Vacanta in Tolo, Peloponez - A fost odata ca nicio alta data...

TIPĂREȘTE

In sfarsit a dat Domnu' Doamne si calculatorul meu a fost readus la viata... dupa lupte seculare si resuscitari de mai bine de 2 luni. Ei, dar totul e bine cand se termina (sau reincepe!) cu bine, nu?!

Pentru ca e vara si e soare, caldura mare, toti ne dorim si tanjim sa ne relaxam pe o plaja aurie, privind in fata doar o imensa intindere de mare albastrie si... in fine, tot alaiul incantator care ne inconjoara. Foarte multi mergem in vacante la mare in aceasta perioada a anului. Pentru ca mi s-a facut un dor de duca nebun, oriunde dar mai ales in Grecia mea cea iubita si pentru ca stiu ca pe site sunt multi pasionati si mari iubitori de insorita Elada, astazi va voi povesti despre cum ne-am petrecut noi vara trecuta o vacanta de exceptie in Tolo, Peloponez.

Peloponezul este o peninsula situata in sudul Greciei, formand partea de sud a Greciei Continentale, la sud de Golful Corint. Dupa ce s-a construit Canalul Corint, teoretic se poate spune ca Peloponezul este o insula. Dar practic are doua puncte terestre care o "refac" si-i redau statutul de peninsula: Istmul Corint, realizarea maretei Naturi si Podul Rio-Antirio, realizarea mintii si dibaciei umane. Oricum ar fi, Peloponezul este un taram de poveste, cu munti si coaste neregulate care patrund voiniceste in mare. Peloponezul ascunde multe locuri deosebit de frumoase, vestigii si ruine ale vechilor civilizatii, cu o istorie bogata ce dateaza inca din era preistorica pana in evul mediu. Vizitand doar o mica parte din aceasta parte a Greciei, am inteles ca aici se gaseste un alt paradis elen, o destinatie cu totul aparte, in care turistul vine si isi poate petrece vacante unice, intr-un loc incarcat nu doar de istorie ci si de multa, foarte multa frumusete naturala.

Hotarasem deja sa ne petrecem o saptamana in Tolo, la hotelul Aris (vezi impresii). Luasem bilete printr-o agentie de turism din Bucuresti cu care mergem mai in fiecare an. Dar ulterior m-am gandit ca, daca vom face excursii, asa cum imi propusesem, atunci in cele 7 zile nu mai aveam deloc timp de odihna si baita in mare. Asa ca ne-am prelungit sederea in Tolo cu inca un sejur, de data aceasta la studio Express. A fost prima oara cand am experimentat un sejur de 14 zile in Grecia si s-a dovedit ca am luat cea mai buna decizie. A fost o vacanta extra-super-long :), in care am reusit sa imbinam de minune odihna si relaxarea cu miscarea si cunoasterea, facand excursiile planuite inca de acasa. Ne-am rasfatat lenevind pe un sezlong sub o umbrela si mai ales am reusit sa ne balacim in mare aproape in fiecare zi... chiar si seara, dupa o plimbareala sau o excursie zdravana.

Sederea la hotelul Aris 3* nu a fost prea incantatoare. Noua ne-a lasat un gust cam amar. Cu toate ca este socotit ca hotel pe plaja, eu am considerat ca numai plaja nu se poate numi o limba de pamant cu nisip mereu umed si rece, pe care incape doar un rand de sezlonguri. Si acelea lipite unele de altele si cu umbrele care cum apuca fiecare... ca si sezurile de altfel. Dupa miezul zilei, cand marea prindea curaj si se invalura, era chiar la picioarele noastre, la propriu sau chiar mai rau... In plus, dupa orele 14, soarele se pitea dupa hotel, deci faceai plaja la... umbra celor doi palmieri stufosi lipiti de peretele restaurantului de la hotel. In limita timpului liber, sper sa scriu impresii separate despre cazari. Ce pot scrie aici este faptul ca serile grecesti la care am participat la hotelul Aris de doua ori in cele doua saptamani, ne-au bucurat teribil, am petrecut pe cinste. A fost distractie, nu gluma, cu muzica live, dans interactiv si multa voie buna. In cele ce urmeaza va voi povesti despre cum ne-am petrecut noi cele 2 saptamani in Tolo.

Excursie la Micene, cu scurt popas in Nafplio

In timpul sederii la Hotelul Aris ne-am facut o gasca de 8 entuziasti, turisti dornici de excursii si astfel am mers impreuna in cateva. Prima a fost la Nafplio, fosta capitala a Greciei, un oras splendid, situat in Golful Argolic, de care pur si simplu eu cu fiica mea ne-am indragostit. Tinta principala a fost atunci vizitarea sitului de la Micene. De dimineata, am luat autobuzul local si in aprox. 45 de minute coboram la Nafplio. Aici am avut de asteptat vreo ora pana sa vina autobuzul pentru Micene. Intre timp am dat un tur de orizont prin centrul frumosului si coloratului Nafplio. Ne-a placut mult vederea Castelului Palamidi, ridicat pe varful dealului. Aveam sa urcam pana acolo si sa-l vedem indeaproape in alta excursie special rezervata orasului Nafplio. Biletul Tolo-Nafplio si Nafplio-Micene a costat fiecare 1,60 euro pe sens.

Ajunsi in Micene am ramas impresionati de dimensiunea sitului cocotat pe un deal si deodata am simtit ca patrundem pana in strafundurile istoriei milenare. Micene este leaganul civilizatiei miceniene, unul dintre cele mai importante centre ale civilizatiei elene. Am pasit in imensa fosta Acropola trecand pe sub Poarta Leilor, astazi fiind foarte cautata si fotografiata de turistii care vin si viziteaza ceea ce este astazi Micene. Si noi ne aflam atunci printre ei... Ne-a impresionat Comoara lui Atreus, ca si Mormantul lui Agamemnon. Am reusit sa vizitam si Muzeul de Arheologie, care a incununat vizita noastra de acolo ca o concluzie palpabila si vizuala a faptului ca Istoria isi pastreaza intotdeauna suprematia si ca nimic in asta lume mare nu se pierde ci ceea ce este menit sa ramana, ramane pe vecie. Ne-am delectat privind vitrinele pline cu tot felul de obiecte atat de vechi dar foarte bine pastrate si frumos maiestrite si am plecat din Micene imbogatiti atat sufleteste cat si la minte. Din 1999, situl de la Micene a fost inscris in lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Biletul de intrare in sit a fost, parca, 12 euro iar copiii pana in 18 ani au gratuitate. Studentii platesc jumatate de pret.

Plimbare pe Canalul Corint si degustare de vinuri la Nemea

A urmat o zi de leneveala sub umbrela pe plaja din Tolo, impreuna cu nelipsitele balaceli in apa atat de calda si cristalina a Marii Egee, dupa care in urmatoarea zi am luat vaporasul si am plecat sa ne plimbam in locul in care se ingemaneaza cele doua mari minunate ale Greciei, Egeea si Ionica. Urma apoi sa cucerim Nemea.

Plimbarea cu vaporul pe Canalul Corint a fost exact relaxarea binecuvantata pe care o simt de fiecare data cand sunt pe mare si, bineinteles, o experienta de neuitat. Am trait la maxim bucuria de a calatori pe apele celor doua mari al Greciei, pe care le ador atat de mult, trecand de la smaraldul Egeei la azuriul Ionicei. Canalul Corint este o realizare colosala, dupa parerea mea, un loc unic ce merita cu prisosinta vizitat.

Ajunsi la Nemea, primul loc vazut a fost stadionul antic unde se tineau jocurile olimpice nemeene. Astazi se prezinta ca un imens maidan, plin de praf si incins de soarele nemilos al Greciei varatice. In apropiere se gasesc ruine ale bailor atletilor si locul unde se colecta apa.

Principala atractie a sitului arheologic de la Nemea este fara doar si poate Templul lui Zeus. Acesta este un templu doric ridicat in onoarea lui Zeus. La vizita noastra, templul era in reconditionari dar am reusit sa ne bucuram de cele 5-6 coloane din piatra grea, sculptata, care acapareaza locul. Am inteles ca se doreste restaurarea intregului monument, asa ca, cine stie, poate vom avea ocazia in viitor sa vedem maretul templu al lui Zeus din Nemea asa cum a fost el odinioara. Apoi am dat o raita prin muzeu, dupa care am mers la degustarea de vinuri din Nemea. Aici a fost o alta distractie. Am avut o gazda extrem de ospitaliera, care in timp ce ne-a pus sa degustam vreo 5 sortimente de vinuri alese, am fost serviti cu niste aperitive gustoase si proaspete. Deh, vinul nu putea sa ia calea gatului pe burta goala. :) La final, cine a dorit, a putut cumpara vinul preferat. Noi am ales sa facem pas, gandindu-ne la supra-incarcarea bagajului la plecare. Deci, no complication! Ziua s-a incheiat perfect, cu o baie de seara in Egeeoaica mea linistita si atat de calda si primitoare. Excursia a costat 18 euro/pers.

Excursie la Nafplio... again!

A urmat o alta zi de stat la vatra, in Tolo, mai la soare, mai la umbra si cel mai mult in mare. Apoi in ziua urmatoare, ne-am intregit gasca si am pornit cu totii iarasi spre Nafplio. De data aceasta ne-am rezervat intreaga zi romanticului orasel de la marginea marii linistite. Primul obiectiv a fost vizitarea fortaretei Bourtzi, situata pe mare, destul de aproape de tarmul orasului. Pentru a ajunge acolo, am luat o barcuta si la drum cu noi. Am ajuns foarte repede. Ce frumos se vede Nafplio de acolo!!! Am batatorit cararile inguste pietruite, ne-am catarat cat am putut de sus pe metereze, am facut poze si repede inapoi in oras. Aveam de luat micul autocar rosu Hop On-Hop Off, pentru a ne plimba prin orasul vechi. Astfel am vazut locuri pe care mi-am dorit nespus sa le vad mai bine, sa le iau la picior pe indelete, sa le cunosc, sa le simt, sa le inteleg mai bine. Si asta avea sa se intample cat de curand...

Am urcat la Castelul Palamidi, am vizitat cetatea, ne-am catarat si aici pe ziduri, pe unde am putut, am facut poze la greu, ne-am bucurat impreuna de fiecare moment. Dar spectacolul a venit in momentul cand am vazut orasul de sus. Nafplio ni s-a dezvelit in toata splendoarea sa. Am vazut portul, am reusit sa vedem si micuta plaja ascunsa dupa un colt de stanca mult iesita in mare, am vazut si marele stadion, biserici, casele cu acoperisurile colorate puternic in rosu-camariziu. Si albastrul stralucitor al marii, care undeva departe, in infinit saruta patimas geana fierbinte sub care straluceste ochiul senin al cerului curat de vara.

Coborati de la castel, revenind in lumea noastra, am tras la un restaurant, unde am mancat pe saturate. Apoi, pana la lasarea serii, cand aveam autobuzul de intoarcere in Tolo, ne-am mai fatait putin pe lunga si frumoasa faleza din port si ne-am strecurat prea putin pe stradutele inguste ce fac de fapt deliciul plimbarii prin Nafplio. Eu cu fiica mea aveam sa revenim in oras in a doua saptamana de sejur in Tolo, sa il vizitam de-a fir a par, cum se zice, sa luam la picior aproape toate stradutele acelea atat de linistite si colorate, unde abunda flori si taverne vechi, traditionale si multe magazinase cu produse si tot felul de suveniruri handmade.

Seara ne-am intors la vatra si ne-am bucurat de prima seara greceasca organizata de hotelul Aris, urmand ca ultimele doua zile de sejur sa ne odihnim la plaja. A urmat a doua saptamana petrecuta in Tolo...

Nafplio by night...

Prietenii nostri au plecat iar noi ne-am mutat la Studio Express, unde a fost mult mai bine decat la hotel; aici am avut linistea mult dorita, am avut curatenie, ospitalitatea greceasca pe care o stiam noi si tot necesarul pentru o sedere confortabila. Aveam sa ne bucuram de inca 7 zile de soare, de mare, de excursii si distractie. Astfel ca in acea seara ne-am inceput noul sejur cu un rasfat pe mare spre Nafplio. Plimbarea a fost extraordinara, un real medicament pentru suflet si minte; a venit exact de ziua mea de nastere si, impreuna cu fiica mea ne-am bucurat pe deplin de o croaziera in prag de noapte. Nafplio ne-a cucerit si la lumina felinarelor. De pe mare este o adevarata feerie privelistea din port si mai ales castelul luminat puternic. Ca si luminitele ce razbat de la fortareata Bourtzi, pe langa care am trecut destul de aproape. Am avut senzatia ca plutesc undeva intre realitate si vis, intre trecut si prezent. Am avut la dispozitie 3 ore, pana la miezul noptii, timp suficient pentru o plimbareala prin port si pe cateva stradute ce se rasfrang de pe faleza si i-am facut cinste fetei mele la un restaurant.

Prin Tolo si imprejurimi

Ziua urmatoare ne-am propus o excursie prin imprejurimi. Astfel am luat la cucerit tot tarmul din Tolo, am vazut cea mai frumoasa si intinsa plaja din statiune, Psili Amos, unde ne-am propus sa revenim a doua zi; am ajuns in satul vecin, Assini, unde am urcat pana la cetatea Kastraki, bucurandu-ne de peisaje minunate. Ba mai mult, de la cetate am coborat pe cealalta parte a muntelui si am ajuns pe plaja Plaka din Drepano, o localitate apropiata de Tolo, unde se gaseste si un camping. Plaja de aici este pietroasa dar ce ne-a pasat noua de asta! Aici am stat restul zilei pana seara, am facut baie si ne-am odihnit la umbra chiparosilor, dandu-ne intelectuale, citind de zor din cartile aduse de acasa. :)

Ziua care a urmat am dedicat-o plajei Psili Amos, platind pretul de 7 euro pe pachetul de 2 sezuri si o umbrela din rachita. Este cea mai faina plaja din Tolo si din imprejurimi, lunga, destul de lata, cu nisip foarte fin, intrarea lina in mare, beach baruri la discretie cu tot dichisul. Asa plaja mai zic si eu. Ne-a placut tare mult, indiferent de pretul pre piperat pe care l-am platit. Ei, dar n-a fost decat o zi, nu se pune. :)

Pe mare spre Insulele Hydra si Spetses

Intre timp ne-am propus ca a doua zi sa o luam iarasi din loc, pe mare, intr-o croaziera de o zi, in insulele Hydra si Spetses. Zis si facut. Seara am platit excursia la o agentie de turism din Tolo si in dimineata urmatoare la orele 9 eram deja imbarcate pe vapor. Excursia a costat 25 euro/pers. Prima destinatia a fost Hydra. Super calatorie pe mare. A durat vreo 3 ore, timp in care ne-am delectat privind peisajele care se succedau si se schimbau cat vedeai cu ochii. Pamantul vazut de pe mare... superb! Insule si insulite, apoi am trecut pe langa insula Spetses, care urma sa o vizitam si noi dupa poposirea in Hydra.

Am ajuns si prima senzatie a fost ca sunt pe alta lume. Dupa un colt pe care il face marea in tandem perfect cu pamantul, in fata mi-a aparut o colina multicolora, asezata ca un fagure de miere. Portul din Hydra gazduia multe vapoare si iahturi care mai de care mai elegante si sofisticate. Cand am pus piciorul pe pamant, am simtit ca ma invadeaza un sentiment de fericire maxima, de bucurie amestecata cu dorinta de a ramane acolo. Nicaieri pana atunci n-am simtit ca ma aflu in adevarata inima a Greciei traditionale ca in Hydra. Nu stiu de ce... asta am simtit, pur si simplu. Mi-a placut atat de mult de la prima vedere. Sigur a fost love at the first sight! «3

In port ne asteptau singurele mijloace de transport admise pe insula: magarusii. N-am rezistat si am pornit calare la o scurta dar teribil de placuta plimbare prin oras, bineinteles in partea de jos a sa. Distractia pe magarusi ne-a costat 10 euro/pers. si a durat doar... 15 minute. Offf!! Ce ne-am mai fi plimbat uite-asa, usurel pe magarel... Dar asta e. Bine ca a fost si atat! :)

A urmat apoi ascensiunea perpedes pana mai sus, cat am putut de mult, pe stradutele inguste asezate in trepte. Privindu-l, orasul se ridica vertiginos direct din mare; casele localnicilor, cu acoperisurile din tigla rosie si hotelurile sau vilele de inchiriat, sunt asezate pe alei extrem de stramte in trepte. In fata catorva usi am vazut "parcati" magarusii, asteptandu-si calmi si cuminti stapanii. Tot orasul imprastie un delicios parfum traditional, invechit si nealterat sub patina timpului. In Hydra cred ca viata si timpul se scurg intr-un ritm doar al sau. Sau, cine stie?! Poate acolo trecerea prin bucla timpului se face firesc, natural, nefortat de nimeni si de nimic. Acolo am intalnit locul cel mai autentic "Made in Greece". Mi-a ramas la inima...

Dupa 3 ore de plimbari si vizita la biserica orasului, ne-am imbarcat pentru destinatia urmatoare: insula Spetses. Am ajuns repede. Ei, aici altfel sta treaba. Spetses este o insula mai sofisticata, unde modernismul a patruns mai mult si a lasat ceva urme. Am vazut hoteluri cu arhitecturi mai indraznete sau o plaja bine organizata, cu beach bar si inchirieri de diferite ambarcatiuni de agrement. Dar nici traditia nu se lasa mai prejos. Si aici am regasit acelasi aer si atmosfera autentic greceasca, taverne primitoare si turisti multi. In Spetses ne-am rasfatat cu o plimbare mai lunga decat cea pe magarusii din Hydra, cu trasura trasa de cai. Aici distractia ne-a facut sa scoatem din buzunar tot 10 euroi dar macar a durat ceva mai mult... Astfel am reusit sa ne bucuram privind intreaga faleza care se intinde din port si trece pe langa plaje, unele mai frumoase decat altele. Am vazut case ale localnicilor care-si duc destinele intr-un loc atat de linistit, pasnic si curat. M-am intrebat atunci si ma intreb si acum: oare cum o fi viata de acolo, din acele sate mici si vechi, traditionale, atat de indepartate de lumea noastra nebuna, locuri binecuvantate de Dumnezeu, in care nu vei gasi niciodata zgomotul si stresul oraselor mari, moderne. Oare acei oameni or fi altfel decat noi? Cu siguranta ca sunt! Tot in Spetses am avut onoarea de a fi oaspete in casa devenita muzeu a marii eroine nationale Laskarina Bouboulina. Am ajuns la muzeu exact cand se inchidea dar vazandu-ne dezamagite, o doamna a venit la noi si ne-a intrebat daca vrem sa vizitam muzeul. Normal ca da! Si uite cum am avut noi parte de ghid personal. Iata-ne, asadar, singure in muzeu, doar cu ghida excelenta, care ne-a plimbat prin toata casa, explicandu-ne pe indelete despre viata acestei brave femei care a luptat in razboiul din 1821 contra turcilor, Spetses fiind prima dintre insulele saronice ce s-a ridicat sa-si castige independenta sub conducerea Bouboulinei. Aceasta a oferit si chiar a condus propria flota, dupa moartea sotului sau, castigand batalii importante impotriva turcilor... In fine, este o poveste intreaga.

Ziua s-a incheiat pe inserat cand ne-am intors in Tolo cu cardul din aparatul foto plin de poze si mai ales cu amintiri ce nu se vor uita decat o data cu trecerea noastra in nefiinta...

Vineri ne-am propus sa ne odihnim pentru ziua ce urma sa o petrecem iarasi la Nafplio. Seara am petrecut-o iarasi la hotelul Aris, la acelasi spectacol, cu muzica si dansuri traditionale grecesti.

Ne-am indragostit forever de Nafplio...

Sambata ne-am rezervat-o pentru bifa toate obiectivele turistice din Nafplio. Si am reusit. Cu o harta in mana, am luat rand pe rand fiecare loc din vechiul Nafplio. Si daca ati stii cate sunt de vazut! Doar cateva exemple: Catedrala Sf. Gheorghe, Biserica Sf. Sofia, Bastionul "Five Brothers" (reprezinta un grup de cinci tunuri ce ies din zidul fostei cetati), primaria, fosta cladire a Parlamentului, astazi acolo fiind o strasnica galerie de arta si sala de conferinta, Muzeul de Arheologie, situat in inima orasului, Castelul si fortareata Palamidi, pe care l-am vazut in totalitate, Biserica Sf. Nicolae, fosta gara a orasului si multe alte locuri atat de frumoase si de interesante. Sper sa scriu odata detaliat despre vizita noastra in Nafplio cat si despre celelalte locuri pe care am avut bucuria de a le cunoaste in aceasta minunata vacanta realizata in Tolo, Peloponez.

Deocamdata atat. Sper ca cele scrise aici de mine, doar un rezumat, sa va fi starnit dorul de fuga de-acasa si curiozitatea de a vedea si cunoaste locurile prin care am calatorit noi si, de ce nu? sa va petreceti o vacanta de neuitat in Tolo. Peninsula Peloponez este un teritoriu mai indepartat din Grecia si poate mai putin cunoscut. Dar cu siguranta merita vizitat nu doar pentru frumusetea lui naturala cat si pentru a intelege ca aici se afla poate cea mai mare concentrare de situri arheologice si urme ale civilizatiei Greciei antice. Dupa parerea mea, este extraordinar sa iti doresti sa cunosti si sa intelegi povestile si legendele locurilor. Toate ne infrumuseteaza si ne imbogatesc sufletul si mintea, ne dau un sens real si pozitiv vietilor noastre si cu siguranta astfel nu se va pierde niciodata farmecul lor peste arcul timpului. Stiind si intelegand, asa poate vom deveni si noi nemuritori... :)

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos.

Vacante de vis oriunde si oricand!

(Articol scris si publicat initial pe blogul personal de calatorii)

---

VIZUALIZĂRI: 5177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI