GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Prima impresie despre Elveţia a fost „prea multe clişee… totul e prea… aşa cum te aştepţi”. Adică imaginea idealizată a lumii. Oameni şi animale trăind în pace şi armonie, într-un mediu perfect. Abia când m-am apropiat mai tare am văzut că văcuţele acelea care le colorează peisajele sunt ţinute pe dealuri cu garduri electrice, dar care sunt aşa de discrete încât te aştepţi oricând să vină la tine. Bine, doar par inumane, de fapt elveţienii sunt foarte preocupaţi de protecţia animalelor, au legi multe si restrictive referitoare la drepturile animalelor. În cazul unora eşti chiar obligat să ai familii sau cel puţin doi, pentru că animalele merită să aibă prieteni. Dacă crezi că poţi deţine un singur cal… te înşeli.
Am văzut doar o parte a Elveţiei, avioanele te duc acum la destinaţii prea precise, dar a fost bucăţica cea mai frumoasă din câte spuneau cei de a căror invitaţie m-am bucurat. Elveţia e o ţară foarte intresantă, unică în Europa.
Deşi nu se întinde pe o suprafaţă foarte mare, e împărţită în 26 de cantoane, independenţă şi neutralitate păstrate de secole, europeni fără a adera la Uniunea Europeană. Deşi franceza, germana, italiana şi retroromana (un fel de latină) sunt limbile naţionale, pentru a se înţelege între ei vorbesc adesea engleza. Toleranţi la alegerea religiei, sunt mai puţin toleranţi la alegerea numelui copiilor. Una din regulile lor care m-a amuzat este ca atunci când dai un nume copilului, acesta trebuie să se regăsească pe o listă aprobată. Poate… înţelegeţi de ce.
Vizita mea a avut ca ţintă zona de vest, partea din zona munţilor Jura, adică zona în care ceasurile sunt principala preocupare şi industria de baza care susţine o bună parte a economiei lor. Explicaţia pe care ei o dau acestei pasiuni pentru meşteşugul ceasurilor este ca iernile sunt lungi, iar oamenii fiind muncitori, aveau nevoie de o preocupare care să le ocupe timpul. Apoi au făcut din pasiune o meserie, iar din ceasuri, un brand de ţară.
Precizia elveţiana nu are legătură doar cu ceasurile, mi s-a părut totul foarte exact. Orarul trenurilor, circulaţia pe drumurile publice, modul de a construi fără se se vadă grămezi de materiale de construcţie sau moloz, modul de a planifica excursiile noastre. Totul era gândit în aşa fel încât parca intuiau nevoile noastre chiar înainte ca noi să le conştientizăm.
Atelierele pe care le-am vizitat erau aşa de curate, fără urmă de praf, totul imaculat, organizat, maşini puţine, dar noi şi curate. Erau departamente în care din motive tehnice, aerul era controlat şi purificat de 6 ori pe zi, temeperatura, umiditatea aerului erau păstrate constante indiferent de anotimp sau de vremea de afara. Mi se părea că sunt într-o navă spaţiala, iar Pamântul e la ani lumină distanţă şi nimic nu contează, îţi construieşti mediul aşa cum vrei. Nimic imposibil, nimic prea complicat.
Vă spun toate astea ca să întelegeti spiritul elveţienilor aşa cum l-am perceput eu. Adică fac ceea ce fac, pentru a arăta că pot. De fapt mi s-au părut uşor îngâmfaţi şi deşi se laudă cu faptul că sunt toleranţi, mi s-a părut ca sunt greu de mulţumit. Caută prea mult perfecţiunea şi nu acceptă greşeli.
O scurtă oprire, de o zi şi o noapte am făcut în oraşul Solothurn zis şi oraşul celor unsprezece. 11 ce? o să vă întrebaţi. 11… orice. Numărul e omniprezent în oraş. Au chiar o bere care se produce local şi a cărei nume e Ӧufi, adică într-un dialect local, unsprezece. Sunt 11 muzee, 11 fântâni, 11 capele şi biserici. Cea mai reprezentativă dintre ele Catedrala St. Ursus. Constructorul ei, Gaetano Matteo Pisoni din Ascona a dezvoltat această temă a numarului unsprezece, astfel ca regăsim 11 clopote, 11 altare, faţada are 3x11 metri, avem 3 rânduri de câte 11 trepte, iar clădirea a fost construita normal… în 11 ani.
Străduţele din zona istorică a oraului din piatră cubică sunt mai mult străbătute de pietoni şi biciclişti decât de maşini. Dimineaţa, la prima oră, se făcea aprovizionarea, iar fiecare magazin avea în faţa intrării cutii din carton şi hârtie. La ore exacte se aduna hartia pentru reciclare. Probabil în alte zile sunt alte materiale. Noi am prins hârtia. :D
Nu ai nevoie de mult timp. O oră, maxim două ţi ajung pentru a străbate toate străduţele din vechiul oraş. Magazinele cochete de dulciuri ne-au furat privirea mai mult ca orice altceva. În zilele de miercuri şi sâmbătă, vechiul oraş devine locul de prezentare pentru fermierii şi localnicii care vor să îşi vândă marfa produsă. Tot în centrul vechi găsiti Natural History Museum, dacă aveţi chef să vedeţi animale împăiate şi insecte, Old Arsenal Museum, unde puteţi vedea arme, armuri şi echipament militar din trecut.
Râul Aare care străbate oraşul este navigabil în acea zonă. Vă puteţi bucura de o coroazieră până la Biel. Cam două trei ore cu vaporaşul.
Ne-a prins foamea prin centrul vechi aşa că am facut o oprire la Cantinetta Bindella, un restaurant cochet cu specific italian din zona veche a oraşului chiar lângă Muzeul de Istorie a Naturii. Totul a fost atent prezentat, iar farfuriile arătau incredibil, chiar daca eu personal nu m-am împăcat prea bine cu combinaţiile lor de viţel cu sos de lămâie, sau pepene galben cu caşcaval. E o cultură culinară rafinată, iar rafinamentul se dobândeşte în timp. Înţelegeţi şi voi, că aş fi vrut să stau mai mult… :)
Dar mi-a plăcut că peste tot pe unde am mers ne-au arătat tradiţiile, cultura lor arhaică, ceea ce este specific zonei. Imaginaţi-vă o fermă veche, în care decorul a fost păstrat intact, ca acum o sută de ani când văcuţele erau mulse manual, pe jos piatră, pe sus bârne de lemn, cu o masă aranjată ca intr-un restaurant de 5 stele, şi meniuri pregătite de chefi bucătari. Dar asta e o altă poveste.
Le-am făcut pe toate pe fugă, pentru că programul nu ne-a permis mai mult. Dar ce-am văzut, împart cu voi. Elveţia mi s-a părut o bijuterie pe care n-ai voie s-o ţii doar pentru tine.
E un contrast, e o contradicţie, e a tuturor şi a nimănui.
Trimis de Maya_C in 12.09.17 12:04:22
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ELVEȚIA.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Maya_C); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Descoperă Solothurn, SOLOTHURN" (nou-creată pe sait)
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
=====
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@Maya_C:
Foarte tare concluzia. De acord cu ea.
Elvetienii astia merg ceas. De aceea e totul exact. In plus Elvetia e o bijutierie. Plina de bijuterii. Si mai au si dulciuri.
Eu am fost de 2 ori o data la Geneva si o data in apropiere de Uerich.
Imi place Elvetia, as vrea sa traiesc acolo, dar stiu ca nu-i de nasul meu. De altfel eu nu port ceas, bijuterii. Mananc dulciuri, dar nu e suficient! ????
@Dan&Ema: eu mananc dulciuri, port ceasuri, imi plac bijuteriile, si tot nu-i de ajuns... ) niste pretentiosi... sa nu-i bagam in seama...
@Maya_C: Foarte util și plăcut ceea ce ne-ai prezentat în reviewul tău. Frumoase și pozele dar ultima este cea mai reușită!
Încep c-un banc, e tipic pentru mine:
Întrebare la Radio Erevan:
- Se poate construi comunismul în Elveția?
Răspuns:
- Se poate, dar, e păcat!
Am vrut să fiu al douăzecilea vot, ăla cu SB, dar, n-am mai avut răbdare, am votat mai devreme c-un vot! Să știi că nu se poate 3 fără 2, deci, votul meu e important! Cel mai! ????
Mă bucur c-ai scris din nou, ai mereu ceva de spus iar eu îți aștept scrierile cu nerăbdare! Și cu drag!
@Yersinia pestis: Ca să nu creez o atmosferă ciudată, înlocuiesc " cu drag" cu "plăcere ", e mai bine!
@mprofeanu: multumesc frumos. mai ales pentru ultima poza. nu prea ma bag eu in peisaje, dar am zis sa pun si dovada.
@Yersinia pestis: hai nu fă pe prinţesa.
mie mi-a zis krisstinna de la început că aici pe AFA e o dragoste mare... asta mi-a plăcut, că altfel nici nu mă băgam.
iar al câtelea vot vrei să-l dai... pentru mine nu e nici o diferenţă. mai tare mă bucură feed-backul şi că citeşti şi cu drag şi cu plăcere. vezi ce repede le-am acceptat pe amândouă? are limba română atâtea nuanţe... şi e păcat să nu le folosim pe toate.
@Maya_C: Si daca pana azi nu am reusit sa-ti citesc cele mai recente postari, azi nu trec mai departe fara sa le citesc pe toate. Nu cred ca am ce sa comentez poate doar sa adaug ca in timp ce citeam articolul tau imi aduceam aminte de o trecere de-a mea (saptamana trecuta) printr-un mic orasel din Tirol, unde lumea ma saluta cand treceam pe langa ei, unde in orice directie te uitai admirai muntii si aveam senzatia ca ma gasesc in filmele documentare pe care le priveam la televizor.
Felicitari pentru articol, votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)