Ciuperci gigantice, grădini şi arhitectură mudejară în Sevilla

TIPĂREȘTE

Şi uite-aşa, după Granada şi Cordoba, am ajuns şi în Sevilla. Şi dacă am vreun regret legat de această vacanţă acesta este că nu am alocat mai mult timp pentru Sevilla. Oraşul este foarte mare şi mâncător de timp :). Aşa că am fost nevoiţi să renunţăm la unele obiective pe care le aveam pe listă.

În Sevilla am ajuns vineri şi am plecat sâmbătă. După o incursiune pe la Medina Azahara, ne-am avântat vijelios la drum şi nu ne-am mai oprit până în Sevilla, unde am avut cazare la Apartamentos Tempa Museo, de departe cel mai agreabil loc în care am stat în această vacanţă în Spania.

După ce am rătăcit un pic pe străzi deoarece nu reuşeam să ne coordonăm cu GPS-ul şi cu numeroasele sensuri unice din zonă, am ajuns în sfârşit la destinaţie.

Am parcat, ne-am cazat şi am plecat să explorăm Sevilla.

REALES ALCAZARES

Întrucât am ajuns târziu şi catedrala se închidea la 17.00, ceea ce ne-ar fi lăsat doar o oră şi ceva la dispoziţie pentru vizită, am decis să o lăsăm pentru dimineaţa zilei următoare. Şi cum Real Alcazar (sau Reales Alcazares) era deschis până la 19.00, ne-am îndreptat grăbiţi într-acolo. Unde mai pui că soarele arzător ne cam îndemna să căutăm umbra.

Am plătit biletul de 8,5 euro de persoană şi am început vizita cu palatul, urmând ca ulterior să vedem şi grădinile.

Palatul, construit cam în aceeaşi perioadă cu Nasrid din Granada, este un alt exemplu de arhitectură mudejară. Recunosc spăşit că după atâtea lucruri frumoase n-am rămas uluită de acest palat. Poate că un circuit mai logic, pentru a aprecia fiecare complex la adevărata lui valoare, ar fi fost Cordoba, Sevilla, Granada. Aşa, după ce am văzut Alhambra, mi-a fost greu să rămân cu gura căscată în Real Alcazar. Dar nu mă înţelegeţi greşit. Palatul are multe de oferit, spun doar că, uneori prea mult "frumos" nu mai încape :). Exact aşa m-am simţit eu aici, poate acesta este dezavantajul vacanţelor în care vrei să faci de toate. Ufff, eram un pic cam supărată pe mine. Mă şi vedeam regretând „că n-am trăit momentul”, când mă aud strigată şi aproape târâtă spre ceea ce părea o cădere de apă. „Vino, vino repede să vezi! ”. „Ok, îmi zic, ce atâta grabă, ce poate fi atât de interesant, uitându-mă la ceea ce părea a fi un fel de cascadă”. Ei bine, era! Pentru că imediat ce am trecut de perdeaua de apă am dat cu ochii de... castelul din poveşti. Mă rog, nu era chiar un castel, dar zidul cu turnuleţe dantelate ce străjuieşte bazinul lui Mercur m-a dus cu gândul la poveştile copilăriei. Şi uite-aşa mi-a mai trecut şi supărarea.

De aici am plecat să admirăm palmierii înalţi, nuferii galbeni şi roz şi numeroase alte plante şi flori din Jardines de Alcazar, de unde se zărea în depărtare La Giralda, turnul catedralei.

După ce am parcurs grădinile, cu ultimele forţe ne-am îndreptat spre apartamentul închiriat, cu gândul la un duş şi o cină.

LAS SETAS

Seara în timp ce ne plimbam pe străzile oraşului, ne-a încolţit o idee: ce-ar fi să vedem Las Setas, că tot e deschis până la 24.00? Şi uite-aşa ne-am îndreptat către această spectaculoasă pasarelă, unde am aflat că vinerea este deschis până la 01.00. Yuhuuu, şi mai bine!

Las Setas sau Ciupercile, pe româneşte, o structură de lemn proiectată de arhitectul german Jurgen Mayer-Hermann şi terminată în aprilie 2011, se află în Plaza de la Encarnacion, în centrul vechi al oraşului. Cele şase umbrele sub formă de ciuperci gigantice au 150 pe 70 de metri şi o înălţime de 26 de metri. Aceasta se pare că este cea mai mare structură de lemn din lume.

Designul acestei pasarele este inspirat din boltele Catedralei din Sevilla şi ficuşii din Plaza de Cristo de Burgos din vecinătate. Structura este organizată pe patru nivele:

-la subsol de află Antiquarium, unde au fost descoperite relicve romane şi maure, ce se află acum la muzeu

-la nivelul 1, cel al străzii, se află Piaţa Centrală

-la nivelele 2 şi 3 se află terase panoramice şi culoarele de unde ai o vedere panoramică asupra centrului oraşului.

Deşi ştiam cam cum arată, nu eram pregătită să dau cu ochii de o asemenea imensitate. După ce mi-am revenit din stupefacţie, am urcat scările şi ne-am îndreptat direct spre biroul de unde am cumpărat bilete. Acestea costă 3 euro de persoană şi în preţ este inclusă o băutură la una dintre terasele de pe pasarelă. Băuturile nu sunt foarte variate, noi am optat pentru vin, care a fost însă destul de prost. Dar aspectul acesta a fost mai puţin important, având în vedere că eram acolo pentru a vedea pasarela şi Sevilla, noaptea, de sus.

Ciupercile sunt legate între ele printr-un culoar pe care te poţi plimba şi pe care l-am parcurs în întregime, admirând oraşul luminat. Am avut norocul să fim acolo la miezul nopţii şi să vedem cum se sting, pe rând, turlele bisericilor. Un spectacol care a venit ca bonus!

Eu am fost fascinată de această construcţie, aşa că am militat şi pentru o vizită pe zi. Drept pentru care, a doua zi, înainte de plecare, ne-am înfiinţat din nou la picioarele ciupercilor.

CATEDRALA DIN SEVILLA

După cum vă spuneam mai devreme, am lăsat Catedrala pentru a doua zi, ca să o putem vedea în linişte. Şi bine am făcut, pentru că tot uitându-te în stânga şi-n dreapta, nici nu-ţi dai seama cum trece timpul şi două ore au zburat ca prin minune.

Catedrala se deschide la 11.00, aşa că pe la 10.00 eram deja plecaţi. Dar când am ajuns, să-mi stea inima în loc: era o mulţime de oameni, toţi aşteptând să intre. Într-o primă fază nu am înţeles ce se întâmplă; s-a deschis, nu s-a deschis … Una peste alta, mai vine şi un individ care se pretinde ghid şi vrea să formeze un grup care, zice el, va avea avantajul de a nu mai sta la coadă. Şi toate acestea, bineînţeles, în schimbul unei sume de bani. Cineva cere detalii şi ne dăm seama că este o ţeapă, aşa că rămânem cuminţi la coadă.

Şi cum stăteam eu la coadă, mă gândeam cu regret că în tot periplul meu de până atunci nu am văzut prea mulţi artişti stradali. Şi mai ales, n-am văzut flamenco. Şi cum să pleci din Sevilla fără o demonstraţie de flamenco? Ei, dar ce să vezi? Nici nu mi-am terminat bine gândul, că doar ce zăresc cu coada ochiului două tinere îmbrăcate în rochii lungi şi largi care se pregătesc să danseze. Aici e de mine! Şi am zbughit-o de lângă ceilalţi bâiguind în fugă că ne auzim la telefon dacă ajung la intrare. Iar demonstraţia pe care o aşteptam nu a întârziat şi uite-aşa am plecat cu inima împăcată că am trăit şi momentul “flamenco” (pe care îl puteţi viziona în filmul de la “Cu maşina prin Andaluzia”).

Între timp, s-a deschis şi catedrala, moment în care am început să înaintăm rapid, iar coada s-a redus considerabil.

Asupra catedralei nu mai insist, este frumoasă, dar este un obiectiv turistic, cu toată logistica aferentă. Preţul este 8 euro de persoană şi include urcatul în turnul La Giralda.

Cam acesta a fost vizita noastră în Sevilla, de unde ne-am îndreptat spre Costa de la Luz.

NB: Dacă vă gândiţi la o croazieră pe Guadalquivir, nu merită. Malurile sunt mult prea înalte şi nu se vede mare lucru.

---

VIZUALIZĂRI: 5569 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI