De la ceață la granit - Drumul pastelat de la San Francisco la Yosemite, cu o noapte în Merced.

TIPĂREȘTE

De la ceață la granit - Drumul pastelat de la San Francisco la Yosemite, cu o noapte în Merced.

Dupâ 3 zile petrecute in San Francisco și împrejurimile lui ne-am continuat drumul spre următorul nostru obiectiv din sejurul de 13 zile pe coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii la Parcul National Yosemite.

Dimineața am plecat din San Francisco cu orașul încă înfășurat în mantia lui de ceață. Nu e o ceață mohorâtă, e o acuarelă - un gri sidefiu care face podul Bay Bridge să pară desenat cu cretă pe cer.

Am dat o fugă la Buena Vista cafe si am comandat cea mai faimoasă cafea cu irish irlandez Tullamore D. E. W. Am urcat in autocar cu cafeaua incă fierbinte și am innebunit pe toți cu aroma ei. Ne-am luat rămas bun de la frumusețile din cartierul Fisherman’s Wharf. Oceanul rămâne în oglinda retrovizoare, cu tot cu leii lui de mare gălăgioși și vidrele plutind pe spate.

Și apoi, brusc, California se schimbă și-ți arată că știe să facă de toate. După San Jose au inceput cîmpiile. Și cînd zic cîmpii, chiar erau imense. Câmpuri de căpșuni cât vedeai cu ochii, in zona Gilroy și Watsonville. Sere albe, rânduri perfecte și din loc în loc tarabe cu lăzi roșii și pline de miros. Am oprit și am luat și noi. Toate aceste câmpuri sunt irigate și apa vine din San Luis Reservoir. Un lac imens, turcoaz, cu un baraj mare de pământ. E ciudat să vezi atâta apă în mijlocul dealurilor galbene.

Apoi intri in Central Valley - marea galbenă. Aici drumul devine lung și drept. După o oră, treci de Livermore și intri în cu totul altă lume. Autostrada 120 și 99 te poartă prin Valea Centrală, o mare de aur. Nu e aurla propriu, ci metaforic - sunt lanuri nesfârșite de migdali și floarea soarelui, livezi care în august par pictate cu o pensulă încărcată prea mult cu galben pastel. Aerul devine cald, uscat, miroase a fân și a piersici coapte vândute la tarabe pe marginea drumului. Soarele nu mai e filtrat de ocean, e plin, generos, și face totul să vibreze ușor, ca într-un vis de vară.

Dar deodată printre atâtea mirosuri, cunoscute de mine, am simțit ceva dulce ințepator. Acesta era mirosul de canabis. Nu vezi plantele ca pe căpșuni, sunt în sere închise și păzite. Ghidul chiar a facut o glumă dacă vrem să oprim să vizităm o astfel de fermă. Si acum mă întreb dacă chiar a glumit... Comerțul cu canabis e legal în California iar toată zona asta era plina de ferme. Salinas Valley e poreclită” Napa Valley- ul marijuanei!” Toți am simțit mirosul imediat, miros care ne-a insoțit tot drumul până in Las Vegas, dar asta e altă poveste.

Conduci două ore și jumătate fără să simți oboseala, pentru că drumul e meditație. California e grînarul verde al Americii.

În depărtare, ca un miraj, încep să se ghicească dinții albaștri ai Sierra Nevada, dar noi trebuia să oprim în Merced.

Și aici e trucul călătorilor care știu, așa cum a fost și a celor ce ne-au organizat călătoria: nu ne-am aruncat direct până în Yosemite. Am lăsat să avem o zi plină pentru întâlnirea noastră cu pădurile de sequoia și cu El Capitan.

Ne-am oprit în Merced. Orașul ăsta mic nu vrea să fie Yosemite, și tocmai de asta e perfect. E poarta liniștită a intrării în rezervație. Iar Courtyard by Marriott Merced, hotelul unde am fost găzduiți, e exact ce ai nevoie după atâtea ore de condus prin căldura văii. Nu e un hotel de lanț rece. Are piscină cu palmieri la apus, camere mari și răcoroase unde patul pare făcut din nori, și un bistro unde poți bea o bere artizanală locală și un burger privind cerul cum devine roz piersică. Ești la jumătatea drumului, la 1h10 de intrarea în parc. Lași bagajul mare, faci un duș lung și lași trupul să se obișnuiască cu aerul de munte care deja se simte. Soțul s-a relaxat și la piscină, iar eu m-am relaxat privind peisajul înconjurător.

Seara în Merced e pastelată în cel mai pur sens: cerul e lila, greierii cântă, și pentru prima dată după agitația din San Francisco, e liniște adevărată.

A doua zi - Intrarea în catedrală. Pleci din Merced devreme, pe la 8, cu cafea la pachet. În 40 de minute ești în Mariposa, ultimul orășel cu aer de vest sălbatic, și apoi drumul începe să urce.

Și atunci se întâmplă. Brazii devin uriași. Râul Merced îți însoțește drumul ca o panglică de sticlă verde. Aerul se răcește cu 10 grade și miroase a pin și a piatră udă. Intri pe CA-140, cea mai frumoasă poartă spre Yosemite, și fiecare curbă e o acuarelă nouă. Când ajungi la Tunnel View - prima oprire - înțelegi cuvântul panoramic. În fața ta nu e o vale, e o catedrală. El Capitan în stânga, o stâncă de granit de un kilometru înălțime, aurie în soare. Ne-am straduit să vedem alpiniști, dar soarele ne orbea și nu am reușit, cu toate că cei din grup au zărit doi. Voi reda aici de la prietenul WIKI cîteva detalii despre El Capitan și imprejurimi.

” El Capitan (în spaniolă El Capitán, „Căpitanul” ) este o formațiune stâncoasă aproape verticală din Parcul Național Yosemite, situată pe latura nordică a Văii Yosemite, în statul american California. Peretele său cel mai înalt se ridică la aproximativ 914 m deasupra văii, iar punctul superior se află la altitudinea de 2.308 m.”

Formațiunea este cunoscută în special ca unul dintre principalele locuri din lume pentru escaladă pe pereți mari. Pereții săi cuprind trasee de escaladă artificială, escaladă liberă și, mai rar, de solo integral. Vârful poate fi atins și fără escaladarea peretelui, pe un traseu de drumeție care urcă din Valea Yosemite prin apropierea cascadei Yosemite. Formele de relief din Valea Yosemite sunt rezultatul ridicării munților Sierra Nevada, al eroziunii și al mai multor perioade glaciare. Ghețarii au lărgit și adâncit valea, însă granitul El Capitan, relativ compact și lipsit de un număr mare de fisuri, a rezistat mai bine eroziunii decât rocile mai fragmentate din împrejurimi.”

Alături de El Capitan e Bridalveil Fall în dreapta, o cascadă fină ca un voal de mireasă. Are o înălțime de 188 metri si cade vertical ca o plonjare in gol. Curge aproape tot anul, ne-a spus ghidul, dar cel mai spectaculos este in mai iunie când se topește zăpada. Cînd am fotografiat-o eu era ca un voal fin ce fâlfâia in bătaia vântului. Era cu adevarat spectaculoasă. Razele soarelui se reflecta in ea și avea sclipiri de foc. Nativii îi spuneau Pohono - Spiritul Vântului pentru că vântul o împrăștie în lateral. Numele Bridalveil i-a fost dat in 1856 pentru aspectul delicat de voal de mireasă din timpul verii.

În pozele mele am prins și cascada Yosemite, care are 739 metri și este cea mai înaltă din America de Nord și are trei trepte. Apa se lovește de stâncă și se sparge in praf de diamant, E prima cascada ce te intîmpină în vale și parcă iți spune” Bine ai venit in Catedrală!”

Half Dome ni se dezvăluia departe, albastru-violet în ceața ușoară. Totul e imens, dar culorile sunt atât de moi - griuri, verde salvie, albastru pudrat - încât nu te simți mic, te simți îmbrățișat.

După un scurt popas pe băncuțele de pin așezate strategic lînga magazine de suveniruri și un Starbucks, am plecat spre padurile de pini și sequoia. La inceput ne-au intîmpinat niște veverițe indrăsnețe ce ne-au mâncat din palmă si apoi am coborît si urcat pe poteca astfaltată pîna la marii sequoia in Toulumne Grove.

Traseul ne-a luat vreo 45 minute dus întors, în coborîre la dus și în urcare la întors, plus vre-o 20 minute cît ne-am fotografiat in toate pozițiile. Merită fiecare secundă de efort și fiecare gîfâială. Astfel am ajuns la sequoia uriași, de 2000 de ani, cu trunchiul cît o casă. Noi cei 23 de călători din grup l-am inconjurat doar jumătate si am facut o fotografie. Am mai fotografiat un trunchi ce a fost tăiat sub formă de tunel ca să treacă diligențele căutătorilor de aur. Acesta e Dead Giant.

Te simți ca furnica printre ei. Miroase a rășină, a pământ reavăn și a liniște veche. Cînd pui mâna pe scoarța lor moale, maronie -roșcată, înțelegi de ce se numesc „uriașii blînzi” . Am fost acolo și am simțit că spiritul indienilor sau a nativilor, cum pretind ei să le spui acum, e pretutindeni.

Drumul ăsta, de la oceanul rece din Monterey și San Francisco, prin aurul văii, până la liniștea din Merced și apoi la granitul din Yosemite, nu e un transfer. E o trecere prin toate pastelurile Californiei.

Seara ne-am imbarcat în autocar și ne-am îndreptat spre următoarea locație in Mammoth Lakes - stațiune de schi_ cu cazare la Juniper Springs Resort, o cazare in munți cu temperaturi de 11 grade.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 9 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI