Altes Rathaus (Primaria – Muzeu)

TIPĂREȘTE

Regensburg este un oras german din landul Bavaria, situat de o parte si de alta a Dunarii, acolo unde aceasta se intalneste cu afluentul sau, raul Regen. Este cel mai mare si mai frumos oras medieval din sudul Germaniei, si este locuit, asa cum era si in urma cu cinci sute de ani cand a cunoscut perioada sa de maxima dezvoltare.

In timpul imperiului Roman, partea situate la sud de Dunare apartinea imperiului si se numea Castrum Regina (Orașul de pe râul Regen), in timp ce partea de la Nord de Dunare, nu apartinea imperiului. De fapt, Dunarea reprezenta granita de Nord a Imperiului Roman, in acea regiune, iar romanii nu considerau ca si partea de dincolo de granite ar fi de fapt acelasi oras.

In una din cele trei zile petrecute in Regensburg, plimbandu-ma prin centrul vechi medieval am vizitat si Altes Rathaus - Primaria orasului. Da, nu gresesc, primaria functioneaza in paralel si ca muzeu. Este incredibil, cum functionarii orasului, in frunte cu primarul, pot lucra, in timp ce pe culoare, pe scari, prin curte si prin unele incaperi, turistii se foiesc, vorbesc si fac fotografii. De nenumarare ori, am dat nas in nas cu ei; noi turistii ne opream din fotografiat si ii lasam sa treaca, dar de cele mai multe ori, ei erau cei care ne faceau semn sa ne vedem de treaba si ne ocoleau. Pe mine ma amuza, cam in ce ritm lucrau ei pe acolo, si cam cat dura sa ajunga de la un birou la altul, cand la fiecare pas se mai intalneau cu un turist.

Amuzant este faptul ca eu nestiind o boaba de germana, am intrat in prima cladire, atrasa fiind de marimea ei si de usa deschisa. Cum in Regensburg sunt destule locuri unde nu se achita bilet pentru vizitare, faptul ca nu era nimeni care sa imi ceara bani, nu mi s-a parut ciudat. Abia in primul mare hol de la parter, mi-am dat seama unde sunt. Si tot atunci am aflat ca exista si zile in care se plateste bilet de intrare; dar programul este atat de ciudat si fara logica, incat daca ajungeti acolo, vedeti atunci. Pe langa cele cateva vitrine cu obiecte dechi, ce au apartinut primarilor orasului, am gasit si cateva pliante care anuntau programul cultural din timpul verii si care incredibil erau si in engleza si franceza, lucru mai rar pe la nemti.

Cand se aduna suficient de multi turisti, acestia pot fi insotiti de un ghid. Cum la ora cand am fost eu nu erau suficienti, m-am multumit cu pliantele gasite si care ma ajutau sa inteleg ce vad pe acolo.

Cand vorbim despre primarie, vorbim despre un ansamblu de cladiri, ce au inceput sa fie ridicate la inceputul sec. XIII. Piata in care se afla acum primaria se numeste Kohlenmarkt. A fost gasit un document din acea perioada - 1245 - in care orasul era numit “ Oras Liber Imperial “. Cladirea principala a ansamblului, este cea cu turn cu ceas. La jumatatea sec. XIV, cladirea a ars in mare parte, dar imediat a fost reconstriuita, extinsa si consolidata, inlocuindu-se aproape in totalitate elementele din lemn ce ar mai fi putut declansa sau intretine un incendiu. Turnul are sapte etaje si la inceput nu avea acoperis cum are acum, ci acolo sus era o terasa imprejmuita cu o balustrada, si era cel mai inalt punct de observatie. Modificari s-au mai adus turnului si in anul 1408.

Cladirea este mare cu trei etaje in unele locuri iar in altele cu patru, in functie de inaltimea incaperilor (birourilor). Sunt zone cu spatii largi, la care se ajunge pe scari mari, monumentale, dar sunt si scari inguste din piatra pe care se ajunge la “ camera secrete”. Din loc in loc, mai intalneam o usita mica ca dimensiuni, dar solida, ce ascundea un culoar secret, mascat pe vremuri de cate o piesa de mobilier.

In cladirea din Vest, sus la ultimul etaj, initial era sala de bal, (Reichssaal), dar ulterior, acea sala a fost folosita cand in oras a functionat primul Parlament German, iar acolo era sala de sedinte. In cladirea principala, subsolul era impartit in doua mari sectiuni, cu doua mari activitati; erau beciurile cu rezerve de vin si alimente, dar tot acolo erau si salile de tortura. Atat beciurile cat si sala de tortura, sunt transformate acum in muzeu, dar se pot vizita, doar impreuna cu un ghid. (pentru a evita orice accident). In curtea interioara sunt expuse sau mai bine zis pastrate cateva din statuile ce in Evul Mediu, impodobeau piata central a primariei si holurile ei. Dar cum unele erau comandate de personalitatile ce isi desfasurau activitatea acolo, la moartea lor, familiile au mai luat o parte din statui si au innobilat cu ele resedintele. Exista si apartamente personale in aceste cladiri, in care locuiesc urmasii vechilor sau actualilor demnitari.

Ce m-a impresioant a fost ca am intalnit multe vitralii, si fiind la ferestre relativ mici si aflate la inaltimea mea, am putut consta ca erau autentice sau macar realizate exact dupa vechea metoda medievala.

In doua sali, exista o expozitie permanenta de carti, si periodic, mai ales in timpul verii, au loc manifestatii artistice; concerte de muzica de camera, cenalcluri literare si expozitii de pictura.

Un lucru care pe mine cel putin m-a surprins, este acela ca unele sali sunt inchiriate si in ele se celebraza nunti, botezuri sau alte evenimente la fel de importante. La parterul altei cladiri, au fost si sunt si astazi magazine.

Am plecat din cladirile primariei – muzeu, luandu-mi la revedere de la o functionara si aruncand o ultima privire florilor de la ferestre.

---

VIZUALIZĂRI: 3093 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI