ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 04.09.2022
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Valcea
ÎNSCRIS: 09.09.09
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
AUG-2022
DURATA: 4 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Skala Panagia & Chrissi Ammoudia

NB: Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
[fb]
NOU TIMP CITIRE: 12 MIN

Panagia – satul cu oameni calzi, casele-i de feerie și drumeaguri prin Țara lui Oz.

TIPĂREȘTE URM de aici

... dedic acest review decanului de vârstă al saitului @michi - nu vă cunosc personal, dar vă simt personalitatea puternică, vivace și plină de învățăminte pentru cei ca mine... din cele povestite de dvs. vă cunosc problemele, dar sunt convins că veți putea ajunge în Thassos, pentru a simți spiritul adevărat al insulei de smarald și care trăiește în Panagia...

Am descoperit satul acesta Panagia cu mare bucurie, s-a lipit de mine ca marca de scrisoare. Am revenit, avantajat și de distanța mică de Skala Potamia (locul unde eram cazat), de încă trei ori. Din cele patru vizite, două au fost dimineața, una seara, iar ultima la ora 6 dimineața, pentru a-mi lua la revedere, în drum spre feribotul de la Limenas.

Sătucul ăsta de munte, e o comoară, o oază în care te pierzi bucuros și te regăsești un alt om, diferit total de cel care zace pe plajă sau la șezlongul de la Golden Beach ori Scala Beach.

Percepția asupra Panagiei e diferită dimineața, față de seară sau față de noapte. Simți satul altfel atunci când, dimineață fiind, oamenii nu dau năvală, așa cum de altfel se întâmplă seara.

Veniți din Skala Potamia, fie intram în sătuc pe partea sudică, aduși de waze, pe un drum mai lin, asfaltat, abordam intrarea prin zona Hotelului Hermes și a Magazinului de ulei Sotirelis, fie intram prin nord, aduși pe drum de google maps, drumul fiind mai serpentinat, abordarea fiind prin zona Tavernei Ypsarion și a Farmaciei Ellina Maria.

Odată intrați în Panagia, eram captivii-fericiți în lumea de poveste. Fiecare celulă respiră bucuria de a mă găsi aici.

Lăsam Măgăreața-motorizată în parcarea aflată vis-à-vis de Farmacia Ellina Maria, dimineața găsind locuri suficiente. Seara, parcarea era full, iar ca să găsești un loc era o adevărată aventură, vânare de vânt, cum bine spunea menestrelul Pittiș... Totuși, dacă veneam la ora 18 în sătuc, găseam loc, la noroc, în parcarea din centru, cea de lângă buchetul de taverne. Aici locurile erau mai numeroase, dar orele înaintate, nu prea dădeau amatorilor șanse de reușită în parcarea autovehiculelor. De veneai după ora 20 în Panagia, deja erai fiul ploii, mașina fiind lăsată în stradă, în pădurea de dinaintea sătucului. Am evitat orele târzii, din calcul asumat, tocmai de aceea, ora 18 mă găsea deja în sat. Dimineața era cel mai frumos moment al zilei în Panagia.

Din parcarea din dreptul farmaciei, luam la pas străduțele înguste, ce șerpuiau printre căsuțele acoperite cu acoperișuri din lespezi de piatră. Ici-colo, câte o casă modernizată, vopsită în galben, purta acoperiș roșu din ardezie sau tablă gen Lindab. Făceau o notă discordantă cu restul suratelor alb-albastre, pentru că specificul caselor în aceste culori stă. Albul e pe toată suprafață ce ține de structura de piatră și ciment, iar albastrul e întâlnit pe tocăria ferestrelor, a ușilor, pe obloane, balustrade și parapete. O iubire alb-albastră se revarsă din spiritul elen peste sufletele oltenilor (alb-albaștri în suflet și crez!) veniți în pelerinajul din Panagia. Ne simțim ca acasă, culorile astea ne sunt atât de familiare. Ajungem în inima satului, la răspântia din care pleacă, pe patru direcții, sufletul localității, pompat în sus și-n jos, pe străduțele, ce de-acum se lățesc. Așa am cunoscut stradela pavată, cu spațiile-i comerciale îmbietoare, găsind cam tot ceea ce-ți dorești atunci când vrei să duci acasă” fărâme” rupte din Grecia.

Ne-am oprit la Panneteria, o simigerie în care ne-am astâmpărat poftele de iaurt grecesc (ușor sărat) și de găurile din covrigii cu susan. Altă dată, am luat plăcintă cu brânză. Se pot mânca și alte sortimente, de pildă: baclavale scăldate-n miere, fursecuri cu ciocolată sau simple, limbi de pisică (!), gogoși, pandișpanuri cu nucă și zahăr, prăjituri cu creme diverse și fistic, sarailii turcești, cornete cu cremă de vanilie, covrigei, sărățele cu susan, spanac sau cașcaval, bomboane în fișicuri colorate, înghețată făcută acolo în diverse sortimente, dar și pâine, integrală, albă, colaci, pituști și baghete. E raiul iubitorilor de dulciuri și iadul diabeticilor, această Panneteria. Greu reziști acestor tentații dulci, oricâte haștaguri-rezist mârâite îți scapă din gură. Am cumpărat câte puțin din cornul revărsat al abundenței, mirosurile de aici te trimit la balamuc, dacă cumva încerci să te abții. O să mă abțin acasă, aici am dat liber glicemiei la manifestare. După potolirea senzației de foame, energizați și răcoriți de iaurtul grecesc, am început urcușul pe străduța cu mărfuri diverse. Tavernele cu potol elaborat erau goale, în așteptarea mușteriilor de seară, care doar atunci se animă și se populează intens. Am remarcat câteva taverne, forțat și de zgâmboi care căuta toaletă. L-am depus la Drosia Restaurant, unde a utilizat toaleta, se făcea curat la mese la ora matinală. Am trecut apoi de Cafenea To Petro, cu cișmeaua cu apă rece din față, la care ne-am răcorit grumazul și limpezit fețele, oprindu-ne spre cumpărături la centrele comerciale cu suveniruri: Yaxe accessories & souvenirs (genți, rucsaci hand-made), Arcobaleno (articole din piele – portofele și haine). După micile cumpărături, am urcat mai departe, admirând casele curate, verdeața îngrijită din curți și pridvoare. La o răspântie, am remarcat un alt magazinaș, al cărui nume ne-a readus în amintire un personaj de teatru grecesc antic.

Așa am descoperit Fedra' s shop - magazin de accesorii pentru lucru de mână. Eram în căutarea unei papiote de ață albă și a unui ac. La hotel, geanta de plajă în culorile alb-albastre se cam destrămase pe la fermoar și necesita reparație. Soția a descoperit la Fedra' s shop papiota și acul necesare, iar costul lor a fost de 1 euro papiota, 10 eurocenți acul. Înăuntrul la Fedra, vânzătorul era și meșter, având o mașină de cusut, așa cum avem și noi acasă și la care soția ne mai face tiv la pantaloni și mai croiește diverse. Produsele de la vânzare erau făcute acolo, în atelierul-magazin. Avea expuse perne înfățate, genți textile, diverse pleduri cu motive (astea erau țesute la război, iar războiul nu se vedea prin atelier), fețe de masă lucrate la igliță și în macrame-uri - o comoară pentru cei cu astfel de aplecări. Am mulțumit meșterului ș-am plecat mai departe pe străduța de poveste. În apropiere de Fedra, am descoperit o cișmea cu apă rece, ce curgea printr-o țeavă metalică zincată, dintr-un perete scund de piatră. Ne-am răcorit din nou fețele și reumplut sticlele de apă din rucsac. Noaptea, când luminile sunt aprinse, strada asta dalată capată valențe mitologice. Ești transpus în antichitate, iar dacă cumva ar răsări personajele de teatru îmbrăcate în costumele specifice perioadei, nu te-ai minuna deloc. Te integrezi firesc în peisajul de poveste și-ți” joci” , fără să clipești, rolul figurantului neretribuit.

În vizita de seară, am oprit la Homemade bajery – o patiserie-simigerie, situată puțin mai jos de Fedra' s shop, unde, la ceas târziu, i-am făcut curățenie în galantare vânzătoarei de aici. Practic, tot grupul nostru de 24 de inși, i-am cumpărat tot ce mai avea prin galantare, rafturi, tăvi. O minunăție de patiserie, ne-am lins pe degete ca să nu pierdem nimic din savoarea produselor făcute acolo, așa cum le spune și numele. Nu sunt mare specialist, dar la astea mă cam pricep, și soția și mama m-au răsfățat în ceea ce privește ramura asta a bucătăriei. Cele două doamne, cred că mamă și fiică, de la această patiserie, au fost invadate de armata fomistă în căutarea de plăcintă. Cum mai jos, la Panneteria nu mai găsisem nimic, orele fiind nepotrivite, aici am ras cam tot ce aveau doamnele patisere la vânzare. Plăcintele cu brânză, cu spanac, hot-dogi, plăcinte cu șuncă și cașcaval, au fost epuizate instant. Numai plăcinta cu dovleac a rămas neatinsă, nimeni nu dorea așa ceva. Apoi a venit rândul cornulețelor cu mere și afine, pudrate cu zahăr. Ra-vi-san-tee! Nu au fost ieftine, dar nu mai conta, eram de-acum în Cămara Zeilor Greci. Vorba prietenului @Alex_Macedo,” îți dai palme, mon cher! ” , mănânci și plângi.

Cu ramazanul pus la saț, aproape că nu bagi de seamă de ARGILOS handmade ceramics – magazinul cu produse ceramice situat puțin mai sus de Cămara Zeilor. Totuși am intrat și am remarcat pe lângă exponatele de ceramică smălțuite lucios în albastru, verde sau alb, masa de lucru a artistei finuțe, eterizate, ce stăpânește, fără să dezbine, această lume artistică a ceramicii. Masa e simplă, am căutat roata specifică olarului, așa cum știu eu de la Hurezi, capitala ceramicii românești. Nu era nici o roată acolo, probabil olarii de aici produc ulcelele, tipsiile și oalele în spate, feriți de ochii privitorilor. Cocoșul de Hurezi nu” cânta” pe nici un raft cu produse, aici peștele, soarele și marea erau simbolurile ceramiștilor greci. Lutul era modelat, îmbrăcând pe lângă clasicele forme de vase și forme de inele, medalioane, cercei, potcoave, rame de poze, obiecte decorative de perete. Am remarcat și opere neterminate, de lut crud, abia modelat, așteptându-și tratamentul termic specific finalizării. Oamenii cu deprinderi de olari vorbesc aceeași limbă, că sunt de la Horezu sau din Panagia, ei se înțeleg prin operele create, nu le trebuie dicționare, lutul modelat este același oriunde-n lume...

De la ARGILOS handmade ceramics, am apucat să urcăm spre Finis Coronat Opus! –punctul maxim de interes al Panagiei (așa cum eu l-am perceput), adică spre piațeta îndrăgostiților cu cele trei fântâni. Aici ne-am regăsit liniștea din iubire, ne-am reînnoit jurăminte și ne-am contopit cu materia. Apa și piatra modelată de oameni talentați, au desenat și pus în operă o minunăție de piațetă, unde podețul în arc suspendat te urcă la stele și te coboară în genuni din care nu vrei să mai pleci. Înconjurați de platani în ale căror trunchiuri, sunt decupate inimi mari, în conturul cărora te poți fotografia pentru eternități incomensurabile, dar și de izvoarele ce vin de sub pământ, susurând parcă pe notele unei simfonii ale destinului, de luminile revărsate din candelabrele suspendate pe stâlpii metalici rectangulari, ai impresia că te găsești în centrul lumii, ești ombelico del mondo.

După revenire, te retragi la mesele de sub platani, cele din dreptul Hotelului Thassos Inn, unde te poți desfăta în voie cu nectarul zeilor.

Am savurat, de data aceasta, mai spre prânz, frape-uri cu ice cream, sucuri naturale cu fructe de zmeură, banane și căpșuni și ape” milenare” . Energizați, am coborât pe cheiul izvoarelor din piațetă, spre centrul Panagiei. Am căutat magazinul de ulei de măsline situat în Olive Center Thassos - Sotirelis la parterul Hotelului Hermes. Am descins practic în inima uleiului de măsline. Două spații comerciale, împărțite pe articole, asigurau pe cel ce le calcă pragul, de produsele veritabile. De aici am luat măslinele vidate la pungă, dar și la borcan, fiind consumatori înrăiți de măsline și ulei de măsline. Alături, sub acoperiș, se pot cumpăra diferite recipiente cu uleiul de măsline extra-virgin, presat la rece. Am luat și noi câteva cutiuțe pentru acasă, acest magazin având oferte și pe internet, ceea ce ne va facilita comanda și de acasă. Deja, ajuns acasă, l-am băgat în consum, la salatele de roșii de țară, cu castraveți și ceapă peștișor. Un deliciu! Alături, în curtea interioară, se deschide un fel de muzeu al uleiului de măsline, unde pot fi admirate presele funcționale ale făbricuței de aici, dar și vechile utilaje și angrenaje scoase la” pensie” .

După ce am dus bagajele cu bunătăți la mașină, ne-am continuat plimbarea prin Panagia.

Am urcat din nou, până la Biserica ortodoxă având hramul Mariei, așa cum am citit de altfel în postarea lui @sandu53. Nu știam ce hram poartă, sper că nu am greșit. Biserica e o bijuterie, în toată accepțiunea cuvântului. De când urci treptele să intri în curte, pe sub portalul rectangular, sub formă de turn, în vârful căruia tronează un ceas cu cifre arabe, funcțional, intri într-o altă lume, mai aproape de sfinți. Încerci să lași mireanul din tine dincolo de porți. Era pustiu. Afară deja era prea cald. Curtea mare, ne invita la umbra platanilor, pe băncuțele de lemn cu spătar.

Ne-am așezat și odihnit oasele, apoi ne-am răcorit la cișmeaua cu robinet de la poartă. Un havuz în miniatură, plin cu pești colorați, trona în mijlocul curții așezământului de cult. Cu inima ușoară, dar nu știu cât de curată, am pătruns între pereții bisericii, pe ușa laterală. O răcoare dumnezeiască m-a învăluit într-o dulce amorțeală. Am remarcat bogăția și detaliul obiectelor ce se regăsesc în incinta acestei biserici. Cred că de Paști aici e serafic! Stranele multiple, sub care șiruri de calorifere pitice, asigură căldura în sezonul rece, mi-au atras privirea, făcând o paralelă la ceea ce avem noi prin bisericile noastre. Policandre luminoase, din care atârnau celebrele ouă de struț, încorsetate cu cingători aurite, trădează averea spirituală și materială a comunității religioase de pe aceste plaiuri.

Am admirat intarsiile din lemnul prelucrat pentru porțile de la altar și de la catapeteasmă. Cupolele și tavanul erau pictate viu. Am ocolit, și am ajuns în pronaos, de unde am luat lumânări pe care le-am aprins în locul special amenajat, în Grecia nefiind scindat locul lumânărilor, pentru adormiți și pentru vii, așa cum noi avem acasă, cu toate că și ei sunt ortodocși.

Am ieșit spășit din biserică, iar ceea ce m-a frapat din nou, a fost albul și albastrul specific întregii Grecii, care și aici, la biserică, dădeau tonul cromatic.

După, am coborât la magazinul cu suveniruri din centrul comercial al Panagiei, de unde am luat câte ceva pentru cei de acasă. Ne-am urcat în mașină și am pus cap-compas spre Skala Potamia.

În ziua plecării, la ora 6 și 20 dimineața, am traversat Panagia, în drum spre feribotul din Limenas. Panagia era pustie, luminată și tristă. Fără oameni, sătucul e banal.

Dacă mergeam doar în Panagia în această frumoasă vacanță, ar fi fost destul. A fost miezul întregii noastre aventuri pe tărâmul grecesc, nu întâmplător am vizitat de 4 ori satul acesta, în scurta noastră vacanță.


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Un loc ce trebuie vizitat ori de câte ori se vine în Thassos.


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Multitudinea de magazine, taverne, biserica mare, plimbarea pe străduțele înguste, te deconectează de la orice grijă.

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

[fb]
---
Trimis de zapacitu in 04.09.22 17:42:41
Validat / Publicat: 04.09.22 20:06:57
VIZUALIZĂRI: 348INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (zapacitu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P11 o iubire alb-albastră...
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 50100 PMA (din 37 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    12 ecouri scrise, până acum

    webmaster [04.09.22 20:29:37] »

    Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ

    — (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;

    — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

    Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

    (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

    ===

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    zapacitu [04.09.22 20:30:37] »

    @webmaster: mulțumesc frumos!

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [04.09.22 20:37:52] »

    @zapacitu: Mi-nu-nat!!!

    zapacituscris / TELEFON [04.09.22 20:52:47] »

    @Carmen Ion: săru' mâna!

    ANILUscris / TELEFON [05.09.22 10:19:51] »

    Wow... ce frumos ai descris bijuteria asta rurală din Thassos... o frumusețe de sat...

    Am deschis laptopul să văd pozele noastre din 2017... amintiri frumoase!

    Și noi ne plimbam dimineața pe "ulițele " satului și ascultam liniștea grecească... câte un kalimera șoptit primeam de la grecii ce stăteau pe veranda casei... Într-o dimineața un grec a spart liniștea cu strigatul de vânzare de pește dintr-o dubiță frigo... nu înțelegeam dar am mers la mașină să vedem... localnicii știau de el probabil, pentru că ieșeau și cumpărau... ce atmosferă...

    Sus pe terasa hotelului savuram câte o cafea în susurul izvoarelor... apropoo grecii veneau și luau apă de acolo... iar câțiva copii curățau zona...

    Noi de câte ori am ajuns în sat am parcat în curtea școlii... iar la una din taverne am mâncat pentru prima dată miel la rotisor... ne-am lins pe degete...

    Foarte mult ne-a plăcut Panagia și tare frumos ai descris atmosfera de acolo, de dimineață sau de seară...

    În rest numai de bine!

    mishu [05.09.22 15:11:26] »

    @zapacitu: Minunat intradevar, un loc in care sa te simti in vacanta. Felicitari, votat cu mare drag.

    zapacituscris / TELEFON [05.09.22 15:41:05] »

    @ANILU: mulțumesc frumos!

    Parcă timpul a stat în loc, am intrat pe postarea din 2017, iar Panagia pare că nu s-a schimbat deloc. Superbe poze ai postat în 2017, parcă mi s-a făcut iarăși dor de piațeta izvoarelor. Am parcat și noi în curtea școlii, seara, iar de mâncat, doar dulciuri, covrigi și iaurt, la taverne era full.

    Săru' mâna!

    zapacituscris / TELEFON [05.09.22 15:46:42] »

    @mishu: mulțumesc frumos! E locul unde, dacă s-ar putea și mâine aș zbura.

    ANILUscris / TELEFON [05.09.22 15:48:51] »

    @zapacitu: Da... și eu le-am mai văzut odată și tot așa am gândit și eu... timpul a stat în loc în Panagia chiar dacă au trecut 5 ani...

    Când am fost noi, acolo sus la izvoare vis-a-vis de hotel era o terasă destul de mare, închisă și în paragină din păcate... cum era acum, dacă ai observat...

    Frumoase locuri, unice... inedite... frumose amintiri...

    zapacituscris / TELEFON [05.09.22 16:00:30] »

    @ANILU: acum, vis-a-vis de hotel, terasa care ținea de hotel era superbă. Acolo ne-am răcorit cu sucuri și cafea frape. Mai sus, era un magazin cu produse pe bază de măsline (în special ulei). În fața magazinului respectiv, era o terasă, practic era lipită de cea a hotelului. Era ok, dar nu am remarcat clienți. Era deservită de d-na de la magazinul de uleiuri. Nu știu ce se putea consuma acolo.

    Alex_Macedo [05.09.22 17:27:13] »

    Prietenul @zapacitu, prin descălecarea pe tărâm elen, aduce prin candoare în pestrițele povești, plăcerea de burete în atragerea cât mai multor imagini din bogăția peisajului grecesc. Autorul, echilibrat ca întotdeauna, nu cântărește cuvintele ci ne oferă parte din sufletul său turistic, fără umbră de șovăială. Impune povești molcome și molatice de vacanță la pas, ca cititorul să se simtă lejer și negrăbit în citire.

    Deasemenea, autorul, cu modestia-i cunoscută, ne spune că e doar halitor, căci numai doamna dânsului se ocupă de aromele din bucatarie. Totuși, citind tot acest periplu elen, nu am putut să nu observ, peste tot, pofticeala autorului în a descrie prin luat-la-palme, plăcerile palatului spre esofag. Are atâta savoare când vorbește de mâncărimi că, mă duce gândul la Pastorel Teodoreanu... "O reţetă de mâncare e ca şi o partitură: trebuie interpretată. Beethoven e acelaşi pentru toate privirile. Dar una e pe Enescu şi alta pe Fărămiță Lambru. "

    @zapacitu este un halitoro-gastrolog. Pentru că, de fapt, știe cît în luna și în stele de gastronomie. Bănuiesc că stă aplecat în grădină și prin ochelari se uită atent și studiază dacă plantele aromatice sunt vioaie, ardeii sunt fericiți și roșiile se dau în leagăn, juvenil, printre araci.

    După toate aceste povești am plecat spre restaurant...

    - Bună ziua. Ce ați dori să serviți?

    - O ciorbă și un cal. Ambele la grătar, vă rog!

    Chapeau! BRAVOS.

    zapacituscris / TELEFON [05.09.22 18:06:59] »

    @Alex_Macedo: dragul meu prieten, mă cunoști atât de bine, pentru că și tu ești la fel atunci când ne bucuri cu textul scris. Mai bine zis, ne bucurai, pentru că ultima capodoperă a domniei-tale datează din aprilie, anno domine..... Suntem în septembrie, se spală butiile, se curăță teascu' , se trage vinul vechi din damigene ca să facă loc tulburelului ce va să vină. Păi noi ce mai citim după ce "descântăm"? . Ne dai doar ecouri, spumoase ca șampania cei drept, dar parcă aș mai "sorbi" un vin marca @Alex_Macedo, sec, zbanghiu, așa cum numai tu știi să-l zdrobești, să-l tescuiești, să-l aduci la limpezire, după o temeinică decantare și filtrare a spiritului. Plânge "paharul", îndură-te venerabile și scoate "butelca"!

    Anul acesta nu le-am nimerit prin grădină... întâi m-au cotropit musculițele, alea albe, apoi au venit suratele verzi. La final, au invadat cele negre. Roșiile, ardeii iuți, gogoșarii, castraveții au avut randament slab. Mă "benoclez" degeaba prin grădină, cu oricâte prafuri aș da, anul e compromis.

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Alex_Macedo, ANILU, mishu, zapacitu, Zoazore
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2022 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    pagină generată în 0.100645065308 sec
    ecranul dvs: 1 x 1