Restaurant tradițional

TIPĂREȘTE

Ocean Blue

Localnicii acestei ţări consumă în principal orez sau mei şi sorg. Dimineaţa se seveşte o gustare din fructe sau resturi din ziua precedentă, la prânz se serveşte o masă uşoară şi cina este masa principală. În mod tradiţional, bărbaţii mănâncă dintr-un vas comun (calabash), iar femeile şi copiii mănâncă separat. Când un băiat creşte şi stăpâneşte bunele maniere, se alătură mesei bărbaţilor.

Mâncarea principală se serveşte cu un sos de frunze, asezonat cu peşte uscat sau crustacee şi legume. În sezonul ploios există o mare varietate de frunze comestibile. În sezonul uscat se cultivă roşii, vinete, ceapă şi dovlecei. În majoritatea satelor se găsesc fructe de mango şi papaya. În zonele de vest se cultivă portocale, lămâi şi banane.

Carnea se consumă rar, la festivităţi mari. Pentru aceste ocazii se cresc găini şi capre. Fiecare grup etnic are bucătărie proprie. „Jola” au un fel din peşte (caldu) servit cu orez. Deoarece locuiesc în zone împădurite, „jola” folosesc foarte multe frunze şi fructe în mâncare. Un fel popular în Banjul este „fufu” , din cassava şi ulei de palmier. „Mandinka” au un fel numit „domoda” , din orez, un sos din legume şi o pastă de alune.” Wolof” folosesc făina de mei aburită, cu pudră din frunze de baobab. Un fel preferat este „benachin” , în care toate ingredientele sunt preparate împreună. „Yassa” este carne de pui marinată cu zeamă de lămâie, oţet, ceapă, piper şi ulei. Carnea este apoi prăjită şi saramura caldă se toarnă deasupra. Peşte cu orez (cheb u jen), aromat cu usturoi, lămâie, piper şi bulion, este un fel popular în zonele urbane.

Ei bine, ca de fiecare dată într-o țară nouă pe care o vizitez încep cu bucătăria locală și dacă îmi place continui, dacă nu mă reprofilez. Legume, cartofi și fructe se găsesc peste tot. De orez nu mai vorbesc. Oricum nu fac foamea.

Astfel primul restaurant tradițional încercat a fost chiar Ocean Blue (nicio legătură cu Ocean Villa Heights), unde stăteam la plajă. Aici v-am povestit că am dat de niște băieți tare harnici. Au concesionat de la Ministerul Turismului local o bucată de plajă de 2500 de metri pătrați contra unei sume modice din punctul meu de vedere, enorme din punctul lor și anume 700 usd pe an.

În condițiile actuale în care nu prea aveau clienți, de multe ori eram singuri pe plajă, cred că este destul de dificil să întreții afacerea. Doar duminica aduceau o formație locală, de muzică și dans și se umplea și plaja lor. Dar așa era peste tot, la toți vecinii lor.

Nu doar că aveau afacerea acolo, ci acolo era și locuința lor. I-am întrebat de casă, de familie, de nevastă, de copii și toți mi-au spus că sunt foarte greu de întreținut! Ei dormeau în spatele cabanei în corturi. Cu toate astea erau extrem de curați.

În primul rând dimineața doi, trei băieți greblau toată plaja. Chiar i-am rugat să pună ceva coșuri de gunoi, ceva saci să aruncăm mizeria, dar ne-au spus că au pus, dar au dispărut. După ce greblau toată plaja venea unul care avea un fel de sită, cu care cerneau nisipul în căutare de mucuri de țigară ori alte resturi. Vă închipuiți cumva să facă și la noi așa ceva, asta în condițiile în care în Gambia șezlongurile erau gratis, nu 10-15 dolari ca la noi. Iar la toaletă farmacie. În câte locuri din lumea asta vezi așa ceva la o toaletă de pe plajă?

Mai mult au plantat palmieri și alte plante exotice direct pe nisip și zilnic era unul ce căra apă pentru a le uda. Munca naibii, îi lua doar pentru această activitate 2-3 ore.

Evident văzând toate astea, un lucru destul de rar prin zonă am ales să stăm la plajă, doar la ei, să consumăm băutură și mâncare de la terasă.

Relația noastră cu ei a început destul de prost. În prima zi i-am rugat să-mi recomande câte ceva de mâncare și apoi când ne-am dus la prânz să comandăm ne-au spus că deja ni le-au pregătit. Păi stai așa noi am cerut recomandări, nu am dat comanda. Până la urmă m-am sacrificat doar eu și am mâncat yassa, mâncarea lor tradițională. Yassa este carne de pui marinată cu ingrediente locale, care se servește cu un mix de legume și cu orez. Nu a fost rea, doar că nu a fost pe gustul meu.

A doua zi ne-am învățat și am dat comandă de dimineața, pentru la prânz. A mea fiică a comandat kebab de pui, iar eu un fel de șnițel cu cartofi prăjiți. Toată mâncarea a fost bună și chiar era frumoasă prezentarea. Cu toate astea a fost ultima masă luată la ei, pentru că între timp descoperisem cel mai bun și variat restaurant din zonă!

Prețuri. Ei bine la această terasă era cel mai ieftin. Cam 300 de dalași era o porție de mâncare. Ei bine din acest motiv aveau clienții lor, care veneau zilnic la ei doar pentru prânz. Alte prețuri berea la 330 ml Cristal la sticlă 125 de dalași, același preț la cutie la o bere de 500 ml un pic mai slabă. Nu aveau mare varietate la băutură, de exemplu nu aveau deloc spirtoase. Sucurile erau în schimb variate și aveau preț fix de 50 dalași. Fii-mea s-a îndrăgostit de Vitmo și de Cockteil, două sucuri inexistente la noi, prima din fructe de pădure, cealaltă din mix de fructe.

Cafeaua ne era servită ca un ceai, Aducea o tavă cu o cană în care erau două lingurițe de cafea solubilă plus un ceainic cu apă fierbinte. Separat aveam zahăr și lapte. Foarte curat, foarte igienic,

Zece zile am petrecut alături de acești băieți muncitori. Noi am prins drag de ei și ei de noi. Așa că le-am promis că o să ne întoarcem!

Duminica era plin de localnici, dar și de turiști, care stăteau pe șezlonguri ori la mese și se bucurau împreună de muzica și dansurile tradiționale locale. Duminica era pe plajă cum este la noi la Mall, aglomerație maximă. Și nu vă închipuiți că veneau pentru plajă îmbrăcați în costume de baie! Nu, erau îmbrăcați cu hainele cele mai bune de oraș.

ceea ce au reușit să creeză băieții ăia pe bucata lor de plajă, poate fi denumit un colț de rai. Asta mai ales când te uitai prin vecinătăți.

Relaxare maximă la mare, la plajă, la soare!

---

VIZUALIZĂRI: 315 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI