Metroul din Stockholm sau muzeul de artă de sub oraș

TIPĂREȘTE

Din cele ce am auzit sau am citit stațiile de metrou din Moscova și cele din Stockholm sunt cele mai frumoase. Având în vedere că în Moscova am fost acum câțiva ani și pot confirma acest lucru, mi-a rămas să le vizitez și pe cele din Stockholm! Zis și făcut!

De obicei mă orientez destul de repede într-un loc nou. Aici am fost pur și simplu varză atât pe jos, cât și cu metroul. M-am rătăcit de o mulțime de ori. Stockholm are 100 de stații, iar 94 dintre ele au intervenții artistice, motiv pentru care metroul este supranumit „cea mai lungă galerie de artă din lume. Sunt dispuse pe trei culori, dar au și șapte linii numerotate. Colac peste pupăză mai sunt niște linii ce fac parte din trenul urban care erau exact la stația noastră Edenplan 40,41,44.

Trei zile pline mi-a luat să deșlusesc atmosfera de la metrou. Evident după ce am luat și mai multe țepe. Prima stație pe care am vrut să o vedem a fost Solna Centrum. Dar noi am nimerit la stația de suprafață Solna unde nu era nimic. De abia în ultima zi ne-am dumirit, mai era una Solna Centrum, dar nu am mai apucat să ajungem pe-acolo.

 Edenplan a fost una dintre opririle noastre pe linia verde, deoarece exact în zona aceasta aveam hotelul. Față de spectaculoasele galerii subterane de la T-Centralen și Rådhuset, aici atmosfera era mult mai liniștită. Edenplan nu încearcă să te impresioneze din prima, ci te invită să privești mai atent. Arta este integrată în arhitectura stației și în spațiul cotidian, ca o continuare firească a orașului de la suprafață. Este poate, o lecție foarte suedeză nu trebuie să strigi ca să fii interesant. Uneori este suficient să fii simplu, bine gândit și să lași privitorul să descopere singur povestea. Este o stație modernă și elegantă.

În Stockholm, metroul nu este doar locul în care cobori, aștepți trenul și pleci mai departe. Este o călătorie prin artă, prin culori, prin stâncă și prin imaginația unor artiști care au transformat ceea ce în alte orașe ar fi fost doar niște pereți cenușii într-o galerie de artă subterană. Rețeaua are trei culori albastru, roșu și verde, darși șapte linii numerotate, iar stațiile pe care le-am descoperit noi aparțin tuturor celor trei culori.

Toate drumurile treceau pe la T-Centralen, adevăratul „kilometru zero” al metroului din Stockholm. Este stația centrală, unde se întâlnesc linia albastră, linia roșie și linia verde. Aici evident este o întreagă nebunie. Evident mi-a trebuit și aici trei zile până să mă dumiresc unde este zona cu pricina pe linia albastră numerele 10,11. În fine dacă ar fi să aleg o singură stație care să explice de ce Stockholmul este celebru pentru metroul său, probabil aici aș începe. Cobori spre peroanele liniei albastre și intri într-o lume albastră, aproape ireală. Pereții de stâncă sunt pictați în albastru și alb, iar pe alocuri apar siluete de muncitori. Artistul Per Olof Ultvedt a creat această atmosferă în anii ’70, folosind albastrul pentru a crea un spațiu mai calm într-unul dintre cele mai aglomerate puncte ale orașului.

De aici am continuat pe linia albastră, una dintre cele mai spectaculoase pentru iubitorii de artă. Am ajuns la Rådhuset, stație care pare mai degrabă intrarea într-o peșteră decât într-un metrou. Pereții roșiatici, stânca lăsată aparent naturală și formele organice dau impresia că trenul ne-a coborât undeva în interiorul pământului. Rådhuset este pe linia albastră, liniile 10 și 11, între Fridhemsplan și T-Centralen.

Apoi am schimbat atmosfera și am ajuns pe linia roșie, la Mörby Centrum, stația de la capătul liniei 14. Aici arta este mai luminoasă și mai jucăușă. Pereții au tonuri pastelate, iar combinația de culori și forme creează senzația că stația se schimbă în funcție de lumina care cade asupra ei. Este una dintre stațiile care demonstrează că arta în metrou nu înseamnă neapărat pereți spectaculoși de stâncă; uneori înseamnă pur și simplu să transformi un spațiu banal într-unul care îți schimbă starea de spirit. Mörby Centrum se află pe linia roșie T14, spre Fruängen.

Tot pe linia roșie am ajuns la Tekniska högskolan, o stație dedicată universului științei și tehnologiei. Aici arta este legată de lumea tehnică, de matematică, de invenție și de ideea de progres. Este o alegere foarte potrivită pentru o stație aflată lângă KTH, una dintre marile universități tehnice suedeze. Pereții de stâncă devin suport pentru simboluri și forme care par să ne amintească faptul că Stockholmul nu este doar orașul designului și al artei, ci și al tehnologiei. Din păcate aici era în renovare și erau o mulțime de schele așa că a fost un pic cam incomod pentru noi.

A urmat oprirea la stația Stadion. aceasta a fost una dintre acele stații în care Stockholmul ne-a demonstrat din nou că suedezii nu acceptă ideea de „doar un metrou” . Este de fapt cea mai celebră stație și cea mai fotografiată și a fost decorate în anii 70. Cobori câteva scări și, în loc să găsești obișnuitul beton gri, dai peste un curcubeu uriaș care traversează tavanul de stâncă. Parcă cineva a luat o bucată de cer, a împăturit-o frumos și a băgat-o în subteran. Stația este pe linia roșie și se află lângă Stadionul Olimpic, iar culorile sale transmit exact ceea ce te-ai aștepta, energie, sport, mișcare și bucurie. După atâtea stații misterioase, cu stânci albastre, roșii sau verzi, Stadion vine ca o explozie de culoare și îți amintește că arta nu trebuie să fie întotdeauna serioasă. Uneori poate pur și simplu să te facă să zâmbești.

După linia roșie, am trecut pe linia verde, unde am descoperit una dintre cele mai simpatice surprize si anume Thorildsplan. Aici metroul parcă intră direct într-un joc video. Stația este una dintre puținele stații de suprafață din centrul Stockholmului, construită în 1952, însă arta pe care o vedem astăzi este mult mai nouă. Artistul Lars Arrhenius a transformat pereții în pixel art, inspirându-se din jocurile video de 8 biți. Apar nori pixelizați, obstacole, personaje și elemente care amintesc de vechile jocuri. Artistul s-a inspirat chiar din străzile și pasajele din jurul stației, pe care le-a privit ca pe niște niveluri complicate ale unui joc. Din nerfericire pozele de l aaceastă stație le-am pierdut.

Și, probabil, una dintre cele mai spectaculoase opriri ale noastre a fost Kungsträdgården, aflată pe linia albastră, liniile 10 și 11, chiar la capătul acesteia. Aici ai impresia că ai coborât într-un sit arheologic ascuns sub oraș. Stația este decorată în roșu, verde și alb, cu elemente care amintesc de vechile grădini regale de deasupra. Sunt integrate chiar și fragmente provenite din fostul palat Makalös, iar întreaga amenajare creează impresia unei ruine fantastice descoperite sub Stockholm.

Privind înapoi la traseul nostru, mi se pare fascinant că, în doar câteva călătorii cu metroul, am trecut prin trei lumi complet diferite, albastrul aproape hipnotic de la T-Centralen și Rådhuset, lumea științei de la Tekniska högskolan, culorile pastelate de la Mörby Centrum, universul jocurilor video de la Thorildsplan și atmosfera de ruină arheologică de la Kungsträdgården. Peste toate tronează evident stația Stadion.

Și poate că aceasta este adevărata frumusețe a metroului din Stockholm nu că te duce dintr-un punct în altul, ci că fiecare stație îți spune o poveste diferită. În alte orașe cobori la metrou ca să ajungi undeva. La Stockholm, uneori cobori la metrou tocmai ca să vezi unde ai ajuns.

Nu este ușor să le descoperi, trebuie ceva documentare, trebuie făcut un traseu, dar cu consecvență până la urmă reusesti să le vezi. Condițiile din metrou sunt foarte bune. Garniturile arată ca un tren urban. Accesul în stații se face contra sumei de 43 sek un preț destul de mare pentru noi, aproximativ 20 de lei. Un bilet este valabil pentru 75 de minute, dar se poate consuma și pe mijloacele de transport de la suprafață. Aici în subteran dacă nu treci de turnicheții de la ieșire poți sta cât vrei. Bilete se pot lua de la automate, se pot decărca de pe o aplicație sau se poate plăti direct cu cardul ca la noi, câte unul de fiecare persoană.

Scump dar ai condiții de cinci stele. Metroul e curat e silențios vine la timp și oamenii sunt foarte civilizați. De fapt acest ultim lucru m-a impresionat cel mai tare la această țară nordică.

Concluzie dacă ajungeți cumva prin Stockholm nu ezitați să folosiți metroul. Se îmbină cumva utilul cu plăcutul.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 5 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI