Civitella del Tronto, intr-un cuvant: MEDIEVAL

TIPĂREȘTE

Calator in Italia, tara papilor si a cezarilor, a pastelor si a pizzei, a ruinelor romane si a Renasterii, tara lacurilor si a Alpilor, tara mafiei si a curtezanelor, a Ferrari-ului si a Ducati-ului.

Tara Carnavalului de la Venetia si a Festivalului de la Sanremo, tara lui “Lasciate mi cantare” – Toto Cutugno, tara modei si artelor, a podgoriilor si vinului, a tot ceea ce inseamna “LA DOLCE VITA”.

Italia nu imi este deloc straina, asa cum nici Grecia cu care v-am “intoxicat” pana acum nu imi este. Astazi aleg sa povestesc nu despre Venetia sau Roma care sunt cunoscute tuturor, ci despre Civitella del Tronto. O comuna medievala cu numai 5500 de locuitori, si o suprafata la fel de mica. O limba de pamant care detine totusi cea mai mare fortareata din Italia: La Fortezza di Civitella di Tronto, locul doi in Europa, dupa Hohensalzburg din Salzburg, Austria.

Tot aici va puteti plimba pe “La Ruetta” – D’italia la via piu stretta, adica cea mai ingusta strada a Italiei.

V-am starnit curiozitatea?

Daca da, atunci sa va spun unde se afla. Civitella del Tronto se afla in provincia Teramo, regiunea Abruzzo, in Italia centrala, coasta estica. Este la 15 kilimetri distanta de Teramo si 18 de Ascoli Piceno (regiunea Marche). In varf de deal, domina peste peisajul superb al Parcului National “Gran Sasso e Monti Della Laga” de la 590 de metri altitudine. Au fost gasite urme de civilizatie inca din timpul Neoliticului insa prima mentionare documentara dateaza din secolul al X-lea. In secolul al XIII-lea facea parte din Regatul Napoli avand o importanta deosebita datorita situarii la granita cu statele papale. In secolul XIX a fost cucerita de francezi urmand ca in tot in acelasi secol sa isi recapete autonomia.

In zilele noastre Civitella este cea care cucereste, prin frumusetea si unicitatea acestui loc. Inca de la intrare cladirile din piatra iti atrag privirea. Ferestrele au ghivece cu flori, aducand un plus de romantism acestui loc. “Il centro storico” adica centrul istoric este aflat la intrare, ca si “Chiesa di San Lorenzo” adica Biserica Sf. Lorenzo”.

Sunt bancute de pe care se poate admira panorama Parcului National. Seara, felinarele aflate la orice pas creeaza o atmosfera numai buna pentru plimbat sau contemplat. In acelasi centru istoric se afla si Hotel Zunica, unul din putinele hoteluri, de fapt nu cred ca sunt mai mult de 4 in total, hotel care are cel mai bun plasament din punct de vedere al peisajului, avand vedere catre centrul istoric si Monti Della Laga, adica toata frumusetea acestei regiuni.

Tot aici sunt cateva restaurante si cafenele precum si un magazin cu suveniruri. Inaintand, pentru ca Civitella este dezvoltata pe lungime, dupa cum veti vedea si in pozele pe care le voi atasa, se merge pe stradutele inguste si intortocheate. Iubesc acest loc exact pentru acest lucru pentru ca dintodeauna mi-am dorit sa ajung in Maroc pentru medina si, pot sa zic ca datorita cladirilor si acestor strazi inguste am avut un fel de “avanpremiera” pentru ceea ce va urma intr-o zi. Urmandu-se strada principala se poate vedea la scurt timp pe partea dreapta monumentul inchinat lui Matteo Wade, comandat al fortaretei in 1806 atunci cand francezii au atacat pentru prima data aceasta comuna, insa fara success.

Cele cateva biserici cuceresc si ele prin stilul in care au fost contruite. Chiesa di San Francesco, fondata in 1326 este construita in stilul gotic-romanic, cu un interior baroc. Este biserica care mi-a placut cel mai mult si va vezi convinge din poze de frumustetea acesteia.

“La Ruetta” adica cea mai ingusta strada are o latime de numai 43 de centimetri si este clar strada in care se merge in sir indian. Pe vremea cand fortareata a fost atacata de francezi, soldatii italieni foloseau aceasta strada pentru a surprinde inamicul.

O alta atractie turistica este “Fantana amantilor” sau “Fontana degli Amanti” aflata in drumul catre fortareata, la poalele unei paduri de pini. Dateaza din 1863 si izvoraste din pamantul pe care se afla fortareata. Acesta era locul intalnirilor ascunse intre indragostiti si al promisiunilor eterne, rar respectate. Locuitorii se opresc intodeauna sa bea apa pentru ca se spune ca aduce noroc celor care beau. Daca a fost asa sau nu si in cazul meu, inca nu ma pronunt! :)

Plimbarea pe strazile Civitellei se termina cu un superb peisaj montan si cu un loc numai bun pentru alpinisti. Dar sa nu incantam numai ochii ci si stomacul. Trebuie sa incercati cateva din felurile traditionale ale regiunii cum ar fi:

- Maccheroni al ceppo – adica paste pregatite in casa, in urma unei tehnici complicate. Din aluat se obtine un fir lung de 50 (da, cincizeci) de metri care este apoi infasurat in jurul unui “ceppo”, adica unui trunchi, paste care raman la fel de subtiri si dupa fierbere si nu se lipesc deloc.

-Filetto alla Borbonica - o felie de paine, o felie groasa de carne, mozzarella, si ansoa.

-Spezzatino alla Franceschiello - pentru iubitorii de carne de pui

-Pecorara – paste cu sos de legume si carne de miel

-Sformato di patate e salsicia – mai pe romaneste budinca de cartofi si carnati, cu ingredient secret: nucsoara.

Bine ca am lasat manacarea pentru sfarsitul review-ului ca asa mi-a venit o pofta de nu mi-ar mai sta mintea la scris, as vorbi in “arome”! :)

Sper ca v-a placut primul meu review despre Italia, o Italia inedita.

Va multumesc pentru atentia acordata citirii si va astept si data viitoare!

---

VIZUALIZĂRI: 3177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI