Turul cetăților dunărene sârbești (II): Ram

TIPĂREȘTE

Revin cu un nou episod dedicat cetăților dunărene sârbești, articol despre o fortificație nu foarte mare, restaurată recent: Cetatea Ram. Ea este situată pe malul Dunării, în localitatea omonimă, la doar 15 km depărtare de stațiunea Srebrno Jezera (Lacul de Argint). De pe meterezele cetății, spre dreapta, privirea urmărește cotul Dunării, dincolo de care fluviul ajunge la malul românesc, în dreptul localității Baziaș (vezi impresii). Șoseaua spre Ram este de bună calitate și străbate o zonă de luncă cu vegetație abundentă, dar și terenuri agricole.

Ghidați de aplicația de navigație ajungem în parcarea amenajată la circa 50 m depărtare de chioșcul de bilete. Cetatea Ram este deschisă zilnic între orele 10:00 și 18:00, prețul unui bilet fiind de 400 RSD/adult (există reduceri pentru pensionari, copii și studenți). Problema este că plata se efectuează doar cash (dinari sau euro). Noi am plătit parțial cu dinari și restul în euro, primind rest în euro.

Scanăm biletele la turnicheți și pășim spre lumea medievală pe o punte metalică modernă. Cetatea a fost restaurată în perioada 2017–2019, când au fost reconstruite unele porțiuni de zid și un turn (cu fonduri guvernamentale turcești), iar lucrările au fost precedate de săpături arheologice.

Vizita – ce vedem?

Pătrundem în cetatea ridicată pe un mal stâncos, deasupra apelor Dunării, prin impunătorul turn-donjon. Donjonul ne impresionează prin masivitatea sa, evidențiindu-și din plin rolul defensiv și de refugiu. După ce observăm în interior urmele etajelor de altădată, ieșim în curtea interioară. Aici ne atrage atenția un fragment de turn circular (11 m în diametru și 3,3 m grosimea zidului), înconjurat la rândul său de un zid cu formă pătrată. Ar fi vorba despre o structură bizantină cu rol sacru.

Fortificația poligonală actuală a fost construită de otomani în 1483 pentru a întări granița dintre cetățile Smederevo (vezi impresii) și cetatea Golubac, împotriva atacurilor maghiare. De-a lungul timpului, fortificația cunoaște atât perioade de utilizare intensă și de adaptare la noile cerințe ale artileriei, cât și perioade de abandon și degradare. În prima jumătate a veacului al XIX-lea, turcii părăsesc definitiv cetatea.

Urcăm pe metereze și privim apa Dunării, mult scăzută în această perioadă. În apropiere se află și un mic feribot care face curse către Stara Palanka, pe celălalt mal sârbesc. Mergem pe drumul de strajă privind spre toate punctele cardinale, traversăm turnuri de apărare (chiar am urcat pe terasa turnului 4) până la scară lungă ce ne aduce cu picioarele pe pământ. Sus, pe un panou, am citit despre proveniența numelui „Ram” . Se spune că sultanul Baiazid al II-lea se afla pe malul Dunării, pe locul de azi al satului, și impresionat de frumusețea naturii și-a întins covorașul de rugăciune („ihram” ) să se roage, ulterior hotărând: „Unde a stat ihramul meu să se construiască cetatea” . De aici ar proveni numele „Ram” . Așa zice legenda de pe panoul informativ, eu știu că „ihram” înseamnă altceva, o stare de pregătire înainte de pelerinajul la Mecca.

Ne mai învârtim câteva minute prin curte, intrăm într-un turn, citim un alt panou informativ, după care ne îndreptăm spre muzeul de lângă cetate.

 Muzeul

Fosta clădire a școlii satului găzduiește muzeul adiacent cetății Ram, vizita fiind inclusă în biletul plătit anterior. De altfel, nu era nici un custode la fața locului, doar camere de luat vederi. Interiorul școlii era climatizat, și tot acolo se aflau toalete curate.

Unica sală de expoziție, probabil fosta sală de clasă, este suficient de spațioasă pentru a găzdui o serie de vitrine, precum și mai multe figurine ale unor soldați otomani. În vitrine vedem diverse urme materiale descoperite în urma cercetărilor arheologice desfășurate în cetate și împrejurimi: ceramică, ghiulele, diverse piese metalice, săbii și vârfuri de sulițe etc. Textul de pe plăcuțele explicative este doar în limba sârbă. Pe ferestre avem o frumoasă vedere spre Dunăre.

Caravanseraiul, hanul de lângă cetate, își dezvăluie existența prin zidurile solide de piatră păstrate vis-a-vis de școală. În ziduri se păstrează urmele vechilor vetre de foc și lăcașurile de tragere pentru arme de foc. Caravanseraiul ar fi avut vreo 20 de camere pentru călători. În apropiere se găsea și un hamam.

Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” a fost construită în prima parte a anilor 1800 chiar în incinta fostului caravanserai. Actualul lăcaș de cult, o frumoasă construcție din cărămidă roșie, a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În concluzie, vizita la fortificația din Ram ne-a lăsat o impresie foarte bună. Cetatea este bine restaurată și îngrijită, priveliștile sunt spectaculoase, iar muzeul completează vizita și ajută la conturarea imaginii epocii în care a fost construită fortificația. Mi-a plăcut!

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 19 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI