Prin Serbia, pe linia Dunării

TIPĂREȘTE

La sfârșit de august am fost câteva zile în Serbia, urmând un plan de vacanță alcătuit acum câțiva ani, căruia i-a venit rândul abia acum. Fluviul Dunărea atinge malurile Serbiei pe o distanță de aproape 600 km, dintre care circa 235 km constituie frontiera naturală cu România, chiar în una dintre cele mai spectaculoase zone ale sale, Defileul Dunării.

Bineînțeles că am citit câte ceva înainte, am căutat informații despre obiective (program, preț bilete), am cercetat traseul pe hartă, am urmărit situația incendiului de la Deliblatska Peščara (care a afectat mii de hectare într-o zonă de rezervație naturală).

Cazarea am căutat-o cu doar vreo două săptămâni înainte, începând pe platforma Booking și continuând prin contactarea directă a proprietarului, prin mesageria instant. Am fost surprins de prețurile bune la apartamentele de închiriat, și vorbesc acum despre cele din stațiunea Lacul de Argint (Srebrno Jezero) , lângă Veliko Grădiște, loc unde am avut baza (voi reveni).

Am trecut granița pe barajul de la Porțile de Fier I, prin punctul de frontieră Djerdap. La control se poate prezenta cartea de identitate sau pașaportul. Fiind weekend, mulți români treceau la vecinii noștri, astfel că, pe partea sârbească, am stat la coadă vreo 30 de minute (era deschis doar un ghișeu pe sens). Ne-am întors în cursul săptămânii și, de această dată, am așteptat doar vreo 10 minute la granița sârbească, în timp ce la cea românească am stat mult mai mult, peste 30 minute (cetățenii din afara UE erau supuși unei scanări faciale, pe lângă scanarea actelor).

Între punctul de frontieră Djerdap și localitatea Golubac, șoseaua urmărește cursul Dunării, străbătând defileul Porților de Fier. Peisajul este spectaculos, iar de-a lungul drumului se găsesc câteva locuri de belvedere amenajate, mai multe panouri informative și nu mai puțin de 23 de tuneluri. Calitatea drumului este bună spre foarte bună, dar există câte o singură bandă pe sens iar șoseaua sinuoasă, cu numeroase curbe și tuneluri, nu îți permite să mergi prea repede. Nici nu trebuie, însă, fiindcă peisajul este deosebit și merită admirat.

Citisem câte ceva despre poliția sârbă și am încercat să nu încalc nici o regulă de circulație, chiar să previn orice situație (de exemplu, am mutat vesta reflectorizantă în autoturism). Totuși nu am scăpat... ha, ha. Într-o localitate mică, după Donji Milanovac, suntem opriți de poliție, agentul cunoscând destul de bine limba română. Pasagerii de pe locurile din spate sunt „prinși” fără centurile de siguranță cuplate – obligatorii în Serbia, ca și la noi, amenda fiind de 10.000 de dinari (85 €) de persoană. Ne-am înțeles... în limba „europeană” . Cred că era hotărât să găsească ceva... hi, hi.

În privința banilor și a mijloacelor de plată, am folosit în proporție covârșitoare cardul Revolut. Am avut o sumă infimă în dinari (circa 100 lei), schimbată în București, pentru eventuale plăți în locuri unde nu ar fi fost primit cardul (și am întâlnit situația la un obiectiv istoric unde se putea plăti doar cash). În Drobeta Turnu Severin am încercat să mai schimbăm niște lei în dinari la o casă de schimb valutar, dar nu aveau.

O altă problemă o constituie telefonia mobilă, implicit accesul la Internet. Serbia nu face parte din Uniunea Europeană, iar costurile de roaming sunt foarte mari (0,70 €/MB). Pentru navigație, căutări și traduceri am achiziționat un eSIM special pentru Serbia de la „compania roșie” , la 9 € pentru 5 GB, valabil 15 zile (l-am luat cu 50% reducere, în cadrul unei promoții, astfel că am plătit doar 4,5 €). În zona graniței telefoanele trebuie setate manual să utilizeze rețeaua operatorului la care aveți abonamentul, altfel riscați așa-numitul roaming involuntar. Cu toată precauția mea, nu înțeleg ce s-a întâmplat: telefonul s-a conectat automat la Internetul din roaming, astfel că ne-am trezit „încărcați” cu un pachet de siguranță de 5 GB, la prețul de vreo 16 €. Oricum nu am avut nevoie în cele trei zile decât de circa 1 GB de date, pentru aplicația de navigație și diverse căutări, în rest am utilizat rețelele wi-fi de la cazare sau terase/restaurante.

În general, prețurile din Serbia sunt comparabile cu cele din România, totuși unele produse și servicii erau mai ieftine cu circa 10-15%. Benzina avea aproximativ același preț cu cel din România de la sfârșitul lunii august. Cei cu care am interacționat cunoșteau, în general, limba engleză, unii chiar și limba română (polițistul, de exemplu – ha, ha). Zona Dunării mi s-a părut foarte verde, cu sate destul de cochete și zone de agrement bine dezvoltate. Cu cât ne apropiam de Belgrad, peisajul se schimba treptat și parcă se instala o atmosferă pe care o regăseai și la noi în anii `90 – 2000 (părerea mea). Se lucra la anumite porțiuni din șoseaua expres (tip autostradă) ce va lega Belgradul de Golubac.

În concluzie, mi-a plăcut mult ce am vizitat în Serbia: am avut parte de interacțiuni plăcute cu oamenii, am mâncat bine, am admirat peisaje frumoase și am descoperit numeroase obiective istorice bine restaurate, ceea ce a făcut ca această călătorie să fie o experiență reușită.

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 20 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI