Hai-hui prin Panagia

TIPĂREȘTE

Se zice ca Panagia este cel mai frumos sat de munte din insula Thassos. Cine stie? Gusturile nu se discuta. Fiecare sat de munte are ceva interesant, ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa le vedeti si pe celelalte, Theologos, Micro-Kazaviti, Kalliraki sau Sotiros, adevarate salbe de pietre pretioase ce stralucesc la gatul muntilor ce se se-nalta in mijlocul insulei. Thassos mi s-a parut insula cu cele mai multe sate de munte. Si nu e de mirare. E multa apa in Thassos. Apa de munte, rece si limpede, buna de baut. In vremuri de demult, oamenii nu traiau langa mare ci sus la munte, unde nu erau expusi atacurilor venite din larg. Acolo sus, in padurile ce acopereau muntii, aceste sate, erau bine ascunse, ele nici nu se vedeau dinspre mare. Erau multe si mici, cu strazi inguste, cu case construite din piatra. Pana si tiglele, erau slefuite tot din piatra.

Thassos, copilul marii

In aceste locuri, mai intai n-a fost nimic, decat marea. Apoi, niste stanci de pe fundul marii s-au inaltat, strapungand luciul apei si formand mai multe insule. Victorie! Cateva oaze de piatra, au invins apele atotputernice. La inceput insulele erau golase si inospitaliere. Vantul a adus insa germenii vietii, niste bobite de pamant si seminte de plante. Incet-incet, insulele s-au acoperit cu vegetatie. Apoi, au aparut si oamenii. Pastori si pescari, care mai apoi au devenit vestiti marinari si excelenti comercianti. Dar vai, insulele erau in calea piratilor. La inceput, oamenii s-au ascuns in padurile din munti. Nu indrazneau sa coboare in vale decat noaptea, cu mare teama, ca sa-si intinda plasele de peste sau sa puna capcane pentru calmari. Apoi, cand pirateria a fost interzisa, muntenii si-au construit case langa malul marii, zavorandu-si amintirile in casutele lor mici de la munte. Multe dintre ele sunt de vanzare, mai ales in satul Sotiros.

Apoi, au venit turistii. Marinarii si pescarii s-au transformat in lucratori in turism. Au construit vile, pensiuni si hoteluri, piscine, autostrazi si aeroporturi. Apoi, a aparut internetul, oferta lor a putut fi mai usor cunoscuta de intreaga lume si fostii munteni, pescari si hotelieri s-au transformat in oameni de afaceri. In fiecare vara, din aprilie si pana-n noiembrie, acestia se pun la dispozitia turistilor. Usor adaptabili la necontenitele schimbari din lumea larga, mari creatori de frumos, imbinand traditia cu modernul, grecii au simtit dintotdeuna, inaintea altora, ceea ce-si doreste turistul. Liniste, mancare buna, mici croaziere, legende, artizanat sau dimpotriva, muzica, bautura si distractie. Noua lor meserie, li se potriveste azi, ca o manusa.

Panagia

E-un sat mic de munte, situat intre Limenas si Skala Potamia, cu 800-900 de locuitori permanenti. E mai mult un loc de popas, pentru autocarele sau automobilele ce fac inconjorul insulei. Bogatia localitatii e apa. O multime de izvoare tasnesc aici, din “piatra seaca”. Localnicii au reusit sa construiasca un sistem de canale din piatra, unic in insula. Poate chiar in intreaga Grecie. Mai e si-o fosta fabricuta de ulei de masline, bine publicitata si a carei vizitare e libera. Ba chiar ti se expune si-un film in limba romana cu istoricul ei. Dupa care nu te lasa inima sa nu cumperi si tu un sapun sau o sticla cu ulei, fabricate in mod traditional. La intrare in magazinul fabricutei, mai exista si-un maslin, batran, batran, mai batran decat timpul, sa tot aiba spre 1000 de ani. Legendarul stejar din Borzesti sau cel din padurea Rotunda de langa Reghin (care a fost plantat la 1849, ) ar putea sa le fie, in cel mai bun caz, stra-stra-nepoti iar cei din padurea Mociarului de langa Gurghiu, mici copii de la gradinita. Cel mai interesant loc din sat, e insa o piateta cu cativa platani in care-au fost sapate inimioare. Ghida ne-a zis c-asa au crescut ele-acolo, inimioarele, odata cu platanii, batranii satului pot sa depuna chiar marturie. Dar, sa nu-i credeti niciodata pe greci, de cand smechereala cu Ulise si bidiviul troian din lemn. Seara, inimioarele sunt luminate feeric. Daca esti in luna de miere a “casatoriei de proba”, acum e momentul sa urci pe podul indragostitilor din acea piata acvatica (il veti gasi usor, e-n forma de arcada), pod care, aici n-are lacate, cum au multe alte poduri din Europa si sa-i juri iubitei, credinta vesnica. Apoi, dupa ce ti-a tras patroana de la o taverna cu ochiul si ti-a mai zis ca unchiu-so a fost marele Onassis, poti linistit sa te duci la Sibiu, pe podul minciunilor si sa-i spui iubitei tale, c-ai pacalit-o.

Relaxare

Panagia e-un sat de munte racoros si relaxant. Noi am ajuns aici, cu autobuzul din Skala Potamia. Am trecut mai intai prin satul Potamia, pe niste stradute inguste, trecand doar la cateva palme de balcoanele caselor. Soferul e-un “as al volanului” si trece pe-acolo prin Potamia chiar si pentru un singur pasager, care de obicei e mai mereu “over '70”. Totul, pe-aici prin Panaghia te relaxeaza. Casele alb-albastre cu tigle gri, peisajul, bancutele multe, sipotul apei care curge prin mai tot satul, locuitorii care nu se grabesc niciodata, turistii calmi si visatori, vanzatorii de suveniruri care sunt vioi si dupa 6-7 ore de stat langa taraba lor, timp in care eu, as fi adormit de cateva ori. Am servit ca orice turist, pui rotisati in piata centrala, loc in care opreste de obicei si autobuzul ce te poarta spre Golden Beach sau Limenas. Daca n-ar exista aceasta piata, ceva mai larga si o parcare langa ea, in spatele autobuzului local s-ar forma mai mereu o coada de automobile, lunga, lunga, cam cat cea dintre Piata Romana si Universitatii. Dar aceasta piata binevenita din Panagia, rezolva ambuteiajele. Dupa ce-ai vizitat piata cu izvoare si piata centrala, poti urca si pana la o bisericuta, care e mai mereu inchisa, asa cum sunt majoritatea bisericilor din Grecia. Langa ea, gasesti un cimitir si daca ai sa privesti varsta celor de pe cruce, vei realiza ca treaba cu relaxarea totala de-aici nu e o gluma. Daca n-ar fi tinerii din sat ce lucreaza pe la taverne si pensiuni (de obicei straini), cred ca media de varsta a locuitorilor acestui sat ar fi cea mai ridicata din Thassos.

Ne-am plimbat aiurea, pe strazi ce le puteai atinge cu ambele maini. Am poposit pe o terasa, unde am servit o cafea “strong” si o Cola cu gheata, singura modalitate de a ma racori in acea vara caniculara si sufocanta, in care deasupra Eladei s-a pogorat un aer de 37 de grade Celsius. Dupa ce-am tremurat, la inceputul lunii iunie, din cauza vantului rece al Cicladelor, la sfarsitul aceleiasi luni, urcand cu cateva paralele geografice mai sus, in acceasi mare, m-am topit de caldura. Unde esti tu Meltemi, de ce nu faci o halta si-n Thassos? Noroc cu apa rece si potabila a izvoarelor de-aici de sus, de la Panagia si cu apa marii din vale!

Inapoi la Skala Potamia

De la Panagia si pana la Skala Potamia, (adica din satul cu case cu acoperisuri gri si pana-n satul cu case cu acoperisuri rosii) am hotarat sa ne-ntoarcem pe jos, pe sosea. Nu erau decat 5 Km si nu trebuia decat sa coboram. Dar a fost crima si pedeapsa. Era cald si drumul parca nu se mai termina. Skala Potamia si Golden Beach sunt situate intr-un golf semilunar, inconjurat de munti iar vantul pe-aici, prin golf, nu prea bate. Plaja e situata spre rasarit. Peisajul e grozav, in fata ai marea calda iar in spatele tau, e muntele racoros. Apa marii e mai mareu ca oglinda, e limpede si fara valuri. Vezi si la un metru adancime, oja de pe unghiile domnisoarelor tinere si sarace din Est si bataturile batranilor bogati din Vest, ce le insotesc.

Drumul de la Panagia si pana la Golden Beach, o lunga serpentina, cred ca e cea mai frumoasa zona din estul insulei, paduri semete tasnesc parca direct din stancile aride si brun-roscate. Trebuie sa fi mereu atent la curbe, caci peisajul te vrajeste.

Daca mai castig vreodata o excursie pe acest sait, tot aici am sa vin. Poate ca e din cauza stresului din orase. Sau, poate, din cauza ojei si a bataturilor.

---

VIZUALIZĂRI: 5968 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI