Sintra, cea verde si seducatoare

TIPĂREȘTE

Inca sub impresia Queluz-ului, ne-am continuat calatoria cu trenul pana la Sintra, situata la 35 km de Lisabona, respectiv 20 km de Queluz.

Bijuterie a coroanei Portugaliei, ascuns in Parcul Natural Sintra-Cascais, oraselul a fost numit de catre lordul Byron „cel mai incantator loc din lume“.

Avand in vedere ca este asezat pe coline, iar obiectivele turistice sunt, aruncate’’ la distanta unele de altele, este imposibil sa le vizitezi pe toate intr-o singura zi. Din gara se pot inchiria masina, scuter, biciclete electrice, tuk-tuk, masina electrica sau se poate lua un taxi ori autobuz.

Noi am optat pentru autobuzul turistic, ce are urmatoarele trasee: 434-Palatul Național Sintra, Palatul Pena și Castelul Maurilor (5 euro, cu o frecventa de 15 minute) și 435-Palatul Național Sintra, Quinta da Regaleira, Palatul Seteais, Palatul Monserrate (2,5 euro, cu frecventa de 25 minute). La achizitionarea biletelor, intri in posesia unei harti cu traseele autobuzelor.

Avand in vedere ca nu am avut la dispozitie toata ziua, deoarece dimineata am vizitat Queluz, am optat pentru urmatorul circuit: traseul 434 cu Castelul Maurilor (doar pe exterior) si Palatul Pena, respectiv traseul 435 cu Palatul Monserrate, Palatul Seteais si Quinta da Regaleria, cu mentiunea ca daca ne incadram in timp vizitam si Palatul National Sintra.

Prin urmare, primul obiectiv a fost Castelul Maurilor, ce a cunoscut toate vicisitudinile vremii, iar după cutremurul din 1755, structura sa a fost puternic afectata, astfel incat din ziduri nu a mai ramas mare lucru. Regele Ferdinand al II-lea a demarat un proiect de restaurare, continuat si astazi.

Pentru a ajunge la castel, din statia de autobuz, am parcurs un traseu prin padure, descoperind cateva situri arheologice: ruinele castelului romantic, silozuri pentru grane si legume, casele islamice si oferindu-ne privelisti minunate asupra orasului. Am privit ruinele castelului de la distanta, dupa care ne-am intors pe acelasi traseu si am luat autobuzul spre Palatul National Pena, o constructie exotica, ce seamana cu un tort multicolor.

Edificiul este pozitionat pe varful unui deal si pentru a ajunge, traversezi gradinile spectaculoase unde sunt plantate specii de copaci din diverse colţuri ale lumii. Istoria Palatului National Pena a inceput in Evul Mediu, atunci cand o micuta capela dedicata Fecioarei Maria a fost inaltata pe acelasi deal. Marele cutremur din 1755 pune la pamant capela ce fusese intre timp transformata in manastire si zona a fost abandonata pana in secolul al XVII-lea, cand regele Ferdinand al II-lea a decis sa construiasca palatul de astazi. El renoveaza manastirea, transformand camerele calugarilor si construind o noua aripa cu incaperi mult mai spatioase. Astazi, Palatul Pena este alcatuit din Palatul vechi (vechea manastire), de culoare rosie, ce constituie nucleul palatului, cu camerele renovate, capela, turnul cu clopotnita şi Noul palat, de culoare galbena, care inconjoara practic vechea manastire.

Programul de vizitare este 10-17, iarna, iar pretul unui bilet pentru adult este 14 euro, la care se aplica o reducere de 10% pentru posesorii de Lisabona Card.

In Palatul National Pena se intalneste un amestec de stiluri arhitectonice, respectiv neo-gotica, neo-islamica, neo-manuelina si neo-renascentista, dar se evidentiază cel mai mult prin trasaturile romantice. Influentele mitologiei grecesti se regasesc in Arcul Tritonului, acel gigant, jumatate om, jumătate peste, care iese din ocean, din scoici și corali si tine pe umeri intreaga greutate a unui balcon, semnificand alegoria facerii lumii.

Usa de la intrarea principală a palatului, situată sub arcul Triton, este decorata cu dovleci (simbolul pelerinului).

Gradina interioara, Claustro Manuelino, decorata cu placi de faianta, are un puternic aspect maur, pastrand parti din fosta manastire.

In interiorul Palatului vechi, in ciuda confortului si a luxului, camerele sunt totusi destul de mici, putin prea incarcate de mobilier si alte elemente decorative. Mobilierul este insa frumos, din lemn de trandafir sculptat minutios, cu incrustatii de sidef.

Toate dependintele palatului s-au conservat asa cum au fost lasate de familia regala atunci cand a trebuit sa-l abandoneze, în 1910, odata cu proclamarea Republicii.

La etajul inferior camerele au fost adaptate de catre regele Ferdinand al II-lea pentru a forma salonul privat al familiei regale, precedat de bucatarie.

Camera are un tavan boltit, cu nervuri Manueline din secolul al XVI-lea, iar zidurile sale sunt acoperite cu gresie. Mobilierul de stejar a fost comandat de regele Ferdinand de la Casa Gaspar din Lisabona în 1866.

Regele Carlos a ramas in apartamentele mai modeste, lasandu-le pe cele mai impunatoare de la etajul superior pentru a fi folosite de sotia sa, regina Amélia. El a folosit capitolul vechii manastiri pentru apartamentele sale, precum si cateva compartimente adiacente care fusesera folosite ca sali de slujba in timpul bunicului sau, regele Ferdinand al II-lea. Apartamentele regelui includ camerele de dormit ale secretarului și valetului regelui, care au insotit indeaproape regele in viata sa de zi cu zi.

Marturie a pasiunii regelui pentru pictura, in atelierul de lucru, pe unul din pereti a ramas neterminata o lucrare ce reprezinta o padure cu nimfe si satiri.

Capela vechii manastiri a Maicii Domnului din Pena isi pastreaza forma si aspectul original din secolul al XVI-lea, cu naosul mic si un plafon gotic boltit, insa cu altarul si vitraliile ferestrelor impresionante.

Apartamentele regelui Ferdinand al II-lea şi ulterior ale reginei Amélia, situate la etajele superioare, au peretii decorati in stil neo-maur si includ dormitoarele persoanelor apropiate familiei regale, respectiv ale doamnelor de companie ale reginei. Terasa apartamentelor reginei detine o structura metalica proiectata sa sustina o copertina in timpul lunilor de vara.

Camera de receptie, folosind tehnica perspectivei, cu un plafon boltit decorat cu motive ale arhitecturii islamice, creeaza iluzia unei zone mult mai spațioase dincolo de limitele camerei in sine.

Inainte de a intra in noul palat, o alta camera impresioneaza: camera ceaiului pe vremea lui Ferdinand al II-lea, care devine sala telefonului, in perioada regelui Carlos, chiar daca telefonul expus nu este cel original.

Camera de fumat este prima camera mare din noul palat. Plafonul afișeaza un design islamic si dezvaluie gustul din acea perioada pentru arta Mudejar. Candelabrul din sticla e stil neo-rococo de la mijlocul secolului al XIX-lea, iar mobilierul indian a fost achiziționat în 1940.

In Sala mare, cu 12 ferestre gotice combinate cu model neo-maur, te intampina statuile de lemn ale unor turci, sculptate in nuc, la fel ca si mobilierul capitonat cu piele rosie.

Bucataria regala ocupa una dintre cele mai mari incaperi care existau si era folosita pentru pregatirea banchetelor de la palat. Ustensilele originale din cupru ale palatului sunt marcate cu literele PP (Palatul din Pena) si monograma incoronata a regelui Ferdinand al II-lea.

Hans Christian Andersen, a scris despre Palatul Pena ca, este locul unde natura si arta se completeaza minunat’’, iar compozitorul Richard Strauss a spus ca Sintra, este o adevarata gradina a lui Klingsor si acolo, sus, este castelul Sfantului Grail’’.

Dupa ce am bifat si acest obiectiv, ne-am intors in statia de autobuz, am mers pe traseul 434 pana la Palatul National Sintra, de unde am urcat intr-un microbuz pentru celelalte obiective de pe traseul 435. In situatia in care te plictisesti asteptand autobuzele, poti opta oricand pe traseu pentru tuk-tuk-uri, ai caror soferi te abordeaza din mers.

Palatul Monserrate, desi cel mai mic dintre palatele din Sintra, e o bijuterie cu detalii fine decorative, care imbina stilurile arhitecturale arabe, gotice și indiene. Ruinele unui palat neo-gotic pre-existent au fost cumparate de milionarul englez, Sir Francis Cook, care a decis sa construiasca acest palat orientalist fantezist in anul 1855. Palatul e deschis intre orele 10-18, iar pretul unui bilet este de 7,5 euro, cu discount de 15 % pentru posesorii de card Lisabona.

Lumina soarelui de dupa-amiaza, cade pe dantelaria de culoare alb-crem oferindu-i o stralucire deosebita, in contrast cu verdele gradinilor luxuriante ce se intind pe 33 hectare si al gazonului tipic englezesc din fata palatului.

Palatul a apartinut familiei Cook aproape un secol, iar dupa al II-lea razboi mondial a ajuns in proprietatea statului portughez, familia nemaiputand sa-si permita intretinerea lui. Timp de aproape cincizeci de ani cladirea a fost practic abandonata si s-a deteriorat foarte mult, pana in anul 2000, cand au inceput procesele de restaurare.

In interior, desi incaperile sunt golite de mobilierul si colectiile sale, impresioneaza prin texturile peretilor si al plafoanelor. Din punctul meu de vedere, lipsa mobilierului nu a facut altceva decat sa evidentieze dantelaria filigranata si stucaturile. Sala de muzica are o acustica impresionanta, fiind folosita in zilele noastre pentru evenimente culturale.

In gradina exista o mare diversitate botanica: pasarea paradisului, ferigi, chiparosi, rododendroni si multe alte plante exotice, organizate pe zone geografice, cu specii care infloresc in perioade diferite, astfel incat aceasta e colorata in orice perioada a anului. Punctul culminant este Gradina Mexicului, construita de Sir Francis Cook, in perioada in care Mexicul era o destinatie foarte exotica, parte a noii lumi, iar ideea era de a recrea acel mediu acolo.

Ne-am plimbat prin gradini, in drumul catre poarta de iesire a domeniului, admirand coloritul si varietatea plantelor, arbustilor, uitand ca suntem in luna decembrie.

Ne-am urcat din nou in microbuzul 435 pentru a ajunge la ultimul obiectiv propus, respectiv Quinta da Regaleria, cu palatul sau in stil neogotic si gradinile sale suspendate, incarcate de simbolistica cosmogonica.

Coborand in statia Seteais-Regaleria, nu m-am putut abtine sa nu intru putin in gradinile Tivoli ale Palatului Seteais, un hotel exclusivist, insa nu am insistat foarte mult deoarece exista riscul sa se inchida portile domeniului Quinta da Regaleria.

La intrare, am primit o harta si ni s-a sugerat sa vizitam mai intai capela si palatul, care se inchideau la ora 17.30, urmand ca apoi sa colindam prin parcul ce se intinde pe 4 hectare, plin cu fantani, statui, grote si iazuri. Pretul de intrare este de 6 euro, cu discount de 20%.

Milionarul si excentricul Antonio Carvalho Monteiro este cel care a transformat palatul in ceea ce este astazi, un palat ezoteric in care neogoticul si neomanuelinul se impletesc cu romanticul clasic.

Am intrat repede in capela construita in acelasi stil arhitectonic, bogata in vitralii, fresce si statui ale sfintilor, dupa care ne-am indreptat spre palat.

Interiorul acestuia nu este impresionant, insa arhitectura exterioara, cu decoratiuni, turnuri si turnulete, iti creeaza impresia unui palat dintr-o carte de povesti.

La parter se gasesc Sala de vanatoare, in care mi-a atras atentia semineul si, covorul’’ din placi de gresie mozaic reprezentand scene specifice vanatorii, Sala Regelui, Sala Renasterii. La etajul unu se gasesc camerele private ale familiei, iar la al doilea etaj, birourile.

Soarele asfintea si am pornit, cu harta in mana, prin gradinile cu tuneluri, grote, lacuri, scari, podete, ce te conduc in locuri ireale. Am trecut prin pesteri, grota Leda si tunele in care ne-am folosit de lanterna telefoanelor pentru a vedea pe unde calcam, am ajuns la laguna cu apa acoperita cu covor de alge.

Aproape se intunecase atunci cand am ajuns in locul pe care doream cu ardoare sa-l vizitez, Fantana Initiatica, un turn inversat, subteran, la 27 metri adancime, in care poti cobori sau urca pe o scara in spirala. Ziua lumina patrunde pana la baza acesteia, insa seara locul nu e luminat, ca urmare ne-am folosit si aici de lanternele telefoanelor. Ramasi singuri, ne-am asezat pe steaua cu opt colturi situata la baza fantanii, in centru, singurul loc in care lumina firava patrundea colorand totul in gri-violet.

Am pornit explorarea de jos in sus, prin intuneric, intr-un peisaj, creepy’’, prin spirala ce simbolizeaza legatura pamantului cu cerul. Candva, iesirea se facea pe o poarta cu un mecanism de deschidere care trebuia gasit, acum insa porta se deschide simplu. Ajunsi, la suprafata’’, ne-am indreptat pe aleile luminate catre poarta de iesire a palatului, admirand, de la distanta, castelul maur, frumos luminat, care se observa pe culme, in zare.

Incet, incet (nu imi mai simteam picioarele datorita oboselii si reliefului accidentat) ne-am indreptat spre Palatul National Sintra, frumos luminat si el, pe care l-am admirat pe exterior, deoarece nu ne-am incadrat in timp pentru a-l vizita. Programul de vizitare este: 9.30-18, iar costul unui bilet 8,5 euro cu reducere de 10%.

Am asteptat autobuzul care ne-a dus la gara, iar de aici am luat trenul spre Lisabona, incheind astfel o alta zi spectaculoasa in Portugalia.

---

VIZUALIZĂRI: 2414 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI