Râmeț, Alba, locul unde timpul s-a oprit

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Râmetea și împrejurimile, RÎMETEA [AB]" (deja existentă pe sait)

@webmasterX - Atentie, Râmetea e o localitate, iar Râmeț e cu totul alta, chiar daca sunt in acelasi judet

Îmi plac foarte mult fotografiile pe care le-ați atașat prezentului review! Este adevărat că v-au ajutat și peisajele, însă se vede și talentul fotografului! Probabil că și aparatul este unul pe măsură.

Lumea aceasta arhaică pe care ați prezentat-o îmi aduce parcă în fața ochilor anumite locuri descrise de Sadoveanu în unele scrieri ale sale, în care personajele sunt oamenii simpli de la munte care păstrează cu sfințenie tradițiile moștenite din moși-strămoși. Felicitări pentru articol și spor la scris în continuare!

@Crazy_Mouse - multumesc

Review-ul este scurt şi la obiect, cu toate acestea oricine îşi poate face o imagine despre locurile despre care ne vorbeşti, graţie minunatelor fotografii, pe care le-am votat aproape în unaminitate .

Am văzut şi eu, nu o dată, Cheile Râmeţului şi Mănăstirea Râmeţ, dar n-am ştiut de arhaicul sat Râmeţ, căci pitorescul lui, aşa cum l-am descoperit în fotografiile tale, sigur m-ar fi îndemnat să nu-l ocolesc, chiar dacă, înţeleg, se află undeva sus, pe versantul unui munte (poate ne spui totuşi cum se ajunge acolo).

Oricum, mulţumesc pentru că mi l-ai descoperit!

@mariana. olaru: am scris. Din Aiud pe un drum, apox. 20 km

sebi_2569

Am citit şi eu dintru început, dar nu m-am lămurit defel, căci Aiudul are multe străzi, străduţe şi probabil alei, încât găsesc că ar fi cu totul neproductiv să le parcurg pe fiecare în parte cale de 20 km, pentru ca prin multiple încercări să descopăr la capătul vreunuia dintre ele satul Râmeţ. Credeam că poţi să-mi indici măcar direcţia de mers. Dar nu-i nimic, a găsit orbul Brăila, d'apoi noi Râmeţul! Probabil e de ajuns să ceri ajutorul unui localnic, măcar să ajungem la Aiud!

@sebi_2569 - Superbe fotografii... felicitări!

@mariana. olaru: din centrul Aiudului se face o strada prevazuta dealtfel cu indicator spre Râmeț

@mariana. olaru - Cred că se referă la indicatorul de aici: google.ro/maps/@46.324010 ... !7i13312!8i6656. Din centrul Aiudului, de lângă cetate, se face stânga spre Rimetea (24 km) și Buru (35 km), apoi în localitatea Aiudul de Sus se efectuează curba la stânga pe DJ 107i în dreptul indicatorului prezentat în link.

Rog pe @sebi_2569 să confirme acest punct de acces.

Mulţumesc deopotrivă, sebi_2569 şi tata123! Am reţinut!

@tata123 - exact

@mariana. olaru - multumesc si eu pentru interesul dat postarii mele

@sebi_2569 - Un articol scris in stilul pe care eu, personal, il prefer. Adica scurt, dar convingator, prezentand, poate sumar pentru unii, ata cat poate trezi curiozitatea si interesul viitorului turist pentru locurile prezentate. Si daca la acestea se mai adauga si niste poze sugestive, atunci pana la dorinta de a ajunge acolo nu mai este mult. Eu in orice caz am fost convins sa revin in Apuseni.

Sper sa va mai citesc in continuare acelasi gen de articole cu acelasi gen de poze sugestive si sa-mi aduc aminte cu placere de faptul ca v-am trecut pe lista de urmariti.

Pana atunci numai bine si calatorii placute!

@mariana. olaru - Nu imi aduc aminte daca in 1971, in timpul stagiului militar, am fost sau nu in Ramet, dar imi aduc aminte cu placere de un satulet, sau catun, Tecsesti, cu case asemanatoare cu cele din aceste poze, rasfirate pe dealurile din jur, cu paduri de fag si stejar in jurul caselor si cu pasuni. Am fost cazati doua nopti in casa unor gospodari de tot respectul, care aveau un baiat militar (ca si noi) si care s-au simtit onorati ca le suntem musafiri. Eu cred si acum ca noi am fost cei onorati si ca le datoram acelor oameni dragostea pentru natura, dar mai ales sfatul bunicului, cum l-am numit noi, de a nu taia niciodata un pom pana nu am plantat altul.

Oh, tempora!

liviu49

Să înțeleg că nu-i bai dacă nu găsesc Râmețul, multe sate din vecinătate sunt aidoma lui, pitorești, arhaice, cu oameni primitori și bucuroși de oaspeți? Așa e, tot arcul carpatic e plin de astfel de așezări uitate de lume și ce e mai rău, majoritatea în curs de totală depopulare. Tocmai de aceea, înainte de acest posibil deznodământ, îmi doresc să le mai văd respirând! Am urmărit nu de mult un documentar turistic, cred că pe TVR2, care propunea un traseu pe undeva, prin Rezervația Piatra Craiului, cu urcare pe versanți și în final cu atingerea țintei acelui drum cu totul obositor : un sat părăsit în mijlocul pădurii, sus pe munte, cu multe case pictate, cu biserică, școală, dispensar și cimitir. Nu părea a fi fost abandonat de prea mulți ani, căci la ferestre încă se mai vedeau perdeluțe cusute precum iile, pictura bisericii se mai putea desluși cu acuratețe, iar localnicii își priveau oaspeții doar din portretele înrămate atârnate pe pereți. Dar totul era în paragină și copleșit de vegetație. Nu mai erau nici măcar câini prin preajmă.

Când priveam imaginile acelea filmate, făceam o analogie cu așezările precolumbiene, părăsite și înghițite de junglă. Asta va fi, din păcate și soarta multor sate montane de la noi. Nimeni nu mai vrea să trăiască acolo. Doar noi, călătorii, le vom descoperi odată și-odată și ne vom întreba : oare cum a fost viața oamenilor ce au trăit aici? Din fericire, generația noastră încă mai are șansa de a afla răspunsul chiar de la cei care încă mai viețuiesc acolo... De aceea vreau să merg la Râmeț!

@mariana. olaru - Emotionante randurile dvs. care ma fac sa ma consider (din punctul meu de vedere) un om fericit, care face parte, alaturi de dvs. si alti membri AFA cu varste apropiate de a noastra, dintr-o generatie care a fost educata de parinti si bunici, avand multe modele de urmat, in spiritul respectului si dragostei fata de natura, al obligatiei de a transmite urmasilor natura pe care am primit-o de la parintii nostri. Am incercat si mai incerc inca, sper sa si reusesc, sa las in urma mea (in materie de turism, natura) ceva de care urmasii mei sa se poata lauda si sa arate si altora ca au mostenit, sau au invatat ceva bun de la mine.

De Pitesti ma leaga multe amintiri placute legate de excursii in zona de munte. Am avut bucuria de a cunoaste un om de litere, mare iubitor de munte, mai ales de Transfagarasan, unul din fondatorii revistei Arges, in 1966, care mi-a povestit multe amanunte legate de construirea Transfagarasanului, pe care le-am tinut minte si le-am transmis zecilor de grupuri pe care le-am insotit, ca ghid, iar cartea sa Oameni pe creste (aparuta in 1976) mi-a tinut mult timp de carte de turism si geografie. Urmaresc si eu, cu nostalgie de multe ori, emisiunile lui Cristi Tabara de la TVR 1, (acum urmaresc o redifuzare cu Bumbesti-Livezeni, Transalpina, zona Costesti-Valcea) sau pe TVR 2, duminica la pranz, Natura si aventura. Si constat si eu ca in zonele ramase salbatice "nu prea" (cum zice olteanu) mai au locuitori. Si este mare pacat!

Poftim, ca devin melancolic si nu prea e felul meu de a fi!

Asa ca numai bine si excursii placute!

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Râmeț și Cheile Râmețului, RÂMEȚ & CHEILE RÂMEȚULUI" (deja existentă pe sait)