Piatra albă de Cosăuţi

TIPĂREȘTE

După ce am părăsit Dealul Ţiganilor, autocarul ne-a dus în Cosăuţi, localitate care se găseşte la 7 km de Soroca pe malul Nistrului, la ˝praguri˝, o formaţiune geologică caracterizată prin ieşirea din apă a unor roci din formaţiuni cristaline. Dincolo de Cosăuţi, pe malul celălalt al Nistrului se găseşte oraşul Iampol.

Cosăuţi este atestat documentar din 1517 dar săpăturile arheologice au găsit urme vechi de 22000 ani. Cosăuţi este cunoscut în toată Basarabia şi chiar peste hotare datorită artei cu care localnicii prelucrează piatra de calcar alb din cariera de pe malul Nistrului.

În Cosăuţi singura meserie practicată este cioplitul pietrei, în localitate fiind 50 de cioplitori. Cel mai renumit este Ivan Lozan care a învăţat meseria de la tatăl şi bunicul său şi la rândul său a avut ucenici care însă, după ce au învăţat meseria au plecat deschizându-şi propriile firme. Lozan a ridicat o cruce de piatră pe locul alteia vechi distrusă de comunişti în 1956. Crucea este închinată deportaţilor din Siberia şi tuturor celor care au murit în satul Cosăuţi fie că au fost români, ruşi, evrei sau germani în perioada 1940-1956.

Cu piatră de Cosăuţi a fost construită cetatea Soroca. Din piatră de Cosăuţi a fost ridicat soclul statuii lui Stefan cel Mare, coloanele Operei şi principalele imobile şi edificii din oraşul alb Chişinău, clopotniţa mănăstirii Curchi, monumentul Arhanghelului Mihail din Criuleni dar şi alte construcţii din Basarabia şi din afara ţării. Meşterii cioplitori s-au specializat în icoane, capiteluri, ancadramente, coloane şi în primul rând monumente funerare. Orice bucată de piatră se transform în mâinile lor în operă de artă. Citez din spusele acestui artist- cioplitor: un morman de pietre încetează de a fi un morman de pietre în momentul în care omul îi dă viaţă doar cu o lacrimă a trecutului şi a istoriei

În urma pactului de neagresiune dintr Molotov şi Riebbentrop din august 1939, Basarabia urma să devină Republica Socialistă Moldovenească parte a URSS iar Bucovina să fie cedată Ucrainei. La data de 26 iunie 1940 guvernul sovietic a dat României un ultimatum prin care îi cerea ca în patru zile să-şi evacueze administraţia, altfel îi declară război. Populaţia a fost anunţată abia pe 28 iunie.

Zilele care au urmat a fost un haos general întrucât peste 200000 de oameni au împânzit gările şi drumurile în dorinţa de a se refugia în România. Am cunoscut pe cineva care, copil fiind, a trecut graniţa legat cu chingi sub o căruţă. Populaţia prosovietică din Basarabia s-a dedat la violenţe împotriva celor care voiau să plece.

În acest context, până la termenul limită al ultimatului (pe 3 iulie ora 0 s-au închis punctele de trecere peste Prut), unităţilor armatei române care se aflau în Basarabia li s-a dat ordin să asigure transferul puterii fără incidente. La Cosăuţi era un pluton de călăraşi conduşi de un căpitan. Întrucât ruşii au trecut Nistrul înainte de termen intimidând populaţia, acesta a ripostat cerându-le să respecte ora convenită. A fost dezonorat, smulse tresele de ofiţer, îngenunchiat şi împuşcat în ceafă. Trupul i-a fost aruncat într-un şanţ. După un an când Basarabia a revenit României pentru scurt timp, rămăşiţele eroului au fost exhumate şi înmormântat cu onoruri militare la cimitirul Belu.

Privind către pragurile Nistrului am păstrat un moment de reculegere în memoria tuturor victimelor războiului de oricare parte a baricadei ar fi fost.

---

VIZUALIZĂRI: 2320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI