-am văz't ceea ce am și pus pe sait, mă rog, parte din ele! Și, da, am văzut niște peisaje de toată uimirea și frumusețea. Bine, acuma, ca să păstrez adevărul istoric, nu-nseamnă că abia aștept un alt zbor cu avionul doar că, data asta, de va veni la sfârșitul lunii mai, accept mai ușor, pe baza experienței deja avute, mai ales că nici zborul spre Hurghada nu se anunță a fi prea lung.
Cât despre ce urmează să mai scriu, acuma concep un nou review, îl scriu și vă rog să-l citiți și să-mi dați cu” Huoă!” . Mintenaș îl scriu, mintenaș!
Sărut mâna, mulțumesc de vorbe, după cum tot am spus, ești, oricând bine venită!
”Ei, îmi pare rău pentru voi, n-am mierlitără și, ce să vă fac, o să mai scriu pe-aicea, pe AFA, doar așa, că vreau să vă plictisesc și să vă fac sîc-sîc!
De plictisit, citindu-te, n-ai cum s-o faci, oricum ai da-o și-ai întoarce-o, mai ales cu stilu-ți inconfundabil de scris ... daaar sâc-sâc să ne faci nouă, celor mulți hârșiți prin avioane cu mult timp în urmă, n-ai să vezi că te invidiem!
Glumesc, desigur! Mă bucur că ți-ai învins teama și că ai fost cu capul în nori! , lucru pe care ți-l doresc să-l mai faci, mai aproape - colea 'n Ioropa - sau mai hăăăăt, departe prin lumea asta mare!
Am fost în Franța, dar numai până la Paris și prin Valea Loarei. Merită să faci o vizită și Paris-ului, ai să vezi și acolo aceiași oameni amabili, gata să-ți răspundă la orice întrebare, veseli și stând la muuultele terase, pentru o ceafea, o bere sau un taifas!
Frumos e și Touluse-ul, n-am ce zice Nu cred că voi ajunge pe-acolo prea curând
, de-aceea îți mulțumesc că ne-ai povestit tu despre el
Sănătoși să fim, că timpul curge - implacabil - și nu știm ce ne mai rezervă! 
@Dana2008: Sărut mâna, bine ai venit pe pagina-mi!
Eh, nici eu nu credeam c-o s-ajung să mă urc în avion vreodata, dar, o serie de factori au contribuit la abdicarea mea de la acest principiu: dorința de excursie și, mai ales, era vorba despre Franța. Presupun că și soțul tău, dacă chiar va dori, o să facă pasul spre mașinăria în cauză.
Așa cum am mai spus, frica de avion rămâne doar că, acum, mai cu strâns din dinți, mai cu uitatul pe geam, trebuie s-o trec!
Chiar merită o vizită zona Toulouse, orașul în sine și cea alăturată o sa-ți dezvăluie frumuseți simple, naturale, cu atât mai plăcute!
Mulțumesc pentru vizită, oricând dorești poți s-abuzezi! Sărut mâna!
@doinafil: Da, mi-am învățat lecția, cea legată de zburat. Și, ohoo, da, am stat mult timp cu capul în nori, dar am fost foarte atent la tot ceea ce mișca pe-acolo. Măcar n-am văzut lucruri ciudate, gen alienși sau mai știu io ce instalații stranii.
M-am învățat minte, devin deschis la orice idee de excursie, cu condiția să nu fie război pe-acolo sau triburi de canibali, nu cred că mi-ar conveni să devin vreun fel de mâncare acolo!
Mulțumesc pentru vizită, sărut mâna!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2014 Oraşe mari – oraşe mici: Toulouse şi Albi — scris în 04.07.14 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2011 Toulouse - un oras cochet — scris în 22.05.12 de Lutyk din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată