Povestea unei zile în care timpul pare că a coborât din barcă

TIPĂREȘTE

Poveștile despre Alaska rămân în urmă, iar acum este momentul să ne aducem aminte de mare, de soare, de căldură. V-am povestit deja că în luna octombrie am ieșit un pic din zona de confort, pentru a ne relaxa pe malurile calde ale Oceanului Atlantic în Senegal. Excursia noastră a avut principal scop relaxarea, dar pentru a adăuga un pic de sare și piper am ales să facem și o excursie.

Dintre toate cele oferite de conducerea hotelului, două erau mai interesante, una de vizitat Dakarul și a doua de a explora Delta Saloum. Evident noi fiind mare iubitori de natură am ales-o pe cea de-a doua.

Am avut parte de un tur privat doar noi doi, mașina și șoferul ghid care a fost un tip foarte simpatic. Pentru această excursie am plătit 140 euro.

Dimineața, în Nianing, avea aerul acela de început de vacanță în care nu știi exact ce te așteaptă, dar simți că va fi bine. Cafeaua era băută pe fugă, rucsacul prea ușor pentru o zi întreagă și optimismul prea mare pentru ora 7.30. Așa începe de obicei o poveste bună. Cert era că eram plini de entuziasm și dornici de un pic de aventură authentic africană, atât de dragă mie.

Și am purces la drum. Pe măsură ce ieșim din Nianing, lucrurile cunoscute dispar. Hotelurile rămân în urmă, asfaltul devine mai modest, iar peisajul începe să respire altfel. Sate mici, copii care ne fac cu mâna, capre cu mai mult curaj decât noi și baobabi uriași, ca niște martori tăcuți ai tuturor poveștilor din Senegal. Chiar mă miram că am văzut aici mult mai mulți baobabi ca-n Madagascar. Poate nu așa de spectaculoși și nu așa aranjați ca pe celebra Alee a Baobabilor din Morondava.

Când ajungem la apă, înțelegem că intrăm într-un alt ritm. Delta Saloum nu te primește în grabă. Ne urcăm într-o pirogă tradițională și începem ușor ușor să navigăm.

Piroga alunecă ușor pe canale. Mangrovele se apropie, se împletesc, par că ne privesc. Apa e calmă, păsările sunt la ele acasă, iar eu am pentru prima dată senzația că nu trebuie să ajung nicăieri. Pelicani, egrete, umbre care se mișcă pe apă, totul pare desenat încet. Multe dintre păsări probabil tocmai ce au venit de la noi din Delta Dunării. Îmi place foarte tare că și aici sunt respectate și nu ne apropiem prea tare de ele ca să nu le speriem.

Una peste alta, fără să-mi dau seama, telefonul devine inutil. Fără semnal. Fără notificări. O ușurare neașteptată. O liniște incredibilă. Mulți pescari, multe plase pescărești, pe care le ocolim cu grijă.

Sunt locuri pe care le vizitezi și locuri care te primesc. Delta Saloum face parte din a doua categorie. Nu te impresionează imediat, nu te copleșește, dar îți intră sub piele încet, sigur, și rămâne acolo. Pleci din Nianing cu gândul la o zi în natură și te întorci cu o lecție despre timp, comunitate și simplitate.

Delta Saloum este formată din întâlnirea râurilor Sine și Saloum cu Oceanul Atlantic. Rezultatul nu este o deltă clasică, ci un labirint de canale, lagune și insule. Apa poate fi dulce, sărată sau undeva între, iar acest amestec creează un ecosistem rar și fragil.

Mangrovele sunt adevărații stăpâni ai deltei. Rădăcinile lor ies din apă ca niște sculpturi, filtrează sarea, protejează țărmul și oferă adăpost păsărilor și peștilor. Fără ele, delta nu ar exista. Cu ele, totul funcționează.

Pe măsură ce piroga înaintează, observi păsările: pelicani, egrete, cormorani. Unele stau nemișcate, altele se ridică brusc, ca niște gânduri care nu mai pot fi ținute pe loc.

Piroga alunecă încet. Motorul toarce, dar nu deranjează. Canalele se îngustează, se lărgesc, se ramifică. Nu există grabă. Nimeni nu spune „ajungem în 10 minute” . Aici, timpul nu se măsoară în minute, ci în lumină, în curenți, în tăceri.

Este momentul în care realizezi că ești într-o adevărată rezervație UNESCO, dar nimic nu arată ca un muzeu. Totul este viu, funcțional, trăit. La un moment dat barcagiul ne arată o meduză imensă pe care o pescuiește ca să ne-o arate mai bine. E foarte frumoasă, dar sincer știu că nu este prea plăcută la atingere așa că după o poză, două îi dăm drumul înapoi în apă.

După aproximativ două ore de navigat pe canale urmează o oprire pe insula Mar Lodj. Mar Lodj este una dintre cele mai cunoscute insule locuite din deltă. Nu e mare, nu e spectaculoasă, dar are o prezență puternică. Debarcarea e simplă, fără ponton turistic, fără agitație.

Satul este un amestec de tradiții musulmane, creștine și animiste. Oamenii trăiesc împreună, fără conflicte vizibile, legați de pământ, apă și ritualuri vechi. Casele sunt joase, construite din materiale locale, vopsite în culori calde sau lăsate natural.

Aici suntem preluați de un ghid local. Ne mai întânim cu un grup mare de polonezi, dar ei aveau alte drumuri și nu mergem împreună. Ne urcăm în șaretă, o căruță pe două roți trasă de cal, principalul mijloc de transport din zonă. Drumul e de pământ amestecat cu nisip, presărat cu urme de pași, nu de roți. Mersul este lent, legănat, aproape hipnotic.

Din șaretă vezi viața satului, femei care curăță orezul, copii care aleargă desculți, bărbați care stau la umbră și discută încet despre politică, fotbal sau mai știu eu ce.

Nimeni nu pare deranjat de prezența noastră. Suntem priviți, salutați, acceptați. Satul nu se schimbă pentru turiști, iar asta îl face autentic.

Pe insulă există locuri sacre, respectate de comunitate. Sunt adesea lângă baobabi bătrâni sau în zone unde natura pare mai densă. Nu sunt marcate, nu sunt explicate pe panouri, de exemplu Arbres Sacres (copacii sfinți) sunt trei copaci diferiți , împletiți, despre care se crede că reprezintă coexistența pașnică a celor trei religii ale satului Mar Lodj. Mai este un baobab care ajută fertilitatea femeilor, tot un loc sacru. Deasemenea am admirat TamTam téléphonique (tamburul telefonic), care era folosit în mod tradițional pentru a comunica știri importante (nunți, decese, situații de urgență) către alte sate de pe insula, evident bătut într-un ritm anume.

Ghidul vorbește despre spiritele strămoșilor, despre ritualuri și despre respect. Ne oprim, coborâm, pășim încet. Nu e un loc de fotografiat, ci de simțit. Tăcerea vine natural. În aceste momente înțelegi că relația dintre oameni și natură aici nu este una de dominare, ci de coabitare.

La un moment dat am ajuns în piața centrală a satului, care găzduiește o mică piață zilnică și evenimente mari ocazionale, cum ar fi întâlnirile dintre șefii satului sau competițiile anuale de lupte.

Satul este plin de artiști de tot felul și evident că nu puteam pleca de acolo, fără a achiziționa ceva autentic, hand made nu chinezării cum este plină lumea asta. În afară că te bucuri de ceva frumos, ajuți cumva și comunitatea.

Fiind zi de sărbătoare admirăm localnicii îmbrăcați în straiele lor cele mai bune, care ies de la slujba de la frumoasa și impunătoarea moschee din localitate.

După solemnitate, vine bucuria ajungem în piața artizanală a femeilor. Tobele apar, ritmul începe, iar localnicii ne invită la dans. Nu există pași corecți, doar energie. Dansăm împreună, râdem, greșim, reluăm și ne bucurăm foarte tare. Ei se bucură de noi, noi ne bucurăm de ei. Este un moment simplu, dar profund. Nu e un spectacol organizat, ci o expresie a comunității. Pentru câteva minute, nu mai ești vizitator. Ești parte din cerc.

Am vizitat, am făcut cumpărături, am dansat a venit și timpul mesei. Ghidul ne-a dus la un restaurant drăguț, situat pe malul apei. Mâncarea este locală, pește proaspăt, nici nu ar avea cum să fie altfel, orez și legume. Gătită simplu, servită fără grabă. Mesele aici nu sunt despre meniuri, ci despre împărtășire. Stai, mănânci, asculți. Timpul se dilată din nou.

Pe drumul de întoarcere, lumina se schimbă. Mangrovele capătă nuanțe aurii. Apa reflectă cerul. Piroga înaintează încet, ca și cum nici ea nu ar vrea să plece După ce am debarcat am mers la mașină. Mai devreme îi spusesem ghidului că parcă aș conduce și io, dar i-am spus în glumă. La mașină, care apropos era o Dacia Lodge, mi-a întins în mod firesc cheile. Așa ceva nu vezi în prea multe locuri din lumea asta, așa că le-am luat și m-am suit la volan. Am condus preț de vreo oră până în apropierea unui punct de control al poliției, despre care știam de la ducere.

Pe drum am mai oprit la un baobab uriaș vechi de sute de ani, un martor tăcut al istoriei, , ca să facem ceva poze. Erau acolo și o mulțime de meșteri populari cu obiecte care de care mai interesante, dar din nefericire noi nu aveam bagaj de cală, așa că locul în bagaje era extrem de limitat.

Ne întoarcem în Nianing cu hainele prăfuite, pielea sărată și mintea liniștită. Delta Saloum nu se termină când pleci. Te urmează. Delta Saloum este despre echilibru. Între apă și pământ. Între tradiție și prezent. Între tăcere și dans. Este un loc care nu se consumă, ci se trăiește.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 105 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI