La pomul laudat...

TIPĂREȘTE

In vacanta petrecuta vara trecuta in oraselul peloponez Tolo (vezi impresii), am ales pentru prima saptamana de sejur Hotelul Aris 3* pentru ca oferta mi s-a parut foarte atractiva. Suna asa: hotel situat in centrul statiunii, pe plaja, cu sezlonguri si umbrelute gratuite, demipensiune, transport autocar si ghid insotitor, tot pachetul la pretul de 269 euro/pers. in mijlocul lunii august, deci plin sezon. Dar realitatea gasita la fata locului s-a dovedit a fi alta. Pot spune ca s-a brodit bine proverbul care zice ca: la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Sau alta zicala: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Cat e de adevarat! Dar haideti sa vedem cum a fost pentru noi.

In primul rand, hotelul nu se afla in centrul statiunii. Asta am aflat destul de repede, plimbandu-ne prin orasel inca din prima zi. Apoi seara de seara. Si mai ales dupa ce ne-am transferat pentru a doua saptamana de sejur la o alta cazare, un studio. Acela da, este situat central, daca e sa ne luam dupa intregul orasel transformat si acesta intr-o statiune greceasca. Dar despre a doua cazare, sper sa va povestesc la o data viitoare. Acum sa scriu despre sederea noastra la "recomandatul" hotel Aris.

Deci, cum spuneam, hotelul se gaseste in a doua jumatate a orasului, mai aproape de port, spre iesirea din statiune cand te indrepti spre Nafplio. Asta nu ne-a deranjat mare lucru ci multe altele. Hotelul este, intr-adevar, situat direct pe plaja sau o asa-zisa plaja, atat de lata ca incape doar un singur rand de sezlonguri, lipite unele de altele. Dimineata, marea era mai linistita dar spre pranz, cand incepea sa se infoaie, apa ajungea pana la picioarele sezlongului sau chiar mai sus. Din cauza asta, nisipul este acolo mereu ud si rece. Eu nu socotesc acea limba ingusta de nisip fiind o plaja, ci mai degraba este de fapt tarmul marii sau o carare stramta intre peretii hotelului si apa marii, pe care tot trec fie turisti, fie vanzatori ambulanti care isi falfaie direct in nasul tau produsele prafuite sau dupa pranz sunt nevoiti sa o ia de-a dreptul... prin apa! ocolind sezlongurile ocupate de turisti. In fine, cine doreste, poate sa considere limba aceea de nisip mereu umed, plaja la botul calului. Si eu sunt libera sa nu o consider decat malul marii de unde se ridica hotelul Aris, de 3-4 etaje, cu restaurantul a carei terasa zici ca acum o inghite marea. Nimic de zis; un peisaj frumos marin, rasarit splendid de soare printre colinele indepartate, taaare romantic, n-am ce zice. Dar... colac peste pupaza, sezlongurile erau putine si le "inchiriau" de cu noapte sau dis de dimineata turistii disperati si insomniacii sau... "jmecherii". Isi puneau frumusel prosoapele pe ele si domniile lor apareau abia dupa miezul zilei, cand soarele se cam duce dupa coltul hotelului si dupa cei doi palmieri saditi in buza marii, foarte aproape de gardul terasei de la restaurant. Deci dupa miezul zilei... cam dupa orele 13, plaja la hotelul Aris se face... la umbra! Sau direct in mare! Da, daca esti mai inspirat, iti poti trage sezlongul in apa marii, ceva mai departe de mal si mai poti prinde cateva raze de soare. Noi am facut asta o data. :) Si oricum, in cele 7 zile de sedere acolo, ne-am prajit prea putin la soare, pe acea plaja si ne-am balacit mult mai mult in mare. De asemenea, ne-am rasfatat si prin excursiile care ne-au colorat cel mai minunat vacanta noastra in Tolo. Am amintit in mare despre ele in primul meu review, cand am scris un rezumat despre cum ne-am petrecut noi vacanta in Tolo.

Hotelul fiind la malul marii, bineinteles ca pentru a ajunge la el de pe strada principala, situata mai sus, in oras, se coboara o straduta cam ingusta si in panta, care "slabeste" si mai tare datorita masinilor parcate aiurea pe ambele parti. Si intrarea la hotel este ingreunata de asa-zisa parcare a hotelului, aranjata cam la nimereala, haotic in jurul hotelului, atat in fata lui cat si pe niste alei laterale cam dosnice, dupa umila mea parere. Sincer va scriu, ne-a fost cam greu cu bagajele sa le coboram si apoi sa le urcam pentru a ajunge la strada mare si apoi sa le caram dupa noi pe strada pana la studioul Express, unde ne-a lasat autocarul si apoi a venit sa ne ia pentru plecare.

Sederea la hotelul Aris nu a fost deloc incantatoare si pe dorintele noastre. A avut prea multe minusuri fata de ceea ce a fost scris in oferta si mult sub asteptarile noastre. Din punctul meu de vedere, hotelul lasa de dorit in multe privinte: camera promisa de la agentia de turism din Bucuresti ca va fi cu vedere partiala la mare, a fost de fapt situata la parter, cu vedere totala la zidul si aleea care coboara spre plaja si unde acolo este un trafic permanent de cand rasare soarele si pana dupa miezul noptii. Deci, oricat ne-am fi chinuit noi sa vedem marea din camera, ar fi fost imposibil. Terasa este spatioasa, ce-i drept, si cand am fost oaspeti era dotata cu o masuta si mai ales cu doua scaune cu sezutul din plastic rupt, de n-am putut sa stam si noi macar o data sa privim lumea cum se perinda de colo, colo. :) Daca ma asezam pe vreunul, riscam sa-mi ramana posteriorul captiv in gaura deja facuta in tesatura din plastic. Oricine trecea pe alee ne putea vedea in toata plenitudinea, impreuna cu costumele noastre de baie sau orice altceva puneam pe balustrada la uscat. In concluzie: nu intimitate, nu liniste, nu vedere partiala la mare, nu scaune bune, nu lumina pe terasa. Cam multe nu-uri, nu credeti?!... Stati pe-aproape ca nu s-au terminat!

In privinta dotarilor, camera trebuia sa aiba tv. functionabil si la baie sa fie uscator de par. Ei bine, cat am fost noi oaspetii camerei 106 am dus lipsa de acestea. Un tv. de pe vremea anticilor, era cocotat undeva pe sus si nu a functionat; telecomanda nu mergea si cum sa ne cataram pana acolo sa-i dam drumul din buton?! Macar sa-l fi vazut si noi o singura data la culoare. Iar foen... total missing! Ne-am tot dus de mai multe ori la receptie ca sa anuntam minusurile si am tot rugat pe un ton bland si zambitor sa ne schimbe macar scaunele de pe terasa si sa ne dea un foen. De tv. n-am avut nevoie, chiar daca facea parte din dotarea camerei si poate ne-am fi dorit si noi sa auzim macar niste muzica, acolo, ceva. Dar da-l incolo! De la receptie, am primit ca drept la replica, doar cateva grimase pe post de zambete fortate si dupa lungi insistente, care au durat jumatate de sejur, am primit uscatorul de par. Uraaa! Scaunele, ca si tv-ul au ramas exact in pozitia initiala de la venirea noastra acolo. Ce-or fi facut urmatorii turisti, care au avut "norocul" de a fi cazati in aceasta camera, doar ei stiu... Pe mine nu m-a mai interesat nicicum, pentru al doilea sejur ne-am mutat in alta parte.

Camera de la hotelul Aris nu mi s-a parut deloc mare ca suprafata dar destul de ok, tinand cont ca nu trebuia sa performez acolo breakdance sau sa dansez tango. Mai greu a fost cu tinutul trolerului mare, lipit de perete, aproape in picioarele mele, langa pat. Dar m-am descurcat fara sa ma lovesc de prea multe lor la picioare. Camera era mobilata normal, cu doua paturi apropiate, cu noptiere de-o parte si de cealalta, un dulap, o masa si sub ea un frigider. Auzi tu la ei. Mai degraba era un minibar! Abia ne-au intrat zilnic cate 2 sticle de apa. In fine, sa trec si peste asta. Camera a avut si AC dar pentru a beneficia de serviciile sale "racoroase" trebuia sa platim 5 euro/zi, adica inca 35 euro/sejur. In total pretul biletului s-ar fi ridicat la suma de 305 euro/pers. Ei, deja sarea calul prea sus! - parerea mea!

Baia a castigat titlul de "contesa-delicatesa" cazarii la acest hotel de 3* numit Aris. O chichineata, de abia are loc sa intre un om pe branci. Bateriile de la chiuveta si baie m-au facut sa zambesc larg; nu mai vazusem demult modelul acela, deh, poate ca patronului ii placeau obiectele "vintage"! :) Dar ce m-a dat total pe spate a fost furtunul de la dus. Ca apa, ca vai de ea cum a curs: ba prea rece, ba prea calda. Sa tot faci dusuri scotiene in Grecia, dand in bobi si ghicind oare care apa o veni pe furtunul cel alb din plastic dur??!!! Dar hai sa trec si peste asta!

Hotelul a lasat mult de dorit si in privinta curateniei si igienei in camere dar si in afara lor. Tot am asteptat sa ne schimbe si noua macar prosoapele. Nimic. Daca nu le lasam pe jos abia in a 5-a zi de sejur (din 7!), cred ca nu le schimbau nici atunci, cu toate ca, din ce stiu eu, politica in hoteluri la 3* este schimbarea asternuturilor si a prosoapelor de doua ori pe sejur sau macar o data. Ca sa nu mai zic de faptul ca am stat in hoteluri de 3* (imi vine acum in cap hotelul Asena de la Kusadasi, Turcia), unde ni s-au schimbat zilnic prospoapele si asternuturile la 2 zile. Ei bine, aici n-am vazut asa ceva. Asternuturile ni le-au schimbat, culmea! abia in ziua 6. Mi-amintesc foarte bine asta pentru ca m-a facut sa m-apuce rasu'plansu. Urmatoarea zi plecam si ei s-au apucat sa schimbe paturile. Stiu eu? poate le-au pregatit pentru seria care venea dupa noi, mai stii? Le mai intindea putin si gata: go to bed, clean and safe! Doamne, fere-ma!

Un alt aspect extrem de neplacut a fost nisipul omniprezent in tot hotelul, incepand cu intrarea, pe holuri, inclusiv in camera. Asta datorita faptului ca hotelul se afla "direct pe plaja", aproape lipit de malul marii si, oricat te-ai sterge si scutura pe picioare, tu, ca turist, nu se poate sa nu tarasti putin nisip dupa tine. Putin de la unul, putin de la altul, hotelul era plin de nisip. M-am intrebat atunci: unde sunt oamenii responsabili cu pastrarea unei curatenii cat de cat decente?! Nu mi-a placut deloc felul de a intretine un hotel ce se pretinde a fi de 3*, un hotel in care am intalnit si britanici, si greci, si sarbi, si francezi, si, bineinteles, romanasi!

In ceea ce priveste masa, ne-am "rasfatat" cu demipensiune: un mic dejun foarte slab si acelasi timp de 7 zile, care a constat intr-un singur fel de mezel (un amestec de salam-sunca) si cascaval, taiate de puteai citi ziarul prin ele, unt si gem tip turist, oua doar fierte, cafea, ceai, lapte, iaurt si niste cereale. Masa de seara a fost mai diversificata si am fost mai multumite de calitatea produselor. Un lucru ce m-a intrigat odata cu trecerea zilelor, a fost faptul ca nu am vazut macar o data o prajitura, oricat de minuscula. Niciodata! Am mai mers de doua ori in Grecia la hotel de 3*, cu demipensiune si am avut si "cookies", dar aici, la Aris, pesemne ca managerul este mana tare stransa. In tara fructelor de tot felul, cand m-as fi asteptat si eu la o portocala, ceva, nu am vazut decat niste pere tari de-ti rupeai dintii, cateva prune si ciorchini de struguri care, daca nu erai pe faza, ii pierdeai si pe-astia. Asa a fost si cu pepenele rosu, din care am avut marea sansa sa gustam si noi doar o data. Ne-am nimerit sa fim la masa exact cand il punea pe tava si primul lucru a fost sa ne asiguram ca ne vom bucura si noi papilele gustative cu cateva bucatele de pepene. Daca pierdeai ocazia, altul nu mai aducea. Deci, zgarcenie cum nu am mai intalnit pana acum la greci. Sa fi intuit de atunci patronul de la Aris ca peste un an falimentul ii va lovi tara lui draga?!... :) Nu cred. Am concluzionat ca la acest hotel zgarcenia este un mod de viata! Dar pentru turisti! So, dont worry, be starving! Pardon, be happy! :)

Bine ca au trecut cele 7 zile si a doua saptamana de sedere in minunatul Tolo ne-am petrecut-o la un studio fara pretentii dar care din start s-a dovedit a fi mult peste nemapomenitul hotel Aris, din multe puncte de vedere... incepand cu ospitalitatea gazdelor... tot greci! Deci in concluzie: omul sfinteste locul sau... il impute. Precum am mai scris, initial luasem un sejur la hotelul Aris. Apoi m-am gandit ca vreau sa facem cat mai multe excursii si nu vom avea timp deloc pentru odihna si baite zilnice in mare. Atunci am hotarat sa mai luam un sejur la acelasi hotel. Bine ca nu au mai fost locuri la Aris, sa mai stam acolo inca 7 zile, in aceleasi conditii, platind acelasi pret, cand la studio a costat la jumatate de pret fata de pretul de la hotel, a fost liniste, racoare, curatenie si gazde care ne-au ajutat imediat la nevoie. Ce-i drept, acolo am avut self-catering dar cine se teme de auto-gospodarire?! Eu nicidecum!

In incheiere, nici nu stiu daca sa recomand sau nu hotelul Aris. Chiar am o mare dilema. Cred ca depinde foarte mult si de noroc, pentru ca alti turisti, ce-i drept, putini la nr. au avut sansa unei camere cu vedere partiala la mare (incepand cu etajul 1), altii au avut tv (chiar si plasma!) care a functionat, au avut uscator de par, lumina pe terasa sau scaune bune. Deci cred ca mai tine si de sansa, cu toate ca la plata toti am platit acelasi pret! As recomanda hotelul Aris in primul rand turistilor comozi, carora le place sa se arunce direct in mare din sculare in culcare si poate, celor care poate nu tin cont sau nu-i deranjeaza niciun fel de minusuri pe care, eventual le-ar gasi acolo. Eu nu sunt pretentioasa si, precum s-a vazut, m-am adaptat conditiilor respective. In schimb nu suport mizeria si nepasarea. Iar la hotelul Aris delasarea si nepasarea gazdelor m-a intristat. Cand iti vine un turist nemultumit de ceva si cere ceva ce camera ar trebui sa aiba in dotare si tu, ca gazda nu-i pui la dispozitie, asta m-a deranjat cu adevarat. Sper ca viitorii turisti care vor alege sa petreaca un sejur la hotelul Aris din Tolo sa aibe mai mult noroc decat noi sau sa fie mai insistenti si chiar cu mai mult tupeu... in cazul in care receptia nu le va rezolva problemele. Poate vor reusi mai bine decat am facut-o noi. Pentru ca vad ca asa-i uneori in turism, ca si in tenis: avantaj serviciu dar si avantaj primire. Sau macar egalitate, nu?! :)

Din punctul meu de vedere, daca mai ajung vreodata in Tolo, nu voi mai risca sa-mi incerc noroacele la hotelul Aris. Dupa experienta traita acolo, eu nu-l recomand! Din start voi alege studioul sau alta cazare pozitionata mai central, mult mai aproape de cea mai frumoasa si intinsa plaja din statiune, Psili Amos. Macar acolo stiu la ce ma pot astepta, poate la unele minusuri (noi nu am avut atunci) dar si cu plata unui bilet de sejur mult mai mica. Dragii mei turisti, totul ramane la alegerea voastra si la dramul de noroc pe care ni-l mai ofera si viata.

Vacante de vis oriunde si oricand!

---

VIZUALIZĂRI: 3533 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI