Imperiul Leilor

TIPĂREȘTE

Prima noastră excursie pe care am făcut-o cu Lams a fost în Senegal. Am mers în rezervația Fathala cu gândul de a vedea în special rinocerii ultimul din renumitul big five, pe care nu-l văzusem în precedentele safari efectuate atât în Kenya, cât și în Tanzania.

Pentru asta ne-am trezit dis de dimineață. La ora 6 aveam întâlnire cu reprezentantul agenției, care urma să ne însoțească în acest tur. Foarte punctual la ora stabilită ne aștepta în fața vilei la care eram cazați. Am avut așa un mic șoc în momentul în care l-am văzut. Așteptam să vină cu o mașină de safari și el era cu un autoturism Mercedes vechi, mașină care este foarte răspândită pe șoselele din Gambia.

Afară era încă întuneric. Se lumina destul de târziu abia la 7,30 dimineața. Traficul abia se dezmorțea, de altfel acesta a fost principalul motiv de am plecat așa de dimineață.

În drumul nostru am trecut și pe lângă monumentul Arch 22, ce se află imprimat pe bacnotele de 100 dalași și reprezintă comemorarea loviturii de stat din 1994, prin care armata a dat jos un guvern corupt și a preluat puterea.

Astfel am ajuns în capitala Banjul. Banjul este un oraș mic, cu o populație sub 35 000 de locuitori, situat pe o mică insulă la gura de vărsare a râului Gambia în oceanul Atlantic. Momentan traficul era ok, aglomerație mare de tot aveam să prindem la întoarcere.

Am parcat mașina într-o parcare prăfuită de lângă port. Omar, ghidul nostru, ne-a spus că până aici mergem cu mașina, de acum pe jos. A luat o ladă frigorifică din mașină, plină cu apă și sucuri pentru hidratarea noastră ulterioară și am mers în port să așteptăm bacul.

Afară era destul de frig. Toți erau cu pantaloni lungi și hanorace, noi dezbrăcați ca-n Africa! =)) Sincer ne cam strângea un pic.

Albi și albe printr-o mare de oameni de culoare, colac peste pupăză și cam dezbrăcați, aveam așa o strângere de inimă, dar în afară de niște priviri mai insistente, chiar nu am avut nicio problemă.

Pole-pole după vreo jumătate de oră a venit și bacul de Barra, care avea să ne traverseze râul. S-a urcat pe el o mulțime pestriță și localnici și turiști mult mai puțini și mașini și camioane și animale și diverse materiale de construcții. Cam tot ce se putea.

Cam o oră a durat traversarea râului Gambia. și râul mai degrabă fluviul era destul de mare, dar și bacul ăsta mergea destul de încet. Și culmea ăsta era ăla rapid, că mai exista altul mai încet. L-am experimentat și pe al doilea la întoarcere.

Am coborât de pe vas într-o mare devălmășie. Scopul nostru era doar să nu ne pierdem. Am rămas eu mai în urmă, de voie de nevoie, dar până la urmă ne-am reîntregit într-o zonă mai liniștită. Aici în Barra ne aștepta un șofer cu un Jeep de safari cam obosit. Până la urmă astea sunt condițiile ce putem comenta. Ne-am urcat în spate pe niște băncuțe înguste. Cât l-am așteptat pe ghid am fost evident asaltați de vânzători ambulanți. Am cumpărat niște fructe, dar și niște bomboane pentru copii. Trebuia să fim pregătiți pentru orice eventualitate.

Fathala Wild Reserve este la doar 33 de kilometri de Banjul. Am ieșit din acest orășel aglomerat, nu înainte să pună ceva motorină la mașină. După aproximativ 10-15 kilometri am dat de granița cu Senegalul. Aici era o adevărată nebunie. Lume multă, vânzători ambulanți fără număr și mulți copii. Ei bine aici am avut parte de singura aventură neplăcută din Gambia, care le-a cam speriate pe fete. Ghidul ne-a luat pașapoartele și a mers cu ele la vama de Gambia pentru viză. Noi am rămas singuri în mașina descoperită. Am fost pur și simplu asaltați de o droaie de copii foarte insistenți. Știam din Zanzibar că nu e bine să scot bomboanele în piețe aglomerate, după ce am fost pur și simplu dărâmat de mulți copii foarte insistenți pe niște lăzi de lemn. După acea experiență neplăcută, în care trăgeau de mine la propriu, am decis că este cazul să fiu mai rezervat.

Ei bine ați crezut că am scăpat? Nici gând! 25-30 de copii, nu mai mari de 10-12 ani au început să fie nesimțiți. Băgau mâinile pe sub banchetă ca să mângâie fetele. Evident că am început să țip și să mă dau la ei. Dar fără mare rezultat. Eram ca un leu care era încolțit de multe hiene. Goneam câteva și apăreau altele pe la spate. A fost o experiență tare neplăcută, care arată forța unei mulțimi necontrolabile. Și erau copii. Dacă erau adulți.

În fine a apărut șoferul și ghidul care i-a gonit. Apoi cu pașapoartele în mână am fost personal de această dată la vama de Senegal. Aici am fost fotografiați și amprentați și ni s-a cerut și certificatul verde. Am pierdut aproape o ora aici, fiind o coadă destul de mare, formată și din localnici, dar și din turiști.

După ce am scăpat de toate formalitățile am răsuflat ușurați și am trecut în Senegal. Aici nu am mers foarte mulți kilometri prin această nouă țară, așa că nu mi-am putut face o părere. O să vorbesc la ulterioarele articole despre excursiile în Senegal, în care am aprofundat această destinație nouă. Singurul lucru remarcat a fost că aici în Senegal toată lumea vorbește doar franceza. Doar ghida din Fathala a fost o excepție.

După scurtul drum cu mașina de safari, care nu are suspensii prea prietenoase am ajuns la Fathala. Aici deja erau o mulțime de alți turiști. Nu știu cât a fost biletul de intrare. Noi am dat pe această excursie 5200 dalași, deci 100 USD de persoană, un preț destul de ridicat.

Aici la intrare există o recepție de unde se pot lua bilete, toalete curate, dar și un restaurant cu terasă unde se poate mânca o pizza delicioasă. Pizza era inclusă în oferta altor agenții, noi am avut mâncare tradițională! Mai sunt câte magazine cu obiecte decorative. Tot la intrare am admirat broaște țestoase, dar și un iaz plin de crocodili. Se pare că au și căsuțe în care poți înnopta la un preț destul de piperat, cam 180 euro pe noapte cu mic dejun inclus. Un preț mult prea mare.

După o așteptare de vreo jumătate de oră am primit accesul în rezervație. Am mers tot cu mașina care ne luase din port. Ni s-a mai alăturat o ghidă foarte simpatică, ghidă ce ne-a povestit despre toate animalele din parc.

Rezervația se întinde pe 6000 de hectare, din care doar 2000 sunt accesibili publicului larg. Dar ce-am văzut noi în această rezervație. Ei bine în primul rând am văzut in rinocer alb, cel mai mare dintre rinoceri și se spune cel mai social. I se spune rinocerul alb nu pentru că este alb, ci pentru că cerul gurii îl are alb. Din păcate era doar unul în întreg parcul. Se pare că au fost o pereche, dar de social ce este și-a ucis consoarta!!!

Ce am mai admirat în parc! Am văzut buffalo. Aceștia erau diferiți. Erau maro, dar și mai mici fața de cei din alte zone ale Africii, dar la fel de periculoși. Am mai admirat coloratele zebre, gingașele girafe, warthog- facoceri adică un tip de porc mistreț, două tipuri de maimuțe jucăușe green vervet și red patas și mai multe tipuri de antilope.

Din nefericire nu mai sunt elefanți nici în Gambia, nici în Senegal, aceștia au fost pur și simplu exterminați. În acest parc se poate intra cu mașina proprie dacă se achită o taxă suplimentară. Chiar am ajuns la un moment dat într-o zonă dedicată antilopelor gigant eland. Era o zonă delimitată cu gard. Aici am dat de un cuplu din Cehia care erau cu un Duster închiriat. Ne-am bucurat când am văzut mașina noastră națională, o prezență destul de comună pe străzile din Senegal.

Ca peste tot prin safari prin Africa am admirat și o mulțime de păsări și am remarcat deasemenea mușuroaiele de termite. Pe cât de înalt este mușuroiul afară, pe atât de adânc este construit în pământ. Viața socială a termitelor este extrem de bine și de clar organizată. Sunt în primul rând muncitorii care se ocupă de ridicarea mușuroaielor, apoi, soldații care evident se ocupă de pază și securitate și nu în ultimul rând termitele fertile care se ocupă de reproducere, regina și regii. Termitele au una sau mai multe regine și mai mulți masculi fertili numiți regi. Regina este “șeful statului” . Termitele se hrănesc cu plante moarte și celuloză din lemn. La maturitate, regina poate depune până la 40 000 de ouă într-o zi. E ceva, nu? Apropo un mușuroi din ăsta este ca un oraș de-al nostru. Mi-a venit o idee: ce-ar dacă așa cum studiem noi termitele fără să știe de existența noastră, alții să ne studieze pe noi fără ca noi să avem capacitatea să-i remarcăm???

După mai bine de o oră ne-am întors la bază. Vizita în acest parc nu a fost ceva wow pentru noi. Este recomandată pentru inițiere celor ce nu au mai fost anterior într-un safari adevărat prin Kenya ori Tanzania. A fost ok, dar nu m-a dat pe spate. M-am bucurat de vederea rinocerului singuratic, dar m-am întristat când i-am auzit povestea!

Vizita în rezervația Fathala nu s-a terminat încă. Initial în parc au fost și lei, dar cum parcul este destul de mic aceștia mâncau antilopele și de voie de nevoie i-au mutat într-o altă zonă aparte. Pentru o vizită la lei se plătea separat. Eu cu a mea soție achiziționasem de la Lams contra sumei de 1600 dalași și această mini excursie, fii-mea refuzase. Când a văzut ea că toți turiști merg la lei, s-a răzgândit, așa că i-am luat și ei bilet cu 2000 de dalași. Am făcut afacere!!!

Vizita la lei nu era o simplă vizită. Era chiar o mică interacțiune cu leii, am făcut poze cu ei, dar ne-am și plimbat alături de aceștia. Acum vreo câțiva ani au fost aduși la Fathala cinci lei din Africa de sud. Aceștia aveau doar șase luni și au fost învățați de mici cu oamenii. Între timp au crescut și s-au înmulțit. Se poate face o plimbare cu doi adulți sau se poate merge la lei mici, dacă este momentul potrivit, adică dacă sunt bebeluși. Nu erau drogați sau nu știu ce alte prostii am mai auzit. O să vedeți foarte bine acest lucru pe filmare.

Pentru accesul la lei am primit un scurt instructaj de la îngrijitori. în primul rând accesul zilnic la lei este limitat la doar două trei ore. Se intră în grupuri mici de maximum 10-15 persoane alături de 3-4 îngrijitori. Fiecare dintre turiști primește un băț de lemn. Se că așa au fost învățați lei de mici și așa li se impune respectul. Nu este pentru apărare sau mai știu eu ce.

Pentru cine are animale acasă în special căței știu că și noi așa îi disciplinam când erau mici, cu un ziar sau cu altceva! În fine! Altceva vreau să vă spun. Pentru accesul la lei a trebuit să renunțăm la orice obiecte strălucitoare gen cercei sau ochelari de soare, chiar și la rucsacul nostru. Nu sunt admise haine prea largi, iar șireturile la pantofi trebuie legate. Nu este permis accesul copiilor sau a persoanelor cu o înălțime mai mică de 1,5 metri. Nu sunt permise imprimeurile cu animale.

Alte reguli vizează comportamentul turiștilor. Nu este permisă alergarea ori mișcările bruște. Trebuie vorbit doar în șoaptă și respectat cu strictețe indicațiile supraveghetorilor. Nu este permisă aplecarea sau îngenuchierea în fața leilor este văzută ca un semn de slăbiciune. Și nu în ultimul rând nu este permisă atingerea leilor.

A venit momentul să intrăm în groapa de lei. Am intrat cu respect și sfioșenie, dar și cu mult curaj, alături de îngrijitori. Ne-am oprit lângă un mare copac și unul dintre ei a început să-i strige pe nume, așa cum ne strigăm și noi câinele acasă. Pe fetele mele le luaseră deja transpirația când i-a văzut cum apăreau alături de un îngrijitor. El mergea drept, maiestos cu o aură regală, ea era o mare nebună, îl zăpăcea, îl pupa, îl trăgea de moț. Sincer ea părea mult mai periculoasă ca el.

Se știe că leii sunt animale foarte leneșe. Sunt active doar la vânătoare, iar după o masă copioasă lenevesc câteva zile. Mă gândesc eu aici erau bine hrăniți, crescuți de mici, învățați cu oamenii. Se știe că de regulă animalele sălbatice nu atacă fără motiv, așa ca oamenii. Trebuie să le înțelegi și să le respecți.

După ce s-au pus la umbra copacului, am făcut pe rând câteva poze cu ei. Fetele mele erau cam înfricoșate, eu de data asta nu am avut absolut nicio emoție. O singură dată leoaica a dat să fugă, dar s-a întors până la urmă. Cum spuneam ea părea mai fioroasă. Parcă te fixa cu privirea. Trebuia doar să nu te mai uiți în ochii ei. Era cu ochii în paișpe. După sesiunea de fotografii am plecat la o scurtă plimbare cu leii în care iar am făcut câteva poze.

Poze făcea doar unul dintre supraveghetori, un uriaș până și pe lângă mine, dar un băiat tare simpatic. Dar stați că nu vi i-am prezentat pe lei. Era vorba despre regele Kala și iubita lui Tiny. Nu am stat mai mult de 40-50 de minute alături de regele animalelor, dar a fost o experiență unică în viață pe care probabil nu o voi uita niciodată.

După vizita la lei, ne-am luat la revedere de la gazdele noastre și ne-am întors în Gambia. Iar aveam de trecut de două puncte de control al frontierei. Dacă la prima incursiune am fost asaltați de copii, acum am fost luați în primire de vânzătoare ambulante cu fructe exotice ori alune. Am luat alune prăjite, dar și banane.

De data asta am trecut mai rapid de vamă. Am ajuns în port unde într-un restaurant local am mâncat pește și pui, dar ne-am și răcorit cu o bere ori o cola. Gândul însă ne rămăsese la pizza aia delicioasă de la Fathala. Deh altă agenție, altă ofertă.

După ce ne-am pus burta la cale ne-am îndreptat spre bac. Acesta tocmai se pregătea de plecare. Afară nu mai era răcoare ca dimineață, ci din contră era o căldură înăbușitoare. Ca să nu pierdem bacul și să mai așteptăm vreo oră ne-am pus pe alergat. Primul era ghidul, apoi fetele și ultimul eu. Greu după masă, cu două beri la bord și pe o căldură tropicală. Localnicii au început să râdă când m-au văzut cum alergam eu, la cele 120 kile în viu pe care le dețin cu mândrie și au început să mă încurajeze. Cu chiu cu vai am reușit să mă îmbarc ultimul pe vas.

Cum am spus anterior de data asta am luat bacul cel molcom, care se mișca ca moartea în vacanță. În fine am debarcat arși de soare în port și ne-am dus să recuperăm mașina.

Pe drumul de la Fathala la port tot am oprit. Ghidul căuta un băț anume. Chiar nu știam ce vrea să facă cu el și la ce-i folosește. Ne-am dumirit când am ajuns la mașină. Lăsase geamul întredeschis și îi trebuia să declanșeze deschiderea automată a ușilor. Africa!

Credeam că am ajuns, dar nici vorbă de așa ceva! Mai bine de două ore și jumătate am făcut până la hotel, pe un drum pe care la ducere am făcut o oră. Era și mare aglomerație, dar și Șoferul ghid nu depășea pe nimeni. Îmi venea să-l dau jos din mașină, să conduc eu. La sfârșit i-am mulțumit pentru serviciile lui și l-am recompensat cu 300 de dalași. Au viață grea, salarii mici, dar și excursia a fost extrem de scumpă. Oricum a fost o experiența unică în viață și nu am regretat nimic.

a fost o primă incursiune în Senegal foarte interesantă!

Rezervația Fathala este ideală pentru un prim safari făcut în viață, iar plimbarea cu leii este o experiență incredibilă unică în viață!

---

VIZUALIZĂRI: 796 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI