Sevilla, un oras mirific, orasul imparatilor romani

TIPĂREȘTE

SEVILLA - Spania

Dupa o noapte unduitoare, curentii Atlanticului facandu-si simtita prezenta in continuare cu 90-100 km /h viteza vantului, dimineata debarcam intr-un orasel mic la prima vedere, mediu dupa ce il strabatem numit Cadiz. Influentele arabe ni se infatiseaza chiat din port, turnul de observare semanand a minaret. Alegem excursia pana la Sevilla, pare mai atractiv decat tur de Cadiz. Mergem circa o ora si 20 de minute prin campiile andaluze si micile dealuri, mai mult movile. Peisajul este abolut incantator, vegetatia subtropicala combinata cu campuri agricole multicolore foarte ordonate.

Sevilla are aproape 1 mil de locuitori cu suburbii cu tot. Intrarea in oras se face pe un bulevard care a gazduit in secolul trecut pe la inceput o expozitie mondiala. Fiecarui stat i-a revenit o cladire construita atunci in stil hacienda, foarte impunatoare, cu curti generoase umbrite de palmieri. Cladirile sunt acum in patrimoniu. Bulevardul te imbie la relaxare, nu e aglomerat din punct de vedere al traficului, dar trotuarele sunt late, jogging si ciclism putand practica in voie. Rand pe rand trecem pe langa cladirea Braziliei, Cubei, Mexicului, fiecare mai frumoasa decat cealalta.

Sevilla este locul de nastere a doi mari imparati romani: unul cunostinta veche a dacilor, Traian, altul reprezentand originile numelui meu si al Adrianei, imparatul Hadrianus. De asemenea orasul mai are ca repere istorice inceputul calatoriei lui Cristofor Columb spre America si aparitia muzicii Flamenco si a coridelor. In privinta coridelor, originea lor nu este andaluza, desi Sevilla a fost prima asezare din Spania care le-a gazduit. Inscriptii de pe peretii unor pesteri din Creta din jurul anului 2000 IC abordeaza tema coridei.

Ne place ghida, e foarte simpatica si ofera informatii complete. E indragostita de oras si de echipa Betis Sevilla pe langa stadionul careia trecem. O intreb unde este stadionul Ramon Sanchez Pizjuan, cel al rivalei F.C. Sevilla si se uita vadit incruntata la mine:

“Are you a fan of f. c Sevilla? ”. Ii raspund ca pentru noi romanii are alta semnificatie, Steaua Bucuresti a castigat Cupa Campionilor pe acest stadion in 1986 invingand Barcelona. Se linisteste, dar imi spune ca stadionul e in partea cealalta a orasului si nu pierd nimic daca nu il vad.

Ne incadram pe malul raului Guadalqevir, cred ca am scris corect si mergem de-a lungul bulevardului spre piata Spaniei sa vizitam Catedrala gotica, a 2-a ca marime din lume. Pe malul raului sunt ancorate numeroase vaporase, navigatia putandu-se desfasura pana la Cadiz direct in Ocean. De asemenea gasim numeroase terase pe mal, locuri de relaxare si plimbare.

Sevilla s-a schimbat mult incepand din 1992 din punct de vedere al organizarii circulatiei. Pentru Expozitia mondiala au fost construite doua poduri noi, 70 de km de strazi noi si o gara moderna dupa cum ne spune ghida.

Intalnim Turnul de aur, turn arab de observatie pe malul raului iar vis-à-vis este Plazza del Torros, adica stadionul pe care se desfasoara celebra corida andaluza.

Ajunsi in centrul orasului care este plin de fantani, spatii pietonale strabatute doar de o linie de tramvai futurist si caldiri vechi, dar frumos restaurate, impunatoare in stil gotic, arab, roman si altele ce or mai exista. Este un mix care nu oboseste deloc, este totusi armonios, viu colorat. Sevilla imi place mai mult decat Barcelona, daca ar avea si deschidere la mare pentru o fasie de plaja cred ca ar fi orasul perfect. Foarte multa vegetatie pe marginea drumului si flori cat cuprinde in ronduri. Catedrala gotica situata in centrul vechi seamana cu manastirea din Lisabona. Este foarte mare, plina de detalii arhitectonice lucrate cu mare finete. De asemenea este foarte inalta dominand imprejurimile orasului vechi cu stradute inguste strabatute de calesti. Exista un perete in interior cu modele complicate si reprezentari, un perete inalt de vreo 6-7 m si lat de de vreo 5-6, arama suflat cu aur, un model atat de complex si complicat incat autorul, nu ii mai retinem numele, a lucrat 13 ani la el.

De la catedrala plecam la plimbare pe stradutele inguste pline de boutiquri ingrijite. Cumparam suveniruri si ne oprim intr-o gradina. La numaratoarea turistilor din grupul nostru iesim mai putin cu unul. Ghida ne spusese ca din cauza straduteleor intortocheate sa stam unii langa altii, iar daca ne pierdem pur si simplu sa ramanem pe loc ca se intoarce ea pe traseul strabatut de noi. Problema era ca nu stiam cine lipseste. Ne asezam la umbra intr-o piateta si incercam sa ne amintim. Dupa circa 5 minute o tipa din USA tresare: “My husband is missing”. A fost o distractie generala. Ghida l-a pescuit din fata unui magazin cateva strazi mai inapoi, unde omul intrase la toaleta.

Tot in zona aceasta se afla si cladirea Archivo de Indias - cladire ce depoziteaza documentele legate de descoperirea Americii.

Masa de pranz era inclusa asa ca nu puteam merge decat la un restaurant tipic andaluz. Unde fireste, am intalnit si paella de data aceasta reusita. Insa, ca si combinatie in sine nu m-a atras in mod deosebit. Pranzul este copios, open buffet, gustul unor masline gri staruind si acum.

Ajungem din nou la autocar si mergem in Piata Spaniei. Aici se afla un palat imens, in forma de arc de cerc, imposibil de prins intr-o singura poza, palat ce a fost construit in 1929 cu ocazia expozitiei Ibero-Americane. Aici s-au facut filmarile pentru Laurence al Arabiei cu Peter O’Tool. Simetria caracterizeaza elementele de constructie. Toate regiunile Spaniei cu caracteristicile lor economice si culturale sunt pictate pe ceramica, gresie si faianata, si reprezentate pe pereti, inclusiv harta lor. Era absolut fascinant ceea ce vedeam.

Din Piata Spaniei ne intoarcem in centru vechi pentru vizitarea palatului Alcazar construit de mauri. Palatul pastreaza caracteristicile arabe, inscriptii numeroase pe pereti, ceramica colorata si detaliu minutios lucrat. Tavanele erau un mozaic de romburi si patrate lucrate din lemn.

In interior, faianta domina peretii pentru a mentine racoarea, iar in centrul palatului, leitmotivul constructiilor arabesti, un izvor de apa si un bazin. Gradina din spate era Eden-ul modern. Gradinile andaluze se pare ca sunt celebre prin densitatea si frumusetea plantelor ce le alcatuiesc, astfel ca si in Maroc ni s-a aratat la un moment dat o gradina tip Andaluzia. Plantele au frunze mari, carnoase iar palmierii asigura umbra relaxarii. Un izvor artificial m-a facut sa incerc un dus, la 40 de grade C a fost excelent.

La intoarcere admiram campiile andaluze, pamantul rosiatic proaspat tot peisajul care este de-a dreptul mirific. Sevilla depaseste din punctul meu de vedere Barcelona, pur si simplu este mai frumos intr-un cuvant.

www.bloggo.ro - povestiri de vacanta

---

VIZUALIZĂRI: 4260 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI