Lumânarea Recunoștinței – un monument închinat neamului

TIPĂREȘTE

Vizitând Soroca și Bălți am ajuns și la un monument inedit, relativ nou în peisajul Moldovei, Lumânarea Recunoștinței.

Părerile sunt împărțite. Întrebând încoace și încolo care este semnificația acestei zidiri în piatră am primit tot atâtea răspunsuri, neoficiale, cum că monumentul înlocuiește fostele monumente distruse de sovietici de pe teritoriul țării sau că reprezintă flacăra vie a rezistenței naționale după 200 de ani de asuprire rusă sau că reprezintă lumina vie a credinței neamului, cea care i-a ținut pe moldoveni în viață când alte speranțe nu mai aveau. Sau că fiecare piatră este un suflet la temelia țării. Oricare ar fi răspunsul, iar din partea mea pot fi toate, el este disimulat, într-o țară unde adevărul încă nu se poate striga în agora.

Lumânarea a fost construită în anii 2000 la inițiativa scriitorului și poetului Ion Druță, președinte al Uniunii Scriitorilor din R Moldova, prin strângere de fonduri și efort local, cu resurse și oameni din Soroca și din împrejurimi, piatră si meșteri din Coșăuți. În interior pare mai mult o troiță, cu picturi religioase și icoane, în exterior formele neregulate și ideea de ceară prelinsă îi conferă o aură aparte, și veche dar și mistică totodată, nouă ne-a plăcut.

Cum ajungeți. Monumentul este situat pe terasa superioară a Nistrului, la câțiva kilometri sud de Soroca și aveți două căi de acces: fie urcați pe cele cam 650 de scări din strada care vine dinspre Cetate spre sud, DN M2 Drochia-Chisinau sau ajungeți pe Str Lumânării din cartierul Zastânca, la ieșirea spre Soseaua de centura M2 după Petrom la stânga sau tot stânga cu o stradă înainte. Drumul este inițial asfaltat, acceptabil, cu șanțuri dar treptat se îngustează și sunt porțiuni de macadam, iese dintre case într-o pădurice și ai senzația fermă că te-ai rătăcit. Cu răbdare, ajungeți. Eu personal vă recomand varianta cu scări deși se poate ajunge finalmente și cu mașina.

Panorama. Dacă Lumânarea a fost și n-a fost uau, căci ne așteptam oarecum, o știam din poze, extraordinară este panorama asupra orașului, a Nistrului și a câmpiei care se desfășoară sub privirile turiștilor. În afară de monument și panoramă însă nu prea mai este ceva de văzut. Există ghidaj, o doamnă ne-a explicat varianta oficială, cum că monumentul reprezintă cultura și ne-a recitat și o poezie. Foarte frumos, am cumpărat și noi un suvenir.

Nu pot să nu remarc la final că acest obelisc profund creștin vine să contrabalanseze o salbă întreagă de alte “monumente” proletare, gen basorelieful cu capetele lui Marx, Engels si lenin din Bălți, ori tancul sovietic tot din Bălți, ori statuia lui lenin din Fălești (vezi foto) și câte or mai fi, efigii la care unii cetățeni se pare că încă mai țin, le sunt ancore față de un trecut în care însemnau ceva.

Of, vreți să vedeți o statuie a lui lenin încă în... funcție? Trageți o fugă până la Fălești, 58 km de Iași.

---

VIZUALIZĂRI: 2968 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI