Sintra -”un glorios Eden”

TIPĂREȘTE

Orice ghid turistic, orice site de informații turistice despre Portugalia, precizează că o vizită in Lisabona trebuie să aibă in program și o zi in Sintra. Insuficient spun eu, o zi nu ajunge să vezi tot ce iți oferă acest loc pe care Lordul Byron l-a numit ”un glorios Eden”.

Aflat la 30 km de Lisabona, inconjurat de colinele impădurite din Serra de Sintra, orașul Sintra sau, așa cum este cunoscut in scrierile mai vechi, Cintra, a fost locul preferat al regilor, nobilimii portugheze dar și al poeților sau artiștilor mai mult sau mai puțin romantici.

Cum ajungem in Sintra

Dacă stai in Lisabona, la Sintra se poate ajunge foarte repede și bine cu trenul care poate fi luat din stația Rossio sau Oriente. Sunt foarte multe curse, trenurile pleacă din 30 in 30 de minute, așa că vă puteți programa o excursie in Sintra in orice parte a zilei. Dacă aveți LisboaCard călătoria cu trenul este inclusă in prețul cardului. Dacă nu, vă trebuie un card VivaViagem pe care să il alimentați cu costul dus-intors al călătoriei.

Bineințeles că se poate ajunge și cu mașina, drumul nu este lung, trece prin Cascais si șerpuiește pe serpentine până la Sintra.

Mai există și linii de autobuz care merg din Lisabona la Sintra, cu plecare din Oriente sau Sete Rios.

Noi am preferat trenul, in special pentru că stația Roma Areeiro, unde oprea trenul spre Sintra, era doar la cinci munute de mers pe jos de locul unde eram cazați.

Gara din Sintra se află in partea mai nouă și modernă a orașului.

De aici se poate ajunge in orașul vechi și mai sus, până la Palatul Pena, cu linia de autobuz 434. Se mai poate lua și tuk tuk-ul, mașinuțele acelea mici cu trei roți prezente peste tot pe străzile Lisabonei. Șoferii acestor mașinuțe te vor ”agăța” de la gară și se poate negocia tariful și traseul.

Dar, cel mai plăcut mod de a ajunge in centrul vechi al Sintrei este pe jos, iar drumul durează cel mult 20 minute. Asta dacă nu te mai oprești pe drum să faci fotografii sau să vezi ce mai vând negustorii de suveniruri pe marginea drumului.

Noi am ales varianta ”pe jos”, cel mai eficient mod de a cunoaște un oraș.

De la gară, după ce am ”scăpat” de numeroșii șoferi de tuk tuk-uri sau de taxiuri care se ofereau să ne ducă la obiectivele orașului, am mers câteva minute și am ajuns la Camara Municipal de Sintra, primăria orașului, un frumos palat in stil neo-gotic, construit la inceputul secolului 20 pe locul unei vechi capele. Ne-am mulțumit să fotografiem primăria doar pe dinafară, ințeleg că se vizitează dar nu am avut timp să intrăm.

Am pornit mai departe pe Volta do Duche, o stradă care duce in centrul vechi al orașului. Numele străzii vine de la fostele băi publice fondate in Sintra in 1848. Izvorul natural care alimenta aceste băi alimentează in prezent rețeaua de apă a orașului. De-a lungul Volta do Duche sunt sculpturi ale unor artiști portughezi, unele expuse permanent, altele periodic. Tot aici poți achiziționa diverse suveniruri, bijuterii, obiecte din ceramică, picturi, toate lucrate de artiști locali. Din Volta do Duche se poate intra in Parque da Liberdade, un parc public inaugurat in anul 1937, pe aleile căruia sunt peste 60 specii de arbori.

Tot pe Volta do Duche se poate vedea Fonte Mourisca, una din cele 20 de fântâni publice din Sintra, construite in perioade diferite și folosite de localnici in trecut, dar pe alocuri și in prezent, pentru alimentarea cu apă. Fonte Mourisca este cea mai nouă dintre cele 20 de fântâni, construită in anul 1922 in stil neo-arab de Jose da Fonseca. Fântâna este in prezent in patrimoniul mondial UNESCO.

Am ajuns in centrul vechi al orașului, in Largo Rainha Dona Amelia, o piață mărginită pe o parte de clădiri vechi cu restaurante și magazine, iar de cealaltă parte de Palacio National de Sintra.

Coșurile inalte și albe ale bucătăriei Palatului Național Sintra, sunt vizibile incă din depărtare, de pe Volta do Duche. Palatul datează din vremea ocupației maure, și a fost trecut in proprietatea Coroanei Portugheze in 1147, după cucerirea zonei de către Dom Afonso Henriques. Palatul a suferit câteva modificări pe timpul regilor Dinis, João I și Manuel I, dar totuși el se prezintă aproape intact, așa cum arăta el in secolul al XVI-lea. Palatul a fost locuit de familia regală până in anul 1910, când a fost declarat monument național, iar mai târziu a fost inclus in circuitul turistic.

Palacio National de Sintra se vizitează zilnic intre orele 9.30 și 19.30, un bilet costă 10 EURO. Dacă ai LisboaCard beneficiezi de o reducere de 10%.

O vizită pe indelete a palatului durează cca o oră, dar merită timpul și micul efort financiar. Mai multe despre ce am văzut in Palacio National de Sintra voi povesti intr-un review separat.

După vizita Palatului Național Sintra, am mai făcut o scurtă plimbare in centrul vechi, cunoscut și sub numele de São Martinho, după numele bisericii al cărei turn domină piața. Sunt multe străduțe inguste, pietruite, cu multe restaurante și magazine de suveniruri aflate la parterul unor clădiri colorate.

Nu am zăbovit prea mult in centrul vechi pentru că vroiam să vedem și Castelul Maurilor și Palatul Pena.

Până la Castelo dos Mouros, aflat pe un vârf al munților Sintra se poate ajunge cu autobuzul 434, cu taxiul sau tuk tuk-ul, cu motocicleta sau mașina personală (nerecomandat) sau, varianta cea mai plăcută dar cea mai lungă, pe jos.

Noi am ales varianta pe jos, și a fost mai bine, deoarece la intoarcere mașinile erau toate blocate sus. In perioadele de vârf ale sezonului turistic șoseaua care urcă la Castelul Pena și la Castelul Maurilor este foarte aglomerată, existând blocaje care pot dura chiar și zeci de minute.

Traseul urmat de noi pornește din centrul vechi, și, după ce urcă pe străzile pietruite și trece pe lângă câteva case frumos ornamentate cu ceramică portugheză, intră in parcul Quinta da Amizade, ale cărui alei urcă pe muntele Sintra până la Castelul Maurilor. La intrarea in parc mai mulți șoferi de taxi vor incerca să vă descurajeze, spunându-vă că traseul este foarte greu, și să vă convingă să luați taxiul. Să nu ii credeți, nu vă dați bătuți, traseul este ușor și este foarte frumos, cu mulți arbori exotici, multe flori, alei șerpuitoare, locuri de popas.

Principala clădire din Quinta da Amizade este Vila Sasseti, construită intre anii 1890 și 1894 de Luigi Manini. Vila a fost reședința de vară a lui Victor Carlos Sasseti, proprietar de hoteluri in Lisabona și Sintra, iar de curând a fost complet restaurată și inclusă in patrimoniul UNESCO. Vila are și o grădină foarte frumoasă, pe o suprafață generoasă de aproximativ 12.000 mp, cu multe pante, pergole și un curs de apă artificial.

Tot in Quinta da Amizade se găsesc și stâncile Amizade, un loc căutat de cățărători, cu trasee de diferite grade de dificultate. Chiar și atunci cân am trecut noi pe acolo erau câțiva tineri care iși incercau forțele pe aceste stânci.

După aproximativ două ore am ajuns la Castelul Maurilor (Castelo dos Mouros) ale cărui ruine pe vârful muntelui Sintra constituie una dintre imaginile emblematice ale orașului. Maurii au construit aici in secolele 8 și 9 niște fortificații puternice, cucerite după trei secole de creștini. Fortificațiile au fost serios distruse de marele cutremur din 1755, iar restaurarea zidurilor așa cum arată ele azi, a fost efectuată in secolul al 19-lea, pe timpul regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei. In prezent castelul Maurilor constituie un important obiectiv turistic, inclus in patrimoniul UNESCO. Vizita constă intr-o plimbare pe zidurile castelului de unde ai minunate priveliști asupra intregii regiuni. Castelul este deschis zilnic intre orele 9.30 și 20.00, un bilet costă 8 EURO. Dacă ai Lisboacard beneficiezi de o reducere de 15%. Vă mai pot da un pont. Să nu vă opriți să cumpărați bilete de intrare de la prima casă, aflată chiar la inceputul aleii care urcă la castel. De obicei acolo sunt cozi foarte mari, toată lumea care urcă cu mașinile oprindu-se direct acolo ca să ia bilete. Mai există o casă de bilete sus, la intrarea in castel, unde nu este deloc aglomerat.

La distanță de aproximativ 10 minute de Castelul Maurilor, se află un alt palat, o clădire pe care o vezi pe toate pliantele despre Sintra. Este vorba de Palatul Pena (Palacio da Pena), una din cele șapte minuni ale Portugaliei (printre care se află și Turnul Belem și Mănăstirea Jeronimos), inclus in patrimoniul UNESCO.

Palatul Pena este rezultatul ideilor creatoare ale Regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și arhitectura sa este un amestec de neo-gotic, neo-ranescentist, maur și manulelin. Intrarea in palat se face prin porți mari, construite in stil maur, iar restul palatului este un amalgam de terase viu colorate, statui mitologice și balcoane in diferite stiluri. Vizitându-l te simți ca intr-o poveste, te aștepți parcă să o vezi pe Alba ca Zăpada pe unul din balcoanele colorate. Intregul palat poate fi văzut din orice parte a Parcului Pena, construit tot după ideile regelui Ferdinand al II-lea. Parcul se intinde pe o suprafață de 200 ha și are nenumărați arbori și plante exotice din toate colțurile lumii, poteci inguste care leagă toate punctele de interes ale parcului, cascade, iazuri, pavilioane, clădiri decorative.

Am vizitat castelul și, deși am luat bilet și pentru parc, nu am mai reușit să il vedem. Despre vizita și interiorul castelului voi povesti intr-un alt review.

Palatul se poate vizita zilnic intre orele 9.30 și 19.00 iar parcul intre 9.30 și 20.00. Se pot lua bilete separat. Costul unui bilet este de 14 EURO (palatul și parcul) sau 7,5 Euro doar parcul.

Era târziu, aproape de ora 18.00 și mai aveam drum de făcut până jos in oraș, din acest motiv am renunțat la vizitarea Parcului Pena.

Cu părere de rău a trebuit să plecăm din Sintra, deși au mai rămas multe obiective nevizitate (cum sunt Quinta de Regaleira sau Palacio Nacional de Queluz).

Sintra nu este un oraș de văzut intr-o zi, pentru că, așa cum spunea Lord Byron intr-o scrisoare trimisă reverendului Franscis Hodgson, ”Sintra este, probabil, cel mai frumos oraș din lume”.

---

VIZUALIZĂRI: 1517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI