GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Neavând încă suficiente repere clare într-o țară post-colonială, cu o medie de viață foarte scăzută (50 de ani) și cu mine de diamante sau de aur descoperite chiar în pustietățile terenurilor de safari, locuite de 163 de triburi, fiecare cu zeitățile lor și cu modul lor unic de supraviețuire, cred că mă voi apropia mai mult la firul ierbii de oamenii obișnuiți, deslușind firicelul de viață care-i unește și le dă speranța zilei de mâine.
După ce mă ospătez cu mishkaki, un fel de pâine pufoasă, cu gust de usturoi, cu samosa, un altfel de plăcintuță indiană umplută cu pate, un uji, adică un porridge de mei și un ceai, mă simt suficient de fortificat pentru a pătrunde într-o lume necunoscută a străzii, aici, în Ad Es Salaam, vechea capitală a Tanzaniei. Îmi propun să ajung la Kariokas Market, Muzeul Național, Monumentul Askari, Plaja Coco și Muzeul Satului, în cele câteva zile petrecute în acest port de pe țărmul Oceanului Indian. Un punct de reper pentru turiștii ce-și plănuiesc să ajungă în vestitul Zanzibar...
De obicei, primele mele ore sunt petrecute printre vârtejurile străzii, de unde îți poți da seama cum se prezintă o națiune în fața proprie-i istorii.
Cu toate că ziua de muncă începe aici la ora șase dimineața, soarele văratic al Africii începe să spele cu lumină orizontul și mistuie din plin pământul pe la ora opt, când străzile sunt pline de grupulețe de oameni gălăgioși ce mișcă într-un ritm sălbatic, de la o tarabă la alta, dintr-un colț în altul, din sus în jos și de jos în susul străzilor. Este ca și când lumea s-ar sfârși chiar la apusul soarelui.
Îmi dau seama curând că Ad Es Salaam seamănă cu un animal din jungla africană. Are umeri, mâini, picioare, urechi, cap și sistem nervos... Că orașul își are legendele și emoțiile lui, marea lor majoritate venind chiar din istoria locului.
Îmbrăcat în alb și cu aparatul de fotografiat activat din primele clipe, îmi fac loc prin mulțimile de oameni, care au doar ochii luminoși, de pe strada principală... Pielea neagră și săgețile razelor de soare aduc mari insuficiențe clarității pozelor ce nu surprind întocmai oglinda și expresia feței, puncte de mare referință în descrierea trăsăturilor naționale. Mă gândesc ce înseamnă aici o poză, o imagine și ce raport există între frumusețe, urât și adevăr. Nu întâmplător, mulți prieteni cred că ne place să facem poze doar pentru a opri scurgerea timpului...
Bărbații poartă veșminte albe, din pânză, de fapt un fel de dotti indian, o singură bucată de stofă numită însă aici Kanga, înfășurată în jurul corpului, iar femeile apar pe străzi îmbrăcate în rochii multicolore, cu mărgele, cercei și brățări atât de frumoase și de naturale, încât zici că sunt luate direct de prin pomii plini de fructe ai junglei. Cu o statură suplă și sveltă, cu pași mai siguri decât cei ai bărbaților, ele poartă găleți pline de alimente și de apă peste turbanul de pe cap, cu o echilibristică greu de egalat, pe când copiii aproape că lipsesc deocamdată din peisaj. Și pe bărbați îi vezi adesea purtând coșuri pline de legume, fructe și flori, într-o cromatică suprarealistă, menită să împrospăteze peisajul arid al străzilor.
Pe lângă zona comercială Kariokos Market, care este sufletul unui sat mai mare, declarat oraș, o așezare cu clădiri vechi coloniale, englezești sau germane, dar și cu zone de arhitectură arabă, indiană, portugheză sau spaniolă din cartierul numit Costal Zone, vezi cam aceiași pietoni mergând cu pași tiptil dar iuți prin încâlceala de trafic și trecători ai zonelor brăzdate cu linii de tramvai.
Așa cum obișnuiesc, atunci când mă pierd în mulțimi, încerc, după primele zece minute, să-mi caut un colțișor de umbră, numai potrivit pentru a trage primele concluzii și pentru a-mi recalibra forțele. Mă aflu pe Oyster Street (Strada Stridiei), nu departe de vestita Piață de Pește. Până acum, am constatat că cel puțin aparent, în afară de câteva priviri ostile spre aparatul meu foto și spre fața mea albă ca un cașcaval proaspăt, nimeni nu mă băgase cu adevărat în seamă.
Oameni pașnici, preocupați de supraviețuire, îmi spun mereu în gând. Deodată, din fundul unui atelier auto, aud o voce stridentă: Mzungu! (Omul Alb). Cred că toată strada a amuțit...apoi, a întors privirea spre mine, cu un aer mirat și ostil. Ce-i de făcut, domnule? mă aud gândind..Eram în postura unui cal alb, apărând de nu știu unde, în fieful unui oraș neprietenos cu orice arătare care le-ar fi putut tulbura pacea lor de zi cu zi, dobândită după câteva sute de ani... Știam că sunt în țara unde hoții se biciuiesc în public, dar eu nu le luasem nimic. Poate doar liniștea. Mă năpădise, pentru o clipă, spaima că îmi vor lua aparatul foto, cu toate imaginile mele unice despre Africa. Ideea de a mă retrage instantaneu din peisaj ieșea din calcul...
Au urmat câteva fracțiuni de secundă care-mi păreau secole, până când să-mi dau seama că cineva de-abia așteaptă să intru în panică... M-am trezit spontan, făcându-le cu mâna și spunându-le vesel: Jumbo! Jumbo! (Bună! Ce mai faceți?). La care mulțimea de oameni cu pielea întunecată dar cu ochii albi și zglobii, rostogolindu-se în orbite, mi-au răspuns, făcându-mi fericiți cu mâna... Romania! le spun eu, punându-mi arătătorul în piept. Rumania, Rumania! , mi se răspunde în cor, ca și când mi-ar fi confirmat că sunt de-al lor... Mă gândesc că cel mai sănătos lucru ar fi s-o iau încet din loc și să-mi continui odiseea mea prin Marea Neagră de oameni ce păreau toți la fel. Le fac cu mâna și mă îndepărtez, cu gâtul uscat, ca după o secetă...
Trecusem de câteva ori prin asemenea momente de încleștare psihologică, ultima dată chiar pe străzile din Ulan Bator, dar acolo oamenii păreau mai pământeni. Curând, aveam să aflu că mai toți tanzanienii păstrează în gena lor africană un fel de groază ancestrală față de Omul Alb, în speță portughez, care, de prin 1500 până la mijlocul secolului al 19-lea, prindea localnicii și îi lega fedeleș... ca apoi să depopuleze sate întregi, și să-i ducă la Târgul de Sclavi din Zanzibar, de unde nimeni nu mai știa dacă se va întoarce...
Peste câteva minute, apare din mulțimile străzii un ins mai corpolent, ca un înger salvator, pe nume Martins, un tânăr transfug din lagărele de concentrare din Yemen, vorbitor bun de engleză. Mă salută cu un zâmbet timid, îmi întinde mâna și-mi oferă primele date nevăzute despre etica străzii și despre viața din Ad Es Salaam. Mă ajută să-mi iau niște shillingi la o casă de schimb, ca apoi să poposim la o terasă de unde voi lua din nou câteva decizii pentru următoarele ore...ore în care nu văd niciun semn că ceva s-ar putea schimba în coregrafia străzii.. Lipsește regizorul...
Însă motorul mulțimii din Ad Es Salaam pufăie la fel de molatic și uniform. Mi se pare că orașul se transformă într-o cetate, un loc cucerit cu mult sacrificiu în inima unei sălbăticii.
Un bun pe care oamenii sunt dispuși să și-l apere cu orice preț...
Trimis de glcitizen in 15.06.18 16:28:49
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în AFRICA [alte locuri].
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Tanzania, #CĂLĂTORII DIVERSE - TANZANIA" (deja existentă pe sait)
Nu ştiu cum să-ţi spun, te-am trecut în contul meu la rubrica ,,Urmăriţi'', mai concret eu m-am abonat la articolele tale, voi primi notificări ori de câte ori tu vei posta un review. De ce am făcut acest lucru? Foarte simplu, articolele tale sunt superbe! Povesteşti atât de frumos despre locurile exotice pe care le-ai vizitat, descrii atât de bine peisajele, oamenii, obiceiurile şi tradiţiile lor, plus fotografiile atât de sugestive, pur şi simplu o plăcere să citesc ceea ce scrii tu. Felicitări!
Şi nu uita: de astăzi eşti ,,urmărit''.
@Safta Radu:
Multumesc mult. Si eu te urmaresc de aproape un an, gratie firului patriotic ce-ți străbate review-urile dededicate frumusetilor pe care le avem lânga noi si nu le stim valorifica.
@glcitizen: Fara sa-l intreb pe @Safta Radu daca e de acord, consider c-a vorbit si in numele meu. De citit, oricum citeam articolele, insa de-acum vreau sa fiu sigur ca nu scap vreunul.
Imi place la nebunie stilul acesta de reportaj, poate si pentru ca eu nu sunt in stare de asa ceva, neam. Ursitoarele responsabile cu inzestrarea literara au lipsit la nasterea mea
@ghisor: Multumesc, Ghisor. Sa stii ca nici pentru mine stiintele exacte, de exemplu, nu au fost usoare. Cred ca cineva ne da cu masura, sa nu fim prea aproape de perfectiune, cum este El.
@glcitizen: Bună dimineața!
Dacă te citesc la ora șase dimineața, adică dacă prefer să îmi încep ziua cu lecturarea unui articol superb scris de tine, cred că îți dovedesc cât de mult apreciez articolele tale.
... si eu te urmăresc de ceva timp, îmi place foarte mult cum scrii și subiectele tale sunt întotdeauna deosebite, descrierea lor este superbă!
Citesc un paragraf de mai multe ori, încerc să memorez arta cu care fost plamadit, încerc să învăț a scrie și a descrie de la tine... esti un maestru al condeiului, Felicitări!
Fotografia nr. 13 este superbă atât ca eleganța , moda stradală, cât și prin demonstrarea unui comportament uzual de incredibilă artă de echilibristică.
Frica ancestrală de Mzungu mă întristează enorm și îmi confirmă că omul este cel mai periculos animal de pe Terra... din păcate.
Felicitări pentru articol si fotografii!
Te urmăresc cu mare interes!
Pe curând!
@Dana2008:
Multumesc pentru generozitatea aprecierilor tale. Cred ca un peisaj nou, o lume noua, pot fi prezentate mai bine prin trairile si impresiile de moment. Atunci, toata calatoria devine o frumoasa aventura a descoperirii lumii.
@glcitizen:
Ți-am recitit articolul (prima dată a fost undeva, într-o pauză de așteptare pe un hol de spital) și abia acum l-am pătruns cu adevărat în esența sa. Prin colecția mea de magneți este unul cu o femeie din Tanzania ducând o găleată pe cap. Evident că n-am fost acolo și nici nu voi merge, sigur, magnetul l-am primit cadou! Am asociat totuși magnetul cu pozele tale, Mzungu!
@elviramvio:
Multumesc pentru ecou. Da, acum nu mai glumesc, cum o fac de obicei, cind iti raspund. Pentru o doamna ar fi o experienta cam dura, mai ales daca ar merge pe cont propriu. Plus ca este aproape imposibil sa gasesti lucruri interesante prin necunoscut, pustietate, niste oameni rupti de lume si la peste 40 de grade. Nemaivorbind de aeroporturi, cozi, naduseala, vaccinari, formallitati greoaie.
Cred ca doar nelinistea mea existentiala ma tot impinge de la spate.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2022 Experienta in Zanzibar la superlativ! — scris în 02.09.22 de cami vio din UK - RECOMANDĂ
- Oct.2021 O altă zi de safari — scris în 27.02.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Cornul abundenței — scris în 23.01.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Despre masai și nu numai — scris în 19.01.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Snorkelling cu peripeții — scris în 24.12.21 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Feb.2018 Povestea dansului tribal — scris în 27.07.18 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Feb.2018 Muzeul Satului, un amestec de dans ritual, mituri, monștri. magie și... păsărele — scris în 20.07.18 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ