Villa della Regina, o nestemată în coroana cu delicii a orașului Torino

TIPĂREȘTE

Mulțumesc, AFA.

Datorită ție, vacanța nu s-a terminat, ci continuă atâta timp cât mă gândesc la ea, scriu despre ea, recomand altora să calce pe urmele pașilor mei.

Încurajați de experiența reușită de la Roma în toamna trecută, în iulie am petrecut o săptămână la Torino, atrași de patrimoniul arhitectural și artistic al acestui oraș ca și de perpsectiva de a vizita muzeul automobilului, MAUTO (pentru mine acesta ar fi fost opțional, dar voiam să le fac pe plac domnilor din familie, în superioritate numerică).

Într-o după-amiază am vizitat Palazzo Reale (Palatul Regal), situat în centrul orașului, care ne-a încântat cu sala Armeria Reale (o sală plină cu cai și călăreți acoperiți în zale și armuri), cu capela della Sindone (care a găzduit cândva giulgiul cu care ar fi fost acoperit Isus), cu vasta sa grădină și cu muzeul Galleria Sabauda, bogat în capodopere picturale.

Denumirea muzeului (Galleria Sabauda) din cadrul palatului vine de la Sabaudia sau Sapaudia, așa cum se numea în Antichitate regiunea cunoscută acum drept Savoia, țara brazilor. Precizez acest lucru fiindcă istoria regiunii italiane Piemont și îndeosebi a orașului Torino este strâns legată de cea a familiei de Savoia, care au domnit timp de secole peste un teritoriu ce cuprinde porțiuni din actualele Franța, Italia și Elveția. Torino este înconjurat de așa zisa Coroană cu delicii (Corona di Delizie), o serie de reședințe regale destinate odihnei, distracției sau vânătorii, la dispoziția membrilor familiei de Savoia.

Voiam neapărat să vizităm măcar una din aceste castelașe sau casteloaie, fiecare cu domeniul său: Reggia di Venaria***, Stupinigi**, Rivoli**, Moncalieri, Villa della Regina*, Agliè* sau Racconigi** (numărul de stele este cel acordat fiecărui castel de ghidul meu turistic, o cărțulie care s-a dovedit foarte utilă). Pentru a mă ajuta să aleg, m-am adresat ghișeului oficiului de turism din centru. O doamnă amabilă m-a informat despre diversele reședințe sabaude vizitabile și despre modul de a ajunge la ele când nu ai la dispoziție o mașină. Mi-a lăudat castelul Villa della Regina, care se întâmpla să fie și cel mai ușor accesibil, aflându-se în incinta orașului, pe malul celălalt al Padului (Po) față de centru.

Noi ne urnim cam greu din loc dimineața, așa că am pornit la drum spre ora prânzului pe o arșiță cât se poate de normală în luna iulie în Italia. Ne-am oprit să mâncam la o terasă frumos situată pe malul râului, despre care voi povesti altă dată.

Am traversat Padul pe podul Vittorio-Emanuele I și am luat-o pe Via Villa della Regina, o stradă care urcă încet, în dreapta bisericii Gran Madre di Dio, acoperită cu o pânză pentru lucrări. La un moment dat am ajuns la o poartă a castelului, unde o pancartă ne informa că (virgulă) cafeneaua din incinta acestuia era deschisă numai la sfârșit de săptămână, deci închisă în acea vineri. O clipă m-am temut că și castelul era închis și că doamna de la oficiul de turism ne trimisese pe o cale greșită. Am ghicit că trebuie continuat la urcuș spre dreapta și într-adevar, destul de repede am ajuns la adevărata intrare, pe Strada Santa Margherita 79. Pe fațada clădirii fluturau steagul italian și al Uniunii Europene.

La ghișeu am plătit 20 € (10 €/adult și gratis pentru minori) și ni s-a înmânat un prospect cu explicații destul de complete despre castel și grădină. La parter am vizionat un film în care am aflat mai pe larg ceea ce citisem în ghid și mai mult de atât: Villa della Regina, clasat în patrimoniul mondial UNESCO, a fost clădit pentru prințul cardinal Maurițiu de Savoia (1593‑1657), fratele regelui, după modelul unor construcții din Roma. La moartea cardinalului, a fost moștenit de ramura feminină a familiei (văduva lui, Ludovica, Ana-Maria d’Orléans, regina Polixenia de Hesse, etc.). Îmi imaginez că era o oază de liniște pentru aceste prințese și regine, un castel de proporții mai mici, departe de obligațiile și intrigile Curții regale și poate departe de soți. Am aflat de asemenea că în 1865, Vittorio Emanuele II, primul rege al Italiei (din familia Savoia) a donat Villa della Regina Institutului Național pentru fiicele de militari. Castelul s-a transformat deci în școală de fete, care a funcționat pâna la al 2‑lea război mondial, când clădirea a suferit daune mari în urma bombardamentelor. Foste eleve, acum doamne în vârstă, se exprimă în film și o uniformă este expusă. Clădirea a zăcut abandonată și avariată pâna la renovarea din 1994. Este deschisă publicului din 2006.

Se vizitează etajul I, supranumit etajul nobil. Se trece printr-o succesiune de săli, dintre care cea mai splendidă este salonul realizat de arhitectul baroc Filippo Juvarra, cu elemente de ’trompe l’œil’: o parte din balustradă este reală, cealaltă este doar o frescă. Mi-a plăcut de asemenea o altă sală cu picturi de o mare finețe, printre care anotimpurile. La cele patru colțuri ale etajului se află camere decorate în stil chinezesc, care a fost la modă cândva. Alte săli prezintă portrete ale familiei. Mobilierul nu a rezistat vicisitudinilor.

Grădini sunt în fața dar mai ales în spatele castelului, etajate, împodobite cu fântâni și sculpturi. Deși era foarte cald, am explorat fiecare colț din grădină. Din păcate unele alei erau interzise publicului, lafel și via, care încă este exploatată pentru vin. Aș fi putut să culeg și să mănânc o pară, dar m-am abținut. Toate grădinile italiene de acest gen își au farmecul lor. Fântânile oferă un pic de răcoare, statuile te poartă în lumea mitologiei, o grotă în stil rococo aduce o aromă de mister.

De pe terasa Belvedere se aștern în fața noastră acoperișurile metropolei torineze, dominate de cel mai înalt, cu forma lui caracteristică, Mole Antonelliana, conceput inițial pentru a fi o sinagogă, dar actualmente muzeul cinematografului. Această clădire figurează de altfel pe moneda de 2 cenți de euro (greu de găsit în Italia, deoarece prețurile în numerar se rotunjesc la multiplii de 5 cenți). În depărtare se profilează Alpii.

Villa della Regina, un obiectiv turistic mai puțin cunoscut și mai puțin frecventat de către turiștii care vin la Torino, merită să-i consacrați câteva ore. I-am trimis poze de acolo prin telefon unei prietene, care fusese la Torino, dar care nu auzise de acest castel și mi-a răspuns pe bună dreptate: Italia nu are cum să te dezamăgească.

Propunere cântec: https://www.youtube.com/watch?v=7bHH08eWt8c

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 5 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI